Salt la conţinut

Salt la cuprins

Muzica plăcută lui Dumnezeu

Muzica plăcută lui Dumnezeu

 Muzica plăcută lui Dumnezeu

Muzica a fost numită „cea mai veche şi mai naturală artă dintre toate artele frumoase“. Ca şi limbajul, muzica este un dar remarcabil care îi deosebeşte pe oameni de animale. Muzica stârneşte emoţii. Ea poate să încânte urechea, să stăruie în minte şi, mai presus de toate, să îi facă plăcere lui Dumnezeu.

DUPĂ cum se arată în Biblie, israeliţii erau un popor cu înclinaţii muzicale. „În timpurile biblice [muzica era] o artă proeminentă“, se spune în Unger’s Bible Dictionary. Făcând parte din viaţa de zi cu zi, atât muzica vocală, cât şi cea instrumentală ocupau un loc important în închinarea lor. Dar cea care era folosită cu preponderenţă era vocea umană.

Regele David a numit reprezentanţi dintre leviţi „pentru conducerea cântării“ la tabernacol, înainte de inaugurarea templului construit de Solomon, fiul său (1 Cronici 6:31, 32). Când arca legământului, care reprezenta prezenţa lui Iehova, a sosit la Ierusalim, David a luat măsuri ca unii leviţi „să cheme, să aducă mulţumiri şi să laude pe DOMNUL“. Ei se acompaniau „cu instrumente de muzică, lire şi harpe . . . chimvale . . . trompete“. Aceşti bărbaţi erau „numiţi pe nume ca să laude pe DOMNUL, căci îndurarea Lui [bunătatea lui iubitoare, NW] ţine în veac [este pe timp indefinit, NW]“. — 1 Cronici 16:4–6, 41; 25:1.

Refrenul „bunătatea iubitoare [a lui Iehova] este pe timp indefinit“ apare de nenumărate ori în Psalmi, cartea biblică asociată cel mai mult cu muzica. De exemplu, el constituie partea a doua a fiecăruia dintre cele 26 de versete ale Psalmului 136. „Scurtimea lui îl face potrivit pentru buzele unui întreg popor“, a remarcat un biblist. „Oricine îl auzea putea să-l ţină minte.“

Titlurile psalmilor indică folosirea pe scară largă a instrumentelor muzicale. În Psalmul 150, pe lângă instrumentele cu coarde şi arcuş  sunt menţionate trompeta, harpa, tamburina, cavalul şi chimvalele. Cu toate acestea, de cel mai mare interes este vocea umană. Versetul 6 îndeamnă: „Tot ce are suflare să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul!“

Întrucât muzica exprimă sentimentele noastre, în timpurile biblice, gândurile triste au determinat apariţia cântecelor funebre sau a psalmodiilor. Totuşi, acest gen muzical era limitat în repertoriul muzicii din Israel. „Numai într-un cântec funebru sau într-o lamentaţie ar fi preferabilă psalmodierea în locul melodiei muzicii sau al modulaţiei şi al accentuării orale a unui simplu discurs“, se afirmă în enciclopedia biblică Insight on the Scriptures * (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor).

Isus şi apostolii săi fideli i-au cântat laude lui Iehova în noaptea dinaintea morţii lui Isus, intonând, fără îndoială, Psalmii Hallel (Psalmii 113–118). Cât de mult trebuie să-i fi întărit acest lucru pe discipolii lui Isus să facă faţă pierderii Stăpânului lor! Mai mult decât atât, hotărârea lor de a rămâne slujitori fideli ai Suveranului Suprem al universului, Iehova, trebuie să se fi întărit când au cântat de cinci ori refrenul „pentru că bunătatea lui iubitoare este pe timp indefinit“ (NW). — Psalmul 118:1–4, 29.

În secolul I, creştinii din Efes şi din Colose au cântat „psalmi şi laude lui Dumnezeu“ (literalmente, „imnuri“). La aceste imnuri ei adăugau „cântări duhovniceşti“ pe care le intonau în inimile lor (Efeseni 5:19, NW; Coloseni 3:16). Pentru a exprima laude, ei şi-au folosit gura în mod potrivit atât cântând, cât şi vorbind. Nu a declarat Isus că „din plinătatea inimii vorbeşte gura“? — Matei 12:34.

Muzica ce îi displace lui Dumnezeu

Lui Dumnezeu nu i-a făcut plăcere întreaga muzică de care vorbeşte Biblia. Să ne gândim la incidentul care a avut loc la muntele Sinai, unde Moise primea Legea, inclusiv cele Zece Porunci. Ce a auzit el când a coborât de pe munte? „Nici strigăt de biruinţă“, „nici strigăt de înfrângere“, ci „sunetul altor cântece“ (NW). Aceasta era muzică asociată cu idolatrie, o practică ce i-a displăcut lui Dumnezeu şi a dus la uciderea a circa 3 000 dintre cei care cântau. — Exodul 32:18, 25–28.

Deşi oamenii pot să compună, să cânte şi să prefere toate genurile de muzică, aceasta nu înseamnă că toate îi sunt plăcute lui Dumnezeu. De ce? Apostolul creştin Pavel a explicat: „Toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Ritualurile păgâne ale fertilităţii, doctrina nemuririi sufletului uman şi venerarea Mariei ca „mamă a lui Dumnezeu“ constituie în general teme ale compoziţiilor clasice. Însă aceste concepte şi practici îl dezonorează pe Dumnezeul adevărului pentru că nu sunt în armonie cu ceea ce dezvăluie Cuvântul său inspirat, Biblia. — Deuteronomul 18:10–12; Ezechiel 18:4; Luca 1:35, 38.

Să alegem cu înţelepciune muzica

Selectarea muzicii existente este un lucru derutant. Copertele compact-discurilor sunt realizate în aşa fel încât să-i determine pe clienţi să cumpere tot felul de înregistrări muzicale. Dar, dacă un închinător al lui Dumnezeu doreşte să-i fie plăcut Lui, el trebuie să fie precaut şi să facă o alegere înţeleaptă pentru a evita muzica vocală şi instrumentală care este inspirată din credinţele religiei false sau care se concentrează asupra imoralităţii sau a demonismului.

Albert, care a slujit cândva ca misionar creştin în Africa, a spus că a avut rareori ocazia de a cânta la pian acolo. Totuşi, el a ascultat de repetate ori acele câteva discuri pe care şi le luase cu el. Întors în ţara sa natală, Albert vizitează acum congregaţii creştine în calitate de supraveghetor itinerant. El nu prea are timp să asculte muzică. „Compozitorul meu preferat este Beethoven“, a spus el. „De-a lungul anilor, am colecţionat înregistrări ale simfoniilor, concertelor, sonatelor şi cvartetelor sale.“ Ascultarea acestora i-a făcut multă plăcere. Bineînţeles că fiecare persoană are propriile preferinţe în materie de muzică, dar, ca creştini, nu trebuie să uităm sfatul lui Pavel: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 10:31.

 Muzica şi dedicarea

Prima iubire a lui Susie a fost muzica. „La vârsta de 6 ani am început să cânt la pian, la 10 ani, la vioară şi, în cele din urmă, la 12 ani, la harpă“, a spus ea. Mai târziu, Susie a absolvit Colegiul Regal de Muzică din Londra (Anglia), clasa de harpă. Ea a studiat patru ani cu o renumită harpistă de origine spaniolă şi încă un an la Conservatorul din Paris, obţinând o diplomă de onoare în muzică, precum şi diplome ca harpistă şi ca profesoară de pian.

Susie a început să se asocieze cu o congregaţie a Martorilor lui Iehova din Londra. Acolo, ea a constatat că colaboratorii Martori manifestau faţă de ea interes şi iubire autentice. Treptat, iubirea ei pentru Iehova a crescut, iar zelul pentru serviciul Său a determinat-o să caute modalităţi de a-i sluji. Acest lucru a dus la dedicare şi botez. „A face din muzică o carieră înseamnă a avea un mod de viaţă dedicat, aşa că a avea o viaţă dedicată nu a fost ceva nou pentru mine“, a spus Susie. Timpul dedicat concertelor s-a redus când ea a început să participe la ministerul creştin de predicare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu, ca urmare a respectării poruncilor date de Isus. — Matei 24:14; Marcu 13:10.

Cum se simte ea acum, când dedică muzicii o perioadă de timp limitată? „Uneori mă simt puţin dezamăgită pentru că nu mai am timp să exersez“, a spus ea, „dar continuu să cânt la instrumentele la care ştiu şi să savurez muzica. Ea este un dar de la Iehova. Acum, că am pus serviciul său pe primul plan în viaţă, o savurez mai mult“. — Matei 6:33.

Muzica ce îi aduce laude lui Dumnezeu

Albert şi Susie, alături de circa şase milioane de alţi Martori ai lui Iehova, îi aduc cu regularitate laude lui Iehova Dumnezeu prin intermediul muzicii. La întrunirile creştine ţinute în Săli ale Regatului din 234 de ţări, ei îşi încep şi îşi încheie întrunirile, unde este posibil, intonându-i cântări lui Iehova. În game majore şi minore, melodii minunate poartă cu ele versuri bazate pe Scripturi, care îi aduc laude lui Iehova Dumnezeu.

Toţi membrii auditoriului îşi înalţă vocile cântând cu căldură că Iehova este un Dumnezeu care se îngrijeşte de noi (Cântarea 44). Ei cântă o cântare de laudă la adresa lui Iehova (Cântarea 190). Cântările lor vorbesc despre bucuriile şi responsabilităţile fraternităţii creştine, despre viaţa de creştin şi despre calităţile creştine. Ceea ce contribuie la desfătarea lor este varietatea de stiluri muzicale pe care Martori din America de Nord şi de Sud, Asia, Australia şi Europa le-au folosit când au compus melodiile. *

„Cântaţi DOMNULUI o cântare nouă! Cântaţi DOMNULUI, tot pământul! Cântaţi DOMNULUI, binecuvântaţi Numele Lui“ sunt cuvintele introductive ale unui impresionant imn regal compus în zilele psalmistului. „Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui! Istorisiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele lucrările Lui minunate“ (Psalmul 96:1–3). Aceasta fac Martorii lui Iehova din zona în care locuiţi, iar ei vă invită şi pe dumneavoastră să vă alăturaţi lor în intonarea acestor laude. Veţi fi bine veniţi la Sălile lor ale Regatului, unde puteţi învăţa cum să-i aduceţi laude lui Iehova prin intermediul muzicii plăcute lui.

[Note de subsol]

^ par. 7 Publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

^ par. 22 Aceste cântări se găsesc în cartea Cântaţi laude lui Iehova, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Să-i cântăm laude lui Iehova