Salt la conţinut

Salt la cuprins

Punctul de vedere divin referitor la curăţenia morală

Punctul de vedere divin referitor la curăţenia morală

 Punctul de vedere divin referitor la curăţenia morală

„Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi.“ — ISAIA 48:17.

1, 2. a) Cum consideră oamenii în general moralitatea sexuală? b) Care este punctul de vedere al creştinilor cu privire la moralitatea sexuală?

ASTĂZI, în multe locuri de pe pământ, conduita morală a ajuns să fie considerată o chestiune personală. Oamenii consideră că relaţiile sexuale sunt o exprimare firească a afecţiunii în care se pot angaja ori de câte ori doresc, şi nu ceva care trebuie limitat la căsătorie. Ei sunt de părere că, dacă nimeni nu are de suferit, nu este greşit ca fiecare să decidă pentru el cum să se comporte. În opinia lor, oamenii nu trebuie judecaţi în ce priveşte moralitatea, mai ales când este vorba de relaţiile sexuale.

2 Cei care au ajuns să-l cunoască pe Iehova au o altă concepţie. Ei urmează cu bucurie îndrumările scripturale deoarece îl iubesc pe Iehova şi doresc să-i fie plăcuţi. Ei înţeleg că Iehova îi iubeşte şi le dă îndrumări spre binele lor, îndrumări care le vor aduce cu adevărat foloase şi îi vor face fericiţi (Isaia 48:17). Întrucât Dumnezeu e Sursa vieţii, este raţional ca aceştia să se bizuie pe el pentru îndrumare privind modul în care să-şi folosească corpul, mai ales în această privinţă care este în strânsă legătură cu transmiterea vieţii.

Un dar de la un Creator iubitor

3. Ce au fost învăţaţi mulţi membri ai creştinătăţii despre relaţiile sexuale, şi cum diferă aceste concepţii de ceea ce spune Biblia?

3 În contrast cu lumea laică din prezent, unii membri ai creştinătăţii i-au învăţat pe oameni că  relaţiile sexuale sunt ceva ruşinos, un păcat, şi că „păcatul originar“ din grădina Edenului a fost seducerea sexuală a lui Adam de către Eva. Această concepţie intră în contradicţie cu ceea ce spun Scripturile inspirate. Relatarea biblică se referă la primul cuplu uman prin expresia „omul şi soţia lui“ (Geneza 2:25). Dumnezeu le-a spus să aibă copii: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul“ (Geneza 1:28). Nu ar fi fost logic ca Dumnezeu să le poruncească lui Adam şi Evei să dea naştere la copii şi apoi să-i pedepsească pentru că au respectat această poruncă. — Psalmul 19:8.

4. De ce i-a înzestrat Dumnezeu pe oameni cu capacităţi sexuale?

4 Din porunca dată primilor noştri părinţi, poruncă ce a fost repetată pentru Noe şi fiii săi, înţelegem că scopul principal al relaţiilor sexuale este acela de a se da naştere la copii (Geneza 9:1). Totuşi, Biblia arată că slujitorii lui Dumnezeu căsătoriţi nu sunt obligaţi să aibă relaţii sexuale doar pentru a procrea. Aceste relaţii pot satisface necesităţile afective şi fizice şi pot fi o sursă de plăcere pentru un cuplu căsătorit. Ele sunt o modalitate prin care cei doi îşi pot arăta afecţiunea profundă unul faţă de celălalt. — Geneza 26:8, 9; Proverbele 5:18, 19; 1 Corinteni 7:3–5.

Limitări divine

5. Ce interdicţii a pus Dumnezeu în privinţa sexualităţii umane?

5 Deşi este un dar de la Dumnezeu, sexualitatea nu este ceva lăsat fără nici o restricţie. Acest principiu este valabil chiar şi în cadrul instituţiei căsătoriei (Efeseni 5:28–30; 1 Petru 3:1, 7). Relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt interzise. Biblia este foarte concretă în această privinţă. Iată ce era consemnat în Legea pe care Dumnezeu a dat-o naţiunii Israel: „Să nu comiţi adulter“ (Exodul 20:14). Mai târziu, Isus a inclus „fornicaţiile“ şi „adulterele“ în categoria „raţionamentelor dăunătoare“ care provin din inimă şi care întinează o persoană (Marcu 7:21, 22). Apostolul Pavel a fost inspirat să îi îndemne pe creştinii din Corint următoarele: „Fugiţi de fornicaţie“ (1 Corinteni 6:18). Iar, în scrisoarea adresată evreilor, Pavel a scris: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi şi patul conjugal să fie neîntinat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“. — Evrei 13:4.

6. Ce înseamnă în Biblie cuvântul „fornicaţie“?

6 Ce se înţelege prin cuvântul „fornicaţie“? Acesta vine de la cuvântul grecesc porneía, care este folosit uneori cu referire la relaţii sexuale între persoane necăsătorite (1 Corinteni 6:9). În alte pasaje, cum ar fi Matei 5:32 şi Matei 19:9, termenul are un sens mai larg, referindu-se şi la adulter, incest şi bestialitate. Şi alte practici sexuale între persoane necăsătorite, cum ar fi relaţiile sexuale orale sau anale şi manipularea sexuală a organelor genitale ale altei persoane, pot fi numite porneía. Toate aceste practici sunt condamnate în Cuvântul lui Dumnezeu, fie direct, fie indirect. — Leviticul 20:10, 13, 15, 16; Romani 1:24, 26, 27, 32. *

Foloase în urma respectării legilor lui Dumnezeu cu privire la moralitate

7. De ce foloase avem parte dacă ne păstrăm curaţi din punct de vedere moral?

7 Respectarea îndrumărilor lui Iehova cu privire la conduita sexuală poate fi ceva dificil pentru oamenii imperfecţi. Maimonide, renumitul filozof evreu din secolul al XII-lea, a scris: „Nici o interdicţie din toată Tora [Legea mozaică] nu este mai greu de respectat decât cea referitoare la legăturile oprite şi relaţiile sexuale nepermise“. Totuşi, dacă respectăm îndrumările lui Dumnezeu, tragem multe foloase (Isaia 48:18). De exemplu, ascultarea în această privinţă ne fereşte de boli transmisibile sexual, dintre care unele sunt incurabile, ba chiar fatale. * Suntem scutiţi de sarcini în afara căsătoriei. De asemenea, aplicarea înţelepciunii divine ne ajută să avem o conştiinţă curată, să avem un mai mare respect de sine şi să câştigăm respectul altora, de exemplu al rudelor, al partenerului conjugal, al copiilor şi al fraţilor şi surorilor noastre creştine. În plus, procedând astfel, cultivăm o atitudine sănătoasă şi realistă faţă de sexualitate, atitudine care va contribui la fericirea noastră în căsătorie. Iată ce a scris o creştină:  „Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este cea mai bună protecţie din câte există. Intenţionez să mă căsătoresc, iar când o voi face voi fi mândră să-i spun bărbatului creştin cu care mă voi căsători că am rămas castă“.

8. În ce fel am putea promova închinarea pură prin conduita noastră castă?

8 Păstrându-ne o conduită castă, putem, de asemenea, să contribuim mult la contracararea concepţiilor greşite despre închinarea adevărată şi la atragerea oamenilor la Dumnezeul căruia ne închinăm. Apostolul Petru a scris următoarele: „Menţineţi-vă excelentă conduita printre naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc despre voi ca despre nişte răufăcători, ele, ca urmare a lucrărilor voastre excelente la care sunt martori oculari, să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua inspecţiei sale“ (1 Petru 2:12). Chiar dacă cei care nu îl slujesc pe Iehova nu recunosc sau nu aprobă conduita noastră castă, putem fi siguri că Tatăl nostru ceresc vede, aprobă, ba chiar se bucură de eforturile pe care le depunem pentru a urma îndrumările sale. — Proverbele 27:11; Evrei 4:13.

9. De ce ar trebui să avem încredere în îndrumările lui Dumnezeu, chiar dacă poate că nu înţelegem pe deplin motivele sale? Daţi un exemplu.

9 Credinţa în Dumnezeu presupune încrederea că el ştie ce este cel mai bine pentru noi, chiar dacă nu înţelegem pe deplin toate motivele pentru care ne îndrumă într-un anumit fel. Să analizăm un exemplu din Legea mozaică. O lege privitoare la campamentele militare cerea ca excrementele să fie îngropate în afara taberei (Deuteronomul 23:13, 14). Poate că israeliţii s-au întrebat de ce era dată această poruncă; unii poate că au considerat-o inutilă. Însă medicina a ajuns să recunoască faptul că această lege contribuia la prevenirea contaminării surselor de apă şi oferea protecţie împotriva numeroaselor boli purtate de insecte. În mod asemănător, Dumnezeu a limitat relaţiile sexuale la patul conjugal din considerente spirituale, sociale, afective, fizice şi psihologice. Să analizăm acum câteva exemple biblice de persoane care şi-au păstrat curăţenia morală.

Iosif: binecuvântat datorită conduitei sale morale

10. Cine a încercat să-l seducă pe Iosif, şi cum a reacţionat el?

10 Probabil cunoaşteţi exemplul biblic al lui Iosif, fiul lui Iacov. La vârsta de 17 ani, el a ajuns sclavul lui Potifar, şeful gărzii personale a faraonului Egiptului. Iehova l-a binecuvântat pe Iosif şi, după un timp, el a fost pus mai mare peste toată casa lui Potifar. Când avea în jur de 20 de ani, Iosif era un tânăr „frumos la statură şi frumos la înfăţişare“. El a fost remarcat de soţia lui Potifar, care a încercat să-l seducă. Iosif şi-a făcut cunoscută poziţia în  mod clar, explicând că consimţământul lui ar fi însemnat nu numai trădarea stăpânului său, ci şi un ‘păcat împotriva lui Dumnezeu’. De ce a gândit Iosif în acest fel? — Geneza 39:1–9.

11, 12. Deşi nu fusese dată nici o lege divină scrisă care să interzică fornicaţia şi adulterul, ce anume trebuie să fi stat la baza modului de a gândi al lui Iosif?

11 Evident, decizia lui Iosif nu avea la bază frica de a nu fi descoperit de oameni. Familia lui Iosif locuia foarte departe, iar tatăl său credea că Iosif murise. Chiar dacă Iosif ar fi comis imoralitate sexuală, familia lui nu ar fi aflat niciodată acest lucru. De asemenea, probabil că nici Potifar, nici slujitorii săi nu ar fi ştiut nimic, deoarece uneori aceştia nu erau în casă (Geneza 39:11). Însă Iosif ştia că o astfel de conduită nu putea trece neobservată de Dumnezeu.

12 Iosif trebuie să fi meditat la ceea ce ştia despre Iehova. Fără îndoială, el ştia ceea ce declarase Iehova în grădina Edenului: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa; şi ei vor deveni un singur trup“ (Geneza 2:24). În afară de aceasta, Iosif ştia probabil ceea ce îi spusese Iehova regelui filistean care fusese hotărât să o seducă pe străbunica lui, Sara: „Iată, ai să mori, din cauza femeii pe care ai luat-o, căci este soţia unui bărbat . . . Te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea“ (Geneza 20:3, 6, sublinierea noastră). Aşadar, deşi Iehova nu dăduse încă o lege scrisă, sentimentele sale privitoare la căsătorie erau clare. Simţul moral al lui Iosif şi dorinţa sa de a-i fi plăcut lui Iehova l-au făcut să respingă imoralitatea.

13. De ce nu a putut probabil Iosif să o evite pe soţia lui Potifar?

13 Însă soţia lui Potifar era insistentă, implorându-l „zi de zi“ să se culce cu ea. De ce nu a încercat Iosif pur şi simplu să o evite? Ca sclav, el avea de făcut unele treburi şi nu putea să schimbe această situaţie. Dovezile arheologice lasă să se înţeleagă că, în Egipt, casele erau construite în aşa fel încât pentru a ajunge la magazii era necesară trecerea prin încăperea principală a casei. Prin urmare, s-ar putea să fi fost imposibil ca Iosif să o evite pe soţia lui Potifar. — Geneza 39:10.

14. a) Ce i s-a întâmplat lui Iosif după ce a fugit de soţia lui Potifar? b) Cum l-a binecuvântat Iehova pe Iosif pentru fidelitatea lui?

14 Într-o zi, ei erau singuri în casă. Soţia lui Potifar l-a apucat pe Iosif şi a strigat: „Culcă-te cu mine!“ El a fugit. Simţindu-se rănită că a respins-o, ea l-a acuzat că încercase să o violeze. Care au fost consecinţele? L-a răsplătit Iehova imediat pentru integritatea sa? Nu. Iosif a fost aruncat în închisoare, iar picioarele i-au fost puse în butuci (Geneza 39:12–20; Psalmul 105:18). Iehova a văzut nedreptatea comisă şi, în cele din urmă, l-a înălţat pe Iosif aducându-l din închisoare într-un palat. Iosif a devenit cea mai puternică persoană din Egipt după faraon şi a fost binecuvântat cu o soţie şi copii (Geneza 41:14, 15, 39–45, 50–52). În plus, relatarea despre integritatea lui Iosif a fost consemnată acum 3 500 de ani pentru a fi analizată cu atenţie de slujitorii lui Dumnezeu care au trăit de atunci încoace. Ce binecuvântări minunate pentru respectarea legilor drepte ale lui Dumnezeu! În mod similar, poate că noi nu vedem întotdeauna foloasele imediate ale faptului de a ne păstra integritatea morală, dar putem fi  siguri că Iehova vede şi ne va binecuvânta la timpul potrivit. — 2 Cronici 16:9.

Iov a făcut ‘un legământ cu ochii săi’

15. În ce a constat legământul pe care Iov ‘l-a făcut cu ochii săi’?

15 Un alt om integru a fost Iov. În timpul încercărilor care au venit asupra lui din partea Diavolului, Iov şi-a analizat viaţa şi a declarat că era dispus să sufere o pedeapsă aspră dacă violase, printre altele, principiul lui Iehova referitor la moralitatea sexuală. Iov a spus: „Făcusem un legământ cu ochii mei şi cum mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare?“ (Iov 31:1). Prin aceste cuvinte, Iov voia să spună că, fiind hotărât să-şi păstreze integritatea faţă de Dumnezeu, el decisese ca nici măcar să nu se uite insistent şi cu pasiune la o femeie. Bineînţeles că el avea să vadă femei în fiecare zi şi probabil că avea să le ajute dacă era necesar. Însă el nu-şi permitea să fie atent cu cineva în sensul de a urmări anumite obiective romantice. Înainte să înceapă încercările sale, el fusese un om foarte bogat, fiind „mai mare decât toţi fiii Răsăritului“ (Iov 1:3). Totuşi el nu s-a folosit de puterea bogăţiei pentru a atrage femei. Cu siguranţă, el nu a cochetat niciodată cu ideea de a se angaja în relaţii sexuale ilicite cu femei mai tinere.

16. a) De ce este Iov un exemplu excelent pentru creştinii căsătoriţi? b) De ce comportamentul bărbaţilor din zilele lui Maleahi a fost foarte diferit de cel al lui Iov, şi cum stau lucrurile în prezent?

16 Astfel, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri grele, Iov a dat dovadă de integritate morală. Iehova a remarcat acest lucru şi l-a binecuvântat din abundenţă (Iov 1:10; 42:12). Ce exemplu excelent este Iov pentru creştinii căsătoriţi, atât bărbaţi, cât şi femei! Nu este de mirare că Iehova l-a iubit foarte mult! În schimb, comportamentul multor oameni de azi se aseamănă mai mult cu cel al unora din timpul lui Maleahi. Acest profet a deplâns faptul că mulţi soţi îşi părăseau soţiile, de cele mai multe ori pentru a se căsători cu femei mai tinere. Altarul lui Iehova era acoperit cu lacrimile soţiilor abandonate, iar Dumnezeu i-a condamnat pe cei care, procedând astfel, şi-au ‘trădat’ (NW) partenerul de căsătorie. — Maleahi 2:13–16.

O tânără castă

17. În ce sens era Sulamita asemenea unei „grădini închise“?

17 O a treia persoană care şi-a păstrat integritatea a fost Sulamita. Tânără şi frumoasă, ea a fost iubită nu numai de un tânăr păstor, ci şi de bogatul rege al Israelului Solomon. Din frumoasa poveste prezentată în Cântarea Cântărilor reiese că Sulamita şi-a păstrat castitatea, câştigând astfel respectul celor din jur. Deşi a fost respins de ea, Solomon a fost inspirat de Dumnezeu să consemneze povestea acestei tinere. Păstorul pe care ea îl iubea a respectat şi el conduita ei castă. La un moment dat, el şi-a exprimat gândurile asemănând-o pe Sulamita cu „o grădină închisă“ (Cântarea Cântărilor 4:12). În anticul Israel, existau grădini splendide, cu o încântătoare varietate de legume, flori înmiresmate şi copaci falnici. De obicei, aceste grădini erau înconjurate de un gard viu sau de un zid şi nu se putea intra în ele decât pe o poartă care se încuia  (Isaia 5:5). În ochii păstorului, puritatea morală şi farmecul Sulamitei erau asemănătoare unei astfel de grădini de o frumuseţe rară. Ea a avut o moralitate ireproşabilă. Sentimentele ei tandre urmau să îi fie dăruite doar viitorului ei soţ.

18. Ce anume ne amintesc relatările despre Iosif, Iov şi Sulamita?

18 Prin integritatea ei morală, Sulamita a lăsat un excelent exemplu pentru femeile creştine din timpul nostru. Iehova a văzut şi a apreciat virtutea tinerei Sulamita şi a binecuvântat-o aşa cum i-a binecuvântat pe Iosif şi pe Iov. Relatările referitoare la integritatea lor au fost consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu pentru îndrumarea noastră. Deşi eforturile noastre de a ne păstra integritatea nu sunt consemnate în Biblie, Iehova are „o carte de aducere aminte“ pentru cei care se străduiesc să facă voinţa sa. Să nu uităm niciodată că Iehova ‘ia aminte’ şi se bucură când ne străduim în mod loial să ne păstrăm curaţi pe plan moral. — Maleahi 3:16.

19. a) Cum ar trebui să privim curăţenia morală? b) Ce se va analiza în articolul următor?

19 Deşi poate că cei necredincioşi ne batjocoresc, noi ne bucurăm când ascultăm de Creatorul nostru iubitor. Avem o moralitate mai înaltă, o moralitate divină. Este ceva de care trebuie să fim mândri, ceva care trebuie preţuit. Dacă ne păstrăm curaţi din punct de vedere moral, ne putem bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu şi putem nutri şi pe mai departe speranţa luminoasă a unor nesfârşite binecuvântări în viitor. Dar ce putem face în mod practic pentru a rămâne curaţi pe plan moral? La această întrebare importantă se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

^ par. 6 Vezi Turnul de veghere din 1 mai 1990, paginile 30–32.

^ par. 7 Din nefericire, în unele situaţii, un creştin nevinovat contractează o boală transmisibilă sexual de la partenerul său necredincios, care nu a urmat principiile divine.

Puteţi să explicaţi?

• Ce spune Biblia despre relaţiile sexuale?

• Ce înseamnă în Biblie cuvântul „fornicaţie“?

• Ce foloase tragem dacă ne păstrăm curaţi pe plan moral?

• De ce Iosif, Iov şi tânăra Sulamita sunt exemple excelente pentru creştinii de azi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Iosif a fugit de imoralitate

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Tânăra Sulamita a fost ca „o grădină închisă“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Iov făcuse ‘un legământ cu ochii săi’