Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să manifestăm o atitudine de aşteptare!

Să manifestăm o atitudine de aşteptare!

 Să manifestăm o atitudine de aşteptare!

„Voi manifesta o atitudine de aşteptare a Dumnezeului salvării mele. Dumnezeul meu mă va auzi.“ — MICA 7:7, NW.

1, 2. a) Cum au fost afectaţi israeliţii din pustie de o atitudine negativă? b) Ce i se poate întâmpla unui creştin care nu cultivă o atitudine bună?

MULTE lucruri din viaţă pot fi privite fie pozitiv, fie negativ, în funcţie de atitudinea pe care o avem. Israeliţilor li s-a furnizat în mod miraculos mană când s-au aflat în pustie. Ei ar fi trebuit să privească peisajul arid din jur şi să-i fie profund recunoscători lui Iehova pentru că le furniza cele necesare existenţei. Procedând astfel, ei ar fi demonstrat o atitudine pozitivă. În loc de aceasta, ei şi-au adus aminte de diversele feluri de hrană din Egipt şi s-au plâns că mana nu era apetisantă. Ce atitudine negativă! — Numeri 11:4–6.

2 În mod asemănător, în funcţie de atitudinea pe care o are, un creştin de azi poate vedea lucrurile fie luminoase, fie întunecate. Dacă nu are o atitudine bună, un creştin poate foarte uşor să-şi piardă bucuria, ceea ce ar fi grav deoarece, aşa cum a spus Neemia: „Bucuria DOMNULUI este tăria [noastră]“ (Neemia 8:10). O atitudine optimistă, veselă ne ajută să rămânem tari şi promovează pacea şi unitatea în congregaţie. — Romani 15:13; Filipeni 1:25.

3. Cum l-a ajutat o atitudine bună pe Ieremia pe parcursul unor timpuri grele?

3 În pofida faptului că a trăit timpuri grele, Ieremia a manifestat o atitudine pozitivă. Chiar şi atunci când a fost martor la ororile căderii Ierusalimului în anul 607 î.e.n., el a putut să vadă partea bună a lucrurilor. Iehova nu avea să uite Israelul, iar naţiunea urma să supravieţuiască. Ieremia a scris în cartea Plângerile următoarele: „Graţie actelor de bunătate iubitoare ale lui Iehova nu ne-am ajuns sfârşitul, căci, în mod sigur, îndurările lui nu vor avea sfârşit. Ele sunt noi în fiecare dimineaţă. Fidelitatea ta este abundentă“ (Plângerile  3:22, 23, NW). În toate timpurile, când s-au aflat în cele mai grele situaţii, slujitorii lui Dumnezeu s-au străduit să păstreze o atitudine pozitivă, ba chiar bucuroasă. — 2 Corinteni 7:4; 1 Tesaloniceni 1:6; Iacov 1:2.

4. Ce atitudine a păstrat Isus, şi cum l-a ajutat aceasta?

4 La şase sute de ani după Ieremia, Isus a reuşit să suporte încercările graţie atitudinii sale pozitive. Iată ce citim: „Pentru bucuria care îi era pusă înainte [lui Isus], el a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2). Indiferent de opoziţia sau persecuţiile pe care a trebuit să le înfrunte — culminând cu chinurile morţii pe un stâlp de tortură —, el s-a concentrat în permanenţă asupra „bucuriei care îi era pusă înainte“. Această bucurie consta în privilegiul de a justifica suveranitatea lui Iehova şi de a-i sfinţi numele, precum şi în perspectiva de a aduce binecuvântări măreţe oamenilor care se vor dovedi ascultători.

Să ne însuşim o atitudine de aşteptare

5. Daţi un exemplu de situaţie în care o atitudine de aşteptare ne va ajuta să păstrăm un punct de vedere corect.

5 Dacă cultivăm o atitudine mintală asemănătoare celei a lui Isus, nu ne vom pierde bucuria lui Iehova chiar dacă lucrurile nu se întâmplă întotdeauna în modul şi la timpul aşteptat de noi. Profetul Mica a spus: „Cât despre mine, îmi voi ţine privirea îndreptată constant spre Iehova. Voi manifesta o atitudine de aşteptare a Dumnezeului salvării mele“ (Mica 7:7, NW; Plângerile 3:21). Şi noi putem manifesta o atitudine de aşteptare. Cum? Există multe modalităţi. De exemplu, poate suntem de părere că un frate cu autoritate a greşit şi trebuie luate imediat măsuri de corectare. O atitudine de aşteptare ne va permite să analizăm situaţia, întrebându-ne: A greşit el într-adevăr sau mă înşel? Dacă într-adevăr a greşit, nu s-ar putea ca Iehova să lase lucrurile să-şi urmeze cursul deoarece consideră că persoana respectivă va face îmbunătăţiri şi că nu va fi necesar să se ia măsuri de corectare drastice?

6. Cum îl poate ajuta o atitudine de aşteptare pe cineva care se confruntă cu o problemă personală?

6 O atitudine de aşteptare ar putea fi necesară dacă ne apasă o problemă personală sau dacă ne luptăm cu o slăbiciune. Să presupunem că îi cerem ajutor lui Iehova, însă problema persistă. Ce putem face? Trebuie să continuăm să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a rezolva problema, iar apoi să avem credinţă în următoarele cuvinte ale lui Isus: „Continuaţi să cereţi, şi vi se va da; continuaţi să căutaţi, şi veţi găsi; continuaţi să bateţi, şi vi se va deschide“ (Luca 11:9). Continuaţi să vă rugaţi şi aşteptaţi-l pe Iehova. La timpul potrivit, Iehova va răspunde la rugăciunile voastre aşa cum consideră el de cuviinţă. — 1 Tesaloniceni 5:17.

7. În ce mod ne va ajuta o atitudine de aşteptare în ce priveşte clarificările progresive în înţelegerea Bibliei?

7 Pe măsură ce profeţiile Bibliei se împlinesc, înţelegerea noastră cu privire la Scripturi se clarifică.  Uneori însă, am putea crede că o anumită clarificare întârzie. Dacă aceasta nu apare atunci când am prefera noi, suntem dispuşi să aşteptăm? Să ne amintim că Iehova a considerat potrivit să dezvăluie „secretul sacru referitor la Cristosul“ puţin câte puţin, de-a lungul unei perioade de aproximativ 4 000 de ani (Efeseni 3:3–6). Aşadar, avem vreun motiv să fim nerăbdători? Avem îndoieli cu privire la faptul că a fost numit un „sclav fidel şi prevăzător“ să dea poporului lui Iehova „hrana la timpul potrivit“ (Matei 24:45)? De ce să ne privăm singuri de bucuria divină pentru motivul că nu toate lucrurile sunt înţelese pe deplin? Să nu uităm: Iehova stabileşte momentul şi modul în care să reveleze ‘lucrurile sale confidenţiale’. — Amos 3:7, NW.

8. În ce fel răbdarea lui Iehova le-a adus foloase multor oameni?

8 Unii s-ar putea descuraja gândindu-se că, după mulţi ani de serviciu fidel, poate că nu vor ajunge să vadă „ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşătoare“ (Ioel 2:30, 31). Totuşi ei se pot simţi încurajaţi dacă privesc partea bună a lucrurilor. Petru ne-a sfătuit: „Consideraţi răbdarea Domnului nostru drept salvare“ (2 Petru 3:15). Graţie răbdării lui Iehova, milioane de persoane înclinate spre dreptate au putut să afle adevărul. Nu este minunat acest lucru? În plus, cu cât Iehova exercită mai multă răbdare, cu atât mai mult timp avem noi să „ducem la bun sfârşit propria [noastră] salvare, cu teamă şi tremur“. — Filipeni 2:12; 2 Petru 3:11, 12.

9. Dacă nu putem face mai mult în serviciul lui Iehova, cum ne poate ajuta o atitudine de aşteptare să suportăm situaţia?

9 O atitudine de aşteptare ne ajută să nu ne descurajăm când opoziţia, boala, bătrâneţea sau alte probleme ne îngreunează serviciul pentru Regat. Iehova se aşteaptă să-l slujim din toată inima (Romani 12:1). Totuşi, Fiul lui Dumnezeu, care are „milă de cel sărman şi lipsit“, nu ne cere mai mult decât putem oferi în mod rezonabil; nici Iehova nu face acest lucru (Psalmul 72:13). Astfel suntem încurajaţi să facem tot ce putem, aşteptând cu răbdare schimbarea situaţiei noastre — indiferent că aceasta va avea loc în prezentul sistem de lucruri sau în cel viitor. Nu uitaţi: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său, prin faptul că le-aţi slujit şi continuaţi să le slujiţi sfinţilor“! — Evrei 6:10.

10. Ce trăsătură rea poate evita cineva care are o atitudine de aşteptare? Explicaţi.

10 De asemenea, o atitudine de aşteptare ne ajută să nu ne îngâmfăm. Unii care au ajuns apostaţi nu au fost dispuşi să aştepte. Poate că ei considerau că erau necesare unele modificări, fie în ce priveşte înţelegerea Bibliei, fie în chestiuni organizatorice. Însă ei nu au recunoscut că spiritul lui Iehova îndeamnă sclavul fidel şi prevăzător să facă modificări atunci când Dumnezeu consideră de cuviinţă, nu atunci când credem noi că este necesar. Iar orice modificare trebuie să fie în armonie cu voinţa lui Iehova, nu cu ideile noastre personale. Apostaţii permit ca o atitudine de îngâmfare să le corupă gândirea şi să-i facă să se poticnească. Însă, dacă şi-ar fi însuşit atitudinea mintală a lui Cristos, ei ar fi putut să-şi păstreze bucuria şi să rămână în poporul lui Iehova. — Filipeni 2:5–8.

11. Cum putem folosi în mod avantajos timpul de aşteptare, şi ce exemple avem în acest sens?

11 Desigur, a păstra o atitudine de aşteptare nu înseamnă a fi leneşi sau inactivi. Avem de efectuat multe activităţi. De exemplu, trebuie să fim ocupaţi cu studierea în mod personal a Bibliei, demonstrând astfel acelaşi interes sincer faţă de lucrurile spirituale ca profeţii fideli şi chiar ca îngerii. Vorbind despre acest interes, Petru spune: „Referitor la această salvare, profeţii . . . au făcut investigaţii asidue şi cercetări atente.  . . . Chiar în aceste lucruri doresc îngerii să-şi adâncească privirile“ (1 Petru 1:10–12). Nu numai studiul personal este indispensabil, ci şi prezenţa cu regularitate la întruniri, precum şi rugăciunea (Iacov 4:8). Cei care demonstrează că sunt conştienţi de necesităţile lor spirituale prin faptul că, în mod regulat, asimilează hrană spirituală şi se asociază cu colaboratorii creştini arată că şi-au însuşit atitudinea mintală a lui Cristos. — Matei 5:3.

Să avem o concepţie realistă

12. a) Ce independenţă au căutat să obţină Adam şi Eva? b) Care au fost consecinţele faptului că omenirea a urmat calea trasată de Adam şi Eva?

12 Când a creat prima pereche umană, Dumnezeu şi-a rezervat dreptul de a stabili norme cu privire la ceea ce este bine şi ceea ce este rău (Geneza 2:16, 17). Adam şi Eva au dorit să fie independenţi de îndrumarea lui Dumnezeu, iar consecinţele se văd în lumea care ne înconjoară. Apostolul Pavel a spus: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“ (Romani 5:12). Cei şase mii de ani de istorie umană care au trecut de la Adam au confirmat veridicitatea cuvintelor lui Ieremia: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Faptul de a recunoaşte că cuvintele lui Ieremia sunt adevărate nu este o dovadă de pesimism, ci de realism. Cuvintele sale arată clar motivul pentru care, de-a lungul atâtor secole, „omul a dominat asupra omului spre paguba lui“: oamenii s-au guvernat în mod independent de Dumnezeu. — Eclesiastul 8:9, NW.

13. Ce concepţie realistă au Martorii lui Iehova în ce priveşte lucrurile care pot fi realizate de oameni?

13 Având în vedere situaţia în care se află omenirea, Martorii lui Iehova înţeleg că există limite în privinţa lucrurilor care pot fi realizate în prezentul sistem de lucruri. O atitudine pozitivă ne poate ajuta să ne păstrăm bucuria, dar ea nu este un panaceu. La începutul anilor ’50, un cleric american a editat un best-seller intitulat The Power of Positive Thinking (Puterea gândirii pozitive). Cartea avansa ideea că majoritatea obstacolelor pot fi depăşite dacă sunt abordate cu o atitudine pozitivă. Desigur, gândirea pozitivă este de admirat. Însă experienţa a arătat că factori cum ar fi cunoştinţa, meseria, mijloacele materiale, precum şi mulţi alţii, limitează realizările noastre individuale. Iar, la scară mondială, problemele sunt atât de complexe, încât depăşesc puterea oamenilor de a le rezolva, indiferent cât de pozitivă ar fi gândirea lor!

14. Au Martorii lui Iehova o atitudine negativă? Explicaţi.

14 Întrucât au o concepţie realistă în acest sens, Martorii lui Iehova sunt deseori acuzaţi că au o atitudine negativă. Însă ei sunt dornici să le vorbească oamenilor despre singura Persoană care poate îmbunătăţi permanent situaţia omenirii. Şi în acest sens ei imită atitudinea mintală a lui Cristos (Romani 15:2). Ei sunt ocupaţi să-i ajute pe oameni să lege relaţii strânse cu Dumnezeu, deoarece ştiu că, în final, acest lucru va aduce cele mai bune rezultate. — Matei 28:19, 20; 1 Timotei 4:16.

15. În ce fel lucrarea pe care o desfăşoară Martorii lui Iehova îi ajută pe oameni să devină mai buni?

15 Martorii lui Iehova nu sunt indiferenţi la problemele sociale cu care se confruntă semenii lor, îndeosebi la practicile necurate, nescripturale. Înainte de a deveni Martori ai lui Iehova, oamenii fac schimbări în viaţă. Mulţi trebuie să pună capăt unor vicii care îi displac lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9–11). Astfel Martorii lui  Iehova îi ajută pe cei receptivi să învingă beţia, dependenţa de droguri, imoralitatea şi dependenţa de jocurile de noroc. Aceste persoane care şi-au schimbat conduita învaţă să se îngrijească de familia lor cu simţul responsabilităţii şi în mod cinstit (1 Timotei 5:8). Când persoanele individuale şi familiile sunt ajutate în acest mod, există mai puţine probleme în societate — mai puţini toxicomani, mai puţine cazuri de violenţă în familie şi aşa mai departe. Întrucât respectă legile şi îi ajută pe alţii să-şi schimbe viaţa în bine, Martorii lui Iehova uşurează povara agenţiilor de asistenţă socială.

16. De ce Martorii lui Iehova nu se implică în mişcările laice de reformă?

16 Aşadar, au schimbat Martorii lui Iehova atmosfera morală din lume? Ei bine, în ultimul deceniu, numărul Martorilor activi a crescut de la aproximativ 3 800 000 la aproape 6 000 000. Aceasta înseamnă că s-au adăugat aproximativ 2 200 000 de persoane, multe dintre acestea trebuind să renunţe la practici incorecte când au devenit creştini. Deci o mulţime de vieţi au fost schimbate în bine! Totuşi acest număr este foarte mic în comparaţie cu numărul care indică creşterea populaţiei lumii în aceeaşi perioadă, şi anume 875 000 000! Pentru Martorii lui Iehova a fost şi este o bucurie să-i ajute pe cei receptivi, deşi îşi dau seama că puţini oameni din lume vor apuca pe drumul care duce la viaţă (Matei 7:13, 14). În timp ce aşteaptă schimbările în bine la nivel mondial pe care numai Dumnezeu le poate face, Martorii nu se implică în mişcările laice de reformă, care adesea sunt declanşate cu intenţii bune, însă sfârşesc prin dezamăgire, ba chiar violenţă. — 2 Petru 3:13.

17. Ce a făcut Isus pentru a-i ajuta pe cei din jur, însă ce nu a făcut el?

17 Procedând astfel, Martorii lui Iehova demonstrează aceeaşi încredere în Iehova de care a dat dovadă şi Isus când a fost pe pământ. În secolul I, Isus a înfăptuit multe vindecări miraculoase  şi chiar a înviat morţi (Luca 6:17–19; 7:11–15; 8:49–56). Însă el nu a înlăturat bolile şi nici nu a învins moartea, duşmanul nostru. El ştia că nu venise încă momentul stabilit de Dumnezeu pentru aceasta. Cu capacităţile superioare pe care le avea ca om perfect, Isus ar fi putut să contribuie mult la rezolvarea unor probleme sociale şi politice grave. Se pare că unii dintre contemporanii săi doreau ca el să preia puterea şi să acţioneze în acest mod, însă Isus a refuzat. Iată ce citim: „Când oamenii au văzut semnele pe care le-a făcut el, au început să zică: «Acesta este cu certitudine profetul care trebuia să vină în lume». Isus deci, ştiind că erau pe punctul de a veni să pună mâna pe el pentru a-l face rege, s-a retras din nou la munte, el singur“. — Ioan 6:14, 15.

18. a) Cum a manifestat Isus întotdeauna o atitudine de aşteptare? b) Cum s-a schimbat activitatea lui Isus din 1914?

18 Isus nu a vrut să se implice în politică sau în vreo activitate de asistenţă socială deoarece ştia că nu sosise încă timpul să primească puterea regală şi să înfăptuiască vindecări pentru oamenii de pretutindeni. Chiar şi după ce s-a înălţat la viaţă spirituală nemuritoare în cer, el a fost dispus să aştepte timpul fixat de Iehova înainte de a trece la acţiune (Psalmul 110:1; Faptele 2:34, 35). Totuşi, începând cu întronarea sa ca Rege al Regatului lui Dumnezeu în anul 1914, el iese „învingând şi ca să-şi ducă la bun sfârşit victoria“ (Revelaţia 6:2; 12:10). Cât de bucuroşi suntem să ne supunem regalităţii sale, spre deosebire de alţii care se pretind creştini, dar care nu vor să cunoască învăţăturile Bibliei privitoare la Regat!

Aşteptarea: o sursă de dezamăgire sau de bucurie?

19. În ce situaţie aşteptarea „îmbolnăveşte inima“, şi când este ea o sursă de bucurie?

19 Solomon ştia că aşteptarea poate produce dezamăgire. El a scris: „O speranţă [aşteptarea, NW] amânată îmbolnăveşte inima“ (Proverbele 13:12). Desigur, dacă cineva cultivă unele aşteptări neîntemeiate, dezamăgirea îi poate îmbolnăvi inima. Totuşi faptul de a aştepta unele evenimente fericite — probabil o nuntă, naşterea unui copil sau revederea unor persoane dragi — ne poate umple cu mult înainte de ziua respectivă de o bucurie anticipată. Această bucurie devine mai mare dacă ne folosim timpul cu înţelepciune, făcând pregătiri pentru viitorul eveniment.

20. a) Ce evenimente extraordinare aşteptăm cu încredere să vedem? b) Cum putem să găsim bucurie în timp ce aşteptăm realizarea scopurilor lui Iehova?

20 Dacă avem încredere deplină că aşteptările noastre se vor realiza — chiar dacă nu ştim când anume —, perioada de aşteptare nu are cum să ne ‘îmbolnăvească inima’. Închinătorii fideli ai lui Dumnezeu ştiu că Domnia Milenară a lui Cristos este iminentă. Ei sunt siguri că vor vedea sfârşitul morţii şi al bolii. Ei aşteaptă cu mare nerăbdare timpul când vor întâmpina miliarde de oameni care vor învia, inclusiv pe cei dragi lor care au murit (Revelaţia 20:1–3, 6; 21:3, 4). În aceste timpuri de criză ecologică, ei se bucură de perspectiva sigură de a vedea restabilirea Paradisului pământesc (Isaia 35:1, 2, 7). Aşadar, cât de înţelept este să-şi folosească în mod judicios timpul de aşteptare, „având întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului“ (1 Corinteni 15:58)! Să continuăm să asimilăm hrană spirituală. Să cultivăm relaţii mai strânse cu Iehova. Să-i căutăm pe oamenii a căror inimă îi îndeamnă să-l slujească pe Iehova. Să-i încurajăm pe colaboratorii noştri în credinţă. Să profităm la maximum de timpul pe care Iehova încă îl mai permite să treacă. Dacă procedăm astfel, faptul de a-l aştepta pe Iehova nu ne va ‘îmbolnăvi niciodată inima’. În loc de aceasta, ne va umple de bucurie!

Puteţi să explicaţi?

• Cum a manifestat Isus o atitudine de aşteptare?

• În ce situaţii au nevoie creştinii să manifeste o atitudine de aşteptare?

• De ce Martorii lui Iehova sunt bucuroşi să-l aştepte pe Iehova?

• Cum poate fi faptul de a-l aştepta pe Iehova o sursă de bucurie?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 12]

Isus a suportat încercările pentru bucuria care îi era pusă înainte

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Ne putem păstra bucuria chiar şi după mulţi ani de serviciu

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Milioane de oameni duc o viaţă mai bună de când au devenit Martori ai lui Iehova