Salt la conţinut

Salt la cuprins

Recompense după o lungă căutare

Recompense după o lungă căutare

 Recompense după o lungă căutare

„IEHOVA? Cine este Iehova?“ Silvia, o fetiţă de opt ani, a văzut acest nume într-o Biblie în limba armeană, o moştenire de familie pe care i-o arătase o altă fetiţă. Ea a întrebat încoace şi-ncolo, dar nimeni din Yerevan (Armenia), unde locuia ea, nu a ştiut să-i spună cine este Iehova — nici părinţii, nici profesorii, nici chiar preoţii de la biserica locală.

Silvia a crescut, a terminat şcoala şi şi-a luat serviciu, dar tot nu ştia cine este Iehova. Când era o tânără adultă, ea a trebuit să fugă din Armenia, iar după un anumit timp a ajuns în Polonia, locuind într-o cămăruţă împreună cu alte refugiate. Una dintre colegele ei de cameră era vizitată cu regularitate de nişte persoane. „Cine sunt persoanele care te vizitează?“, a întrebat-o Silvia. „Sunt Martorii lui Iehova şi vin aici ca să mă înveţe din Biblie“, a răspuns ea.

Când Silvia a auzit numele Iehova, inima i-a tresărit de bucurie. În sfârşit, avea ocazia să înveţe cine este Iehova şi ce Dumnezeu iubitor este el. După puţin timp totuşi, Silvia a trebuit să plece din Polonia. Ea a cerut azil politic în Danemarca, de cealaltă parte a Mării Baltice. Silvia nu şi-a luat cu ea decât câteva lucruri, printre care şi publicaţii biblice ale Martorilor lui Iehova. Pe ultima pagină a unei publicaţii, Silvia a găsit o listă cu adresele filialelor Societăţii Watch Tower. Aceasta a fost unul dintre cele mai de preţ bunuri ale ei: calea de salvare spre Iehova!

În Danemarca, Silvia a fost dusă într-un lagăr de refugiaţi şi imediat a început să-i caute pe Martorii lui Iehova. Din lista ei cu adresele ştia că filiala din Danemarca a Societăţii Watch Tower se afla în oraşul Holbæk. Dar unde se afla acest oraş? Silvia a fost transferată cu trenul într-un alt lagăr, iar, în drum spre noul lagăr, trenul a trecut prin Holbæk. Din nou inima i-a tresărit de bucurie.

Nu după mult timp, într-o zi însorită, Silvia a luat trenul înapoi, spre Holbæk, şi a mers pe jos de la gară până la filială. Iată ce îşi aminteşte ea: „Când am intrat în grădină, m-am aşezat pe o bancă şi mi-am spus: «Acesta este paradisul!»“. Ea a fost primită cu căldură la filială şi în sfârşit a putut să studieze personal Biblia.

Au urmat totuşi câteva transferuri. De fiecare dată când mergea dintr-un centru de refugiaţi în altul, Silvia trebuia să-i caute pe Martorii lui Iehova şi să înceapă din nou studiul biblic. Totuşi, după doi ani, ea învăţase destule lucruri pentru a-şi dedica viaţa lui Iehova. Ea a fost botezată, iar nu după mult timp a început ministerul cu timp integral. În 1998, autorităţile daneze i-au acordat azil politic.

Silvia are acum 26 de ani şi slujeşte în locul care a făcut-o să se gândească la paradis, filiala din Danemarca a Martorilor lui Iehova. „Ce aş putea să spun?“, mărturiseşte ea acum. „L-am căutat pe Iehova de mică. Acum l-am găsit. Am visat să-mi petrec viaţa în serviciul său, şi iată că sunt la Betel. Mă rog ca acesta să fie casa mea de acum înainte!“