Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum putem găsi adevărata fericire

Cum putem găsi adevărata fericire

 Cum putem găsi adevărata fericire

UN LIDER religios budist, dalai-lama, a spus: „Cred că scopul vieţii noastre este căutarea fericirii“. Apoi a explicat că era de părere că fericirea poate fi dobândită în urma instruirii, sau a disciplinării, minţii şi a inimii. „Unicul lucru de care avem nevoie pentru a dobândi fericire deplină nu este altul decât mintea“, a spus el. Dalai-lama consideră că credinţa în Dumnezeu nu este necesară. *

Să ne gândim acum la Isus, care, în contrast cu acesta, a avut o puternică credinţă în Dumnezeu şi ale cărui învăţături au influenţat sute de milioane de oameni de-a lungul secolelor. Isus a fost preocupat de fericirea oamenilor. El şi-a început celebra Predică de pe munte cu nouă fericiri — nouă expresii care încep cu „Fericiţi sunt . . .“ (Matei 5:1–12). Tot în această predică, el şi-a îndemnat ascultătorii să-şi examineze, să-şi purifice şi să-şi disciplineze mintea şi inima — substituind gândurile imorale, egoiste şi pline de violenţă cu gânduri curate, iubitoare şi paşnice (Matei 5:21, 22, 27, 28; 6:19–21). Aşa cum a îndemnat mai târziu unul dintre discipolii săi, noi trebuie să ‘continuăm să reflectăm’ la lucruri care sunt ‘adevărate, de un interes serios, drepte, caste, care merită să fie îndrăgite, care au o bună reputaţie, virtuoase şi demne de laudă’. — Filipeni 4:8.

Isus ştia că adevărata fericire este strâns legată de relaţiile interumane. Prin natura noastră, noi, oamenii, suntem fiinţe sociabile, astfel că nu putem fi cu adevărat fericiţi dacă ne izolăm sau dacă suntem în permanenţă în conflict cu cei din jur. Putem fi fericiţi numai dacă ne simţim iubiţi şi dacă iubim. Isus a spus că la baza iubirii stau relaţiile noastre cu Dumnezeu. Învăţătura lui Isus se deosebeşte mai ales sub acest aspect de cea a lui dalai-lama, pentru că Isus a predat că omul nu poate dobândi adevărata fericire independent de Dumnezeu. De ce? — Matei 4:4; 22:37–39.

Nu vă neglijaţi necesităţile spirituale

Una dintre fericirile menţionate de Isus este: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3). De ce a spus Isus aceste cuvinte? Deoarece, spre deosebire de animale, noi avem necesităţi spirituale. Fiind creaţi după imaginea lui Dumnezeu, putem cultiva, într-o anumită măsură, calităţi divine, cum ar fi iubirea, dreptatea, îndurarea şi înţelepciunea (Geneza 1:27; Mica 6:8; 1 Ioan 4:8). Una dintre necesităţile noastre spirituale este aceea de a avea un scop în viaţă.

Cum ne putem satisface aceste necesităţi spirituale? Nu cu ajutorul meditaţiei transcendentale sau al introspecţiei. Isus a spus: „Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova“ (Matei 4:4). Să remarcăm că Isus a spus că Dumnezeu este izvorul ‘oricărei declaraţii’ vitale. Există întrebări la care numai Dumnezeu ne poate ajuta  să găsim răspuns. Cunoaşterea acestui lucru este cât se poate de oportună în zilele noastre, având în vedere numărul mare de teorii despre scopul vieţii şi despre modul în care poate fi dobândită fericirea. Librăriile rezervă spaţii întregi lucrărilor care le promit cititorilor sănătate, bogăţii şi fericire. Mai mult decât atât, pe Internet au fost create site-uri care tratează în mod specific acest subiect: fericirea.

Totuşi, în aceste domenii, gândirea omenească este adesea greşită. Ea tinde să alimenteze dorinţele egoiste sau eul personal. În plus, se bazează pe cunoştinţe şi experienţă limitate şi, foarte adesea, pe premise false. De exemplu, în rândul scriitorilor de ghiduri practice se manifestă o tendinţă tot mai mare de a-şi baza ideile pe teoria „psihologiei evoluţioniste“, care susţine că sentimentele omului îşi au rădăcinile în animalul ce se presupune că a fost strămoşul nostru. Adevărul e că orice efort de a găsi fericirea bazat pe o teorie care ignoră rolul Creatorului nostru este zadarnic şi, în cele din urmă, duce la dezamăgire. Un profet din vechime a spus: „Înţelepţii sunt daţi de ruşine . . . Au nesocotit Cuvântul DOMNULUI; şi ce înţelepciune este în ei?“ — Ieremia 8:9.

Iehova Dumnezeu cunoaşte constituţia noastră fizică, mentală şi morală şi ştie ce anume ne va face cu adevărat fericiţi. El ştie de ce l-a creat pe om pe pământ şi ce îi rezervă acestuia viitorul, împărtăşindu-ne aceste informaţii prin intermediul Bibliei. Lucrurile dezvăluite de el în această carte inspirată ating o coardă sensibilă în oamenii care au o dispoziţie corectă şi le conferă fericire (Luca 10:21; Ioan 8:32). Aşa au stat lucrurile în cazul a doi discipoli ai lui Isus. Ei erau mâhniţi ca urmare a morţii sale. Dar, după ce au aflat chiar de la înviatul Isus despre rolul său în scopul lui Dumnezeu referitor la salvarea omenirii, ei au spus: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea pe deplin Scripturile?“ — Luca 24:32.

Această bucurie se intensifică atunci când ne lăsăm călăuziţi în viaţă de adevărul biblic. În acest sens, fericirea poate fi comparată cu un curcubeu. El apare când condiţiile sunt favorabile, dar devine şi mai strălucitor — sau chiar se formează un curcubeu dublu — când condiţiile sunt ideale. Să analizăm acum câteva exemple care arată cum aplicarea învăţăturilor biblice ne poate aduce mai multă fericire.

Păstraţi-vă viaţa simplă

Mai întâi de toate, să analizăm sfatul lui Isus cu privire la bogăţii. După ce ne-a sfătuit să nu facem din urmărirea bogăţiilor principala preocupare din viaţă, el a făcut o afirmaţie remarcabilă: „Dacă deci ochiul tău este simplu, tot corpul tău va fi luminos“ (Matei 6:19–22). În esenţă, el a spus că, dacă umblăm cu lăcomie după bogăţii şi după putere sau urmărim atingerea oricărui alt obiectiv pe care şi-l fixează oamenii, vom pierde din vedere lucrurile mai importante.  La urma urmei, aşa cum a spus Isus cu altă ocazie, „chiar când cineva are din abundenţă, viaţa lui nu rezultă din lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15). Dacă punem pe primul plan lucrurile care sunt cu adevărat importante, cum ar fi relaţiile cu Dumnezeu, responsabilităţile familiale şi alte lucruri asemănătoare, „ochiul“ nostru va fi „simplu“, neîmpăienjenit.

Este demn de remarcat că Isus nu a susţinut ascetismul, sau un mod de viaţă caracterizat prin austeritate. În definitiv, Isus nu a fost un ascet (Matei 11:19; Ioan 2:1–11). Dimpotrivă, el a predat că cei ce consideră viaţa doar un prilej de a strânge bogăţii nu fac decât să-şi rateze viaţa.

Vorbind despre unele persoane care au devenit foarte bogate relativ devreme în viaţă, un psihoterapeut din San Francisco (SUA) a spus că pentru aceste persoane banii sunt „rădăcina stresului şi a confuziei“. Aceste persoane, a afirmat el în continuare, „îşi cumpără două sau trei case, o maşină, cheltuiesc bani pe tot felul de lucruri, iar, când realizează că toate acestea nu le-au adus fericirea, ajung deprimate, simt un gol interior şi nu ştiu ce să facă cu viaţa“. Spre deosebire de acestea, cei ce dau ascultare îndemnului lui Isus de a duce o viaţă mai simplă din punct de vedere material şi de a-şi face timp pentru lucrurile spirituale vor găsi mult mai probabil adevărata fericire.

Tom, care locuieşte în Hawaii, este constructor de meserie şi s-a oferit să ajute în mod voluntar la construirea de locuri de închinare în insulele Pacificului, unde posibilităţile financiare ale oamenilor sunt reduse. Tom a remarcat ceva la aceşti oameni simpli. Iată ce a spus el: „Surorile şi fraţii mei creştini de pe aceste insule erau cu adevărat fericiţi. Ei m-au ajutat să înţeleg mai bine că banii şi lucrurile materiale nu sunt cheia fericirii“. De asemenea, i-a remarcat pe voluntarii care munceau împreună cu el pe insule şi a observat cât de mulţumiţi erau ei. „Ar fi putut să facă o mulţime de bani“, a spus Tom. „Dar au ales să pună pe primul plan lucrurile spirituale şi să-şi păstreze un mod de viaţă simplu.“ Mişcat de aceste exemple, Tom şi-a simplificat viaţa, putând astfel să dedice mai mult timp familiei şi obiectivelor spirituale — decizie pe care nu a regretat-o niciodată.

Fericirea şi respectul de sine

Un lucru vital pentru a fi fericiţi este sentimentul de demnitate personală, sau respectul de sine. Din cauza imperfecţiunii umane şi a slăbiciunilor generate de aceasta, unii au o părere negativă despre ei înşişi, iar în cazul multora aceste sentimente există din copilărie. Învingerea sentimentelor adânc înrădăcinate poate fi un lucru greu, dar nu imposibil. Soluţia rezidă în punerea în practică a Cuvântului lui Dumnezeu.

Biblia arată care este părerea Creatorului despre noi. Nu este mai importantă părerea lui decât a oricărui alt om, ba chiar decât a noastră? Fiind însăşi personificarea iubirii, Dumnezeu ne priveşte fără prejudecăţi şi fără maliţiozitate. El ne vede aşa cum suntem şi aşa cum putem fi (1 Samuel 16:7; 1 Ioan 4:8). De fapt, pentru el, cei ce vor să-i fie plăcuţi sunt persoane preţioase, da, dezirabile, indiferent de imperfecţiunile lor. — Daniel 9:23; Hagai 2:7.

Bineînţeles, Dumnezeu nu ne trece cu vederea slăbiciunile şi păcatele. El aşteaptă de la noi să ne străduim din răsputeri să facem ceea ce este bine şi ne sprijină când facem acest lucru (Luca 13:24). Totuşi, Biblia spune: „Cum se îndură un tată de  copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei care se tem de El“. Şi adaugă: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut“. — Psalmii 103:13; 130:3, 4.

Aşadar, să învăţăm să ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu. Faptul de a şti că el îi consideră pe cei ce îl iubesc drept persoane dezirabile şi că are încredere în ei — chiar dacă ei se consideră, probabil, nedemni — poate contribui mult la intensificarea fericirii cuiva. — 1 Ioan 3:19, 20.

Fericirea este indisolubil legată de speranţă

Potrivit unui concept recent promovat, numit psihologie pozitivă, optimismul, cultivat printr-o gândire pozitivă şi prin concentrarea asupra propriilor forţe, poate duce la fericire. Puţini ar nega că un punct de vedere optimist despre viaţă şi despre viitor ne intensifică fericirea. Cu toate acestea, optimismul trebuie să se bazeze pe realitate, nu pe iluzii. De altfel, optimismul, sau gândirea pozitivă, oricât de puternic ar fi el, nu va elimina războaiele, foametea, necazurile, poluarea, bătrâneţea, bolile sau moartea — realităţi care le răpesc foarte multor oameni fericirea. Totuşi, optimismul are într-adevăr rolul său.

Este demn de remarcat că Biblia nu foloseşte cuvântul „optimism“, ci un cuvânt mai tare: „speranţă“. Lucrarea Vine’s Complete Expository Dictionary arată că termenul „speranţă“ este folosit în Biblie cu sensul de „aşteptare favorabilă şi sigură, . . . anticipare fericită a binelui“. În Biblie, termenul „speranţă“ înseamnă mai mult decât o abordare optimistă a unei situaţii. Acest termen se referă şi la lucrul care face obiectul speranţei cuiva (Efeseni 4:4; 1 Petru 1:3). Speranţa creştină, de exemplu, rezidă în faptul că toate lucrurile nedorite menţionate în paragraful precedent vor fi în curând eradicate (Psalmul 37:9–11, 29). Dar asta nu e totul.

Creştinii aşteaptă cu nerăbdare timpul când oamenii fideli vor dobândi viaţă perfectă pe un pământ paradiziac (Luca 23:42, 43). Vorbind pe larg despre această speranţă, Revelaţia 21:3, 4 spune: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei, şi ei vor fi popoarele sale. . . . Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“.

Toţi cei ce aşteaptă să aibă un astfel de viitor au toate motivele să fie fericiţi, chiar dacă situaţia lor prezentă lasă mult de dorit (Iacov 1:12). Aşadar, analizaţi ce spune Biblia pentru a afla de ce puteţi avea încredere în ea. Întăriţi-vă speranţa citind zilnic din Biblie. Acest lucru vă va îmbogăţi din punct de vedere spiritual, vă va ajuta să evitaţi lucrurile care le răpesc oamenilor fericirea şi vă va conferi un sentiment de mulţumire. Da, cheia adevăratei fericiri este înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu (Eclesiastul 12:13). O viaţă clădită pe ascultarea de poruncile Bibliei este o viaţă fericită, pentru că Isus a spus: „Fericiţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc!“ — Luca 11:28.

[Notă de subsol]

^ par. 2 Pentru un budist, credinţa în Dumnezeu nu este necesară.

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Fericirea nu poate fi dobândită strângând bogăţii, izolându-ne sau punându-ne încrederea în cunoştinţele limitate ale omului

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Viaţa bazată pe respectarea Cuvântului lui Dumnezeu este o viaţă fericită

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Speranţa creştină aduce fericire