Salt la conţinut

Salt la cuprins

Vă simţiţi greşit înţeleşi?

Vă simţiţi greşit înţeleşi?

 Vă simţiţi greşit înţeleşi?

ANTONIO era tulburat. Brusc şi în mod inexplicabil, prietenul său bun, Leonardo, a început să aibă o atitudine rece faţă de el. * De mai multe ori, Leonardo nu i-a răspuns la salut, iar când erau împreună parcă îi despărţea un zid. Pe Antonio îl speria gândul că făcuse sau spusese ceva ce a fost greşit înţeles de prietenul său. Dar ce anume?

A fi greşit înţeles e o problemă des întâlnită. Unele interpretări greşite au efecte minore şi pot fi uşor rezolvate, altele însă pot avea consecinţe distrugătoare, îndeosebi când impresiile greşite persistă, în pofida tuturor eforturilor de a le risipi. Dar de ce se nasc interpretările greşite? Ce efect au ele asupra persoanelor implicate? Ce puteţi face dacă alţii vă interpretează greşit o acţiune? La urma urmei, contează ceea ce cred alţii despre voi?

O realitate inevitabilă

Întrucât gândurile şi intenţiile nu ne pot fi citite de alţii, mai devreme sau mai târziu cineva ne va interpreta greşit cuvintele sau acţiunile. Probabilitatea de a interpreta greşit anumite situaţii este foarte mare. Uneori, pur şi simplu nu reuşim să ne exprimăm gândurile cu claritatea şi precizia dorite. Zgomotul din jur şi alţi factori perturbatori îi pot împiedica pe ceilalţi să ne acorde toată atenţia.

Şi un anumit fel de comportament poate da naştere la interpretări greşite. De exemplu, o persoană timidă ar putea fi greşit catalogată drept distantă, indiferentă sau înfumurată. Experienţele personale îl pot determina pe cineva să aibă o reacţie mai degrabă afectivă decât raţională faţă de anumite situaţii. Deosebirile culturale şi lingvistice arată că ar trebui să ne aşteptăm ca uneori să fim greşit înţeleşi. La această situaţie am mai putea adăuga zvonurile false şi bârfele şi nu ar trebui să ne surprindă că semnificaţiile atribuite lucrurilor spuse sau făcute diferă uneori de ceea ce s-a avut iniţial în vedere. Totuşi, cunoaşterea acestei realităţi nu le aduce, bineînţeles, prea multă mângâiere celor ce simt că intenţiile lor au fost greşit interpretate.

Să luăm un exemplu. În absenţa prietenei sale, Anna a făcut o remarcă nevinovată despre  simpatia de care se bucura prietena ei. Scoasă din context, remarca Annei a fost repetată, iar apoi, spre groaza şi surprinderea ei, acea prietenă a acuzat-o, furioasă şi de faţă cu alte persoane, că era geloasă pentru că un anumit coleg îi acorda o atenţie specială. Remarca Annei fusese interpretată complet greşit, iar toate strădaniile ei de a-şi asigura prietena că nu intenţionase să o lezeze s-au dovedit inutile. Această situaţie a provocat multă durere şi a trebuit să treacă mult timp până când Anna a putut să îndrepte lucrurile în totalitate.

Modul în care sunteţi consideraţi de alţii depinde deseori de felul cum vă sunt percepute intenţiile. Aşadar, este normal să fiţi supăraţi când oamenii vă interpretează greşit motivaţiile. Aţi putea fi indignaţi, considerând că nimeni nu ar avea vreun motiv să vă înţeleagă greşit. Pentru voi, aceste evaluări sunt tendenţioase, critice sau complet greşite şi vă pot cauza răni adânci — îndeosebi dacă ţineţi la opinia celor ce fac evaluări nedrepte.

Deşi sunteţi, probabil, indignaţi din cauza modului în care vă judecă oamenii, este totuşi bine să ţineţi cont de opiniile altora. Nu e potrivit ca un creştin să desconsidere părerile celorlalţi şi nu vom dori niciodată ca vorbele sau faptele noastre să aibă un efect dăunător asupra altora (Matei 7:12; 1 Corinteni 8:12). Aşadar, uneori poate că va trebui să depuneţi eforturi pentru a corecta o părere greşită pe care şi-a făcut-o cineva despre voi. Totuşi, o preocupare exagerată de a fi aprobaţi de alţii poate avea un efect contrar, ducând la pierderea respectului de sine sau cauzând sentimentul că sunteţi respinşi. La urma urmei, adevărata voastră valoare nu depinde de ceea ce cred alţii.

Sau, dimpotrivă, s-ar putea să recunoaşteţi că opiniile critice la adresa voastră sunt întemeiate. Şi aceasta vă poate cauza suferinţă, dar, dacă vă recunoaşteţi de bunăvoie şi cu onestitate propriile imperfecţiuni, aceste situaţii pot avea un efect benefic, determinându-vă să faceţi schimbările necesare.

Consecinţe negative

Interpretările greşite pot sau nu să aibă consecinţe grave. De exemplu, dacă auziţi un om vorbind tare într-un restaurant, probabil că veţi trage concluzia că este fie un extravertit, fie o persoană care vrea să atragă atenţia asupra ei însăşi. Dar aţi putea greşi. Persoana căreia îi vorbeşte are, probabil, probleme cu auzul. Sau, poate, o vânzătoare pare o persoană nesuferită, dar probabil că nu se simte bine. Deşi aceste interpretări greşite creează impresii negative, este posibil ca ele să nu aibă consecinţe grave sau de durată. Totuşi, uneori, interpretările greşite pot provoca un dezastru. Să analizăm două episoade din istoria Israelului antic.

Când Nahaş, regele Amonului, a murit, David a trimis mesageri ca să-l consoleze pe fiul său Hanun, succesorul la tron. Cu toate acestea, vizita mesagerilor a fost greşit interpretată, fiind considerată o acţiune de spionare a teritoriului amonit, ceea ce l-a determinat pe Hanun mai întâi să-i umilească pe mesageri şi apoi să pornească război împotriva Israelului. Ca urmare, au murit cel puţin 47 000 de oameni — toţi din cauza interpretării greşite a unor intenţii bune. — 1 Cronici 19:1–19.

O altă interpretare greşită a unei acţiuni care avusese loc mai înainte în istoria Israelului a fost soluţionată într-un mod cu totul diferit.  Tribul lui Ruben şi al lui Gad, precum şi jumătate din tribul lui Manase au construit lângă râul Iordan un altar care izbea privirile. Ceilalţi membri ai Israelului au văzut în aceasta un act de infidelitate, o răzvrătire împotriva lui Iehova. Astfel, ei s-au adunat pentru a întreprinde o acţiune militară. Înainte de a întreprinde orice acţiune drastică, ei au trimis mesageri care să exprime indignarea faţă de actul de infidelitate observat. A fost bine că au procedat astfel, pentru că cei ce au construit altarul au răspuns că nu avuseseră nici o intenţie de a se abate de la închinarea pură. Dimpotrivă, altarul avea să slujească drept simbol al fidelităţii lor faţă de Iehova. Această înţelegere greşită a lucrurilor ar fi putut să cauzeze un masacru, însă înţelepciunea a prevenit apariţia unor astfel de consecinţe dezastruoase. — Iosua 22:10–34.

Clarificaţi lucrurile în spiritul iubirii

Din cele două relatări putem trage multe învăţăminte. Evident, clarificarea situaţiei este cel mai înţelept lucru care poate fi făcut. Cine ştie câte vieţi au fost cruţate în ultimul episod menţionat, doar pentru că cele două părţi au discutat! În majoritatea situaţiilor, înţelegerea greşită a adevăratelor intenţii ale cuiva nu pune viaţa în pericol, însă poate periclita relaţiile de prietenie. Prin urmare, dacă sunteţi de părere că cineva a acţionat într-un mod nepotrivit faţă de voi, sunteţi siguri că înţelegeţi lucrurile aşa cum sunt în realitate sau le daţi o interpretare greşită? Care au fost intenţiile celeilalte persoane? Întrebaţi-o. Vă simţiţi greşit înţeleşi? Vorbiţi despre acest lucru. Nu permiteţi mândriei să vă stea în cale.

Isus a oferit motive excelente pentru clarificarea unei situaţii greşit înţelese: „Dacă îţi aduci deci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, în faţa altarului, şi pleacă; fă mai întâi pace cu fratele tău şi apoi, când te vei fi întors, oferă-ţi darul“ (Matei 5:23, 24). Astfel, cel mai înţelept este să vorbiţi cu persoana respectivă în particular, fără a-i implica şi pe alţii. Dacă ofensatorul aude plângerea voastră mai întâi de la altcineva, aceasta nu va face decât să înrăutăţească lucrurile (Proverbele 17:9). Obiectivul vostru trebuie să fie acela de a face pace în spiritul iubirii. Explicaţi problema cu calm, folosind cuvinte clare, simple şi care nu incriminează. Arătaţi cum vă face să vă simţiţi situaţia respectivă. Apoi ascultaţi în mod obiectiv opinia celeilalte persoane. Nu atribuiţi în mod pripit motivaţii greşite. Fiţi dispuşi să credeţi că cealaltă persoană nu a avut motivaţii greşite. Nu uitaţi, iubirea „crede totul“. — 1 Corinteni 13:7.

Bineînţeles, chiar şi atunci când o situaţie greşit înţeleasă este clarificată, persoana prejudiciată se poate simţi în continuare rănită sau poate suporta consecinţe negative. Ce e de făcut în acest caz? Când e necesar, scuzele sincere sunt, cu siguranţă, potrivite şi pot fi însoţite de orice altă acţiune rezonabilă întreprinsă pentru a îndrepta lucrurile. În toate situaţiile de acest fel, este bine ca partea rănită să ţină cont de următorul sfat inspirat: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia. Aşa cum Iehova v-a iertat cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi. Dar, pe lângă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unirii“. — Coloseni 3:13, 14; 1 Petru 4:8.

Atâta timp cât suntem imperfecţi, vor apărea interpretări greşite şi sentimente rănite. Oricine poate să facă o greşeală sau să vorbească într-un mod care ar putea vădi indiferenţă sau răutate. Biblia spune: „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect, capabil de asemenea să-şi ţină în frâu tot corpul“ (Iacov 3:2). Ştiind foarte bine acest lucru, Iehova Dumnezeu ne-a dat următoarele instrucţiuni: „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte  în sânul nebunilor. Nu lua nici tu seama la toate cuvintele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta blestemându-te. Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii“. — Eclesiastul 7:9, 21, 22.

„Cel ce cântăreşte inimile este DOMNUL“

Dar ce se poate face dacă se pare că impresia greşită a cuiva despre voi este imposibil de corectat? Nu disperaţi. Continuaţi să cultivaţi şi să manifestaţi calităţile creştine într-o măsură cât mai mare. Imploraţi-l pe Iehova să vă ajute să faceţi îmbunătăţiri acolo unde este nevoie. La urma urmei, adevărata voastră valoare ca persoană nu este stabilită de alţi oameni. Numai Iehova poate „cântări inimile“ în mod corect (Proverbele 21:2). Nici chiar lui Isus nu i s-a acordat respectul cuvenit, ci a fost dispreţuit de oameni, dar aceasta nu a influenţat părerea lui Iehova despre el (Isaia 53:3). Deşi unii vă pot judeca greşit, puteţi ‘să vă vărsaţi inimile’ înaintea lui Iehova, siguri fiind că vă înţelege, căci „DOMNUL nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL Se uită la inimă“ (Psalmul 62:8; 1 Samuel 16:7). Dacă perseveraţi în a face ceea ce este excelent, cei ce şi-au făcut o impresie greşită despre voi îşi pot da seama cu timpul că au greşit şi îşi vor schimba părerea. — Galateni 6:9; 2 Timotei 2:15.

Vă aduceţi aminte de Antonio, cel despre care am vorbit la începutul articolului? El şi-a adunat tot curajul pentru a urma sfatul biblic şi a vorbit cu prietenul său Leonardo, întrebându-l cu ce l-a supărat. Care a fost rezultatul? Leonardo a rămas uimit. El i-a spus că nu-l supărase cu nimic şi l-a asigurat că nu intenţionase să se poarte altfel cu el. Dacă păruse rece, aceasta se datora, probabil, faptului că fusese foarte îngândurat. Leonardo şi-a cerut scuze că îşi rănise fără să vrea prietenul şi i-a mulţumit că i-a vorbit deschis despre situaţia ivită. El i-a mai spus că în viitor va avea mai multă grijă să nu le creeze şi altora aceeaşi impresie. Încordarea dintre ei a dispărut, iar cei doi prieteni au fost din nou la fel de apropiaţi ca înainte.

Nu e deloc plăcut să te simţi greşit înţeles. Totuşi, dacă întreprindeţi toţi paşii necesari pentru a clarifica lucrurile şi aplicaţi principiile biblice referitoare la iubire şi iertare, foarte probabil veţi obţine şi voi aceleaşi rezultate.

[Notă de subsol]

^ par. 2 În acest articol, unele nume au fost înlocuite.

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Clarificarea lucrurilor în spiritul iubirii şi al iertării poate avea rezultate fericite