Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ajută la ceva rugăciunea?

Ajută la ceva rugăciunea?

 Ajută la ceva rugăciunea?

ÎNTR-UN moment sau altul, aproape toţi simţim nevoia să ne rugăm. De fapt, oameni din aproape toate credinţele religioase se roagă cu ardoare. De exemplu, un budist repetă, poate, de mii de ori pe zi rugăciunea: „Îmi pun credinţa în Amida Buddha“.

Având în vedere problemele care persistă pe întregul pământ, este rezonabil să ne întrebăm: Ce aşteaptă oamenii să obţină rugându-se? Ajută la ceva toate aceste rugăciuni?

De ce se roagă oamenii?

Numeroşi orientali se roagă la strămoşii lor şi la zeul Shinto sau la Tao în speranţa că vor trece examenele, că vor strânge recolte bogate sau că vor fi feriţi de boli. Prin eforturile pe care le depun, budiştii speră să dobândească iluminarea. Hinduşii se roagă cu pioşenie la zeii şi zeiţele lor favorite pentru cunoaştere, bogăţie şi protecţie.

Unii catolici speră să aducă foloase omenirii dedicându-se vieţii monahale şi trăind astfel în mănăstiri izolate sau în schituri, unde se roagă neîncetat. Milioane de catolici spun rugăciuni memorate, ajutaţi fiind probabil de mărgelele rozariului, în speranţa că se vor bucura de aprobarea Mariei. În ţările orientale, mulţi oameni folosesc roţi pe care sunt scrise rugăciuni. Protestanţii repetă rugăciunea Tatăl nostru, dar îşi exprimă şi liber sentimentele în faţa lui Dumnezeu. Numeroşi evrei parcurg distanţe mari pentru a se ruga la Zidul  Occidental din Ierusalim, în speranţa unei restaurări a templului şi a unei noi ere de prosperitate şi pace.

Deşi milioane de oameni se dedică rugăciunii, societatea umană se confruntă cu tot mai multe probleme, cum ar fi sărăcia, toxicomania, destrămarea familiilor, delincvenţa şi războaiele. Oare motivul să fie acela că toţi aceşti oameni nu se roagă cum trebuie? De fapt, ne aude într-adevăr cineva rugăciunile?

Ne aude cineva rugăciunile?

Rugăciunile nu ajută la nimic dacă nu sunt auzite. Când o persoană se roagă, ea crede, cu siguranţă, că este auzită de cineva din domeniul spiritual invizibil. Cu toate acestea, rugăciunile nu se transmit numai pe calea undelor sonore. Mulţi oameni sunt de părere că există cineva care poate chiar să citească gândurile celui care se roagă. Despre cine ar putea fi vorba?

Pentru cercetători, modul în care iau naştere gândurile în miliardele de neuroni ce alcătuiesc cortexul cerebral al creierului nostru constituie în mare parte un mister. Totuşi este normal ca Cel ce a proiectat creierul să poată citi gândurile. Acesta nu e nimeni altul decât Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu (Psalmul 83:18; Revelaţia 4:11). Lui trebuie să-i adresăm rugăciunile. Dar acordă Iehova atenţie tuturor rugăciunilor?

Sunt auzite toate rugăciunile?

Regele David, al Israelului antic, a fost un om al rugăciunii. Ca psalmist inspirat de Dumnezeu, el a cântat: „Tu, care asculţi rugăciunea, la Tine vor veni toţi oamenii“ (Psalmul 65:2). Iehova poate să înţeleagă rugăciunile indiferent în care dintre miile de limbi vorbite de oameni sunt ele rostite. Faptul că nici o minte omenească nu ar putea prelucra atâtea informaţii nu înseamnă că Dumnezeu nu poate să le acorde atenţie tuturor celor ce i se roagă într-un mod aprobat de el.

Cu toate acestea, Isus Cristos — şi el un om al rugăciunii — a arătat că lui Dumnezeu nu îi sunt plăcute toate rugăciunile. Să remarcăm ce a spus Isus despre repetarea rugăciunilor memorate, practică foarte răspândită în timpul său. Potrivit Bibliei Cornilescu revizuite în 1991, el a spus: „Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi“ (Matei 6:7). Nu ne putem aştepta ca Iehova să asculte rugăciunile care nu exprimă adevăratele noastre simţăminte.

Arătând de ce unele rugăciuni nu îi sunt plăcute lui Dumnezeu, un proverb biblic spune: „Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o urâciune“ (Proverbele 28:9). Un alt proverb spune: „DOMNUL Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi“ (Proverbele 15:29). Într-o perioadă când conducătorii anticei naţiuni Iuda purtau o mare vină, Iehova a declarat: „Când vă întindeţi mâinile, Îmi ascund ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult: mâinile vă sunt pline de sânge“. — Isaia 1:1, 15.

Apostolul Petru a menţionat un alt lucru care ar putea face ca rugăciunile să nu fie acceptate de Dumnezeu. Iată ce a scris el: „Voi, soţilor, în mod asemănător, continuaţi să locuiţi cu ele [soţiile] potrivit cunoştinţei, acordându-le onoare ca unui vas mai slab, cel feminin, întrucât sunteţi şi moştenitori cu ele ai favorii nemeritate a vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate“ (1 Petru 3:7). Rugăciunile unui bărbat care a ignorat acest sfat s-ar putea să rămână între cei patru pereţi ai camerei!

Pentru ca rugăciunile să fie auzite, trebuie, evident, întrunite anumite cerinţe. În pofida acestui fapt, mulţi oameni care se roagă nu prea sunt interesaţi să facă ceea ce pretinde Dumnezeu de la noi. De aceea rugăciunile rostite cu atâta ardoare nu au dus la o lume mai bună.

Ce anume cere Dumnezeu pentru ca rugăciunile noastre să fie auzite? Răspunsul are legătură chiar cu motivul pentru care ne rugăm. De fapt, pentru a şti dacă rugăciunile ajută la ceva, trebuie să înţelegem care este menirea lor. De ce ne-a dat Iehova posibilitatea să vorbim cu el?

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

G.P.O., Ierusalim