Salt la conţinut

Salt la cuprins

Avem nevoie de organizaţia lui Iehova

Avem nevoie de organizaţia lui Iehova

 Avem nevoie de organizaţia lui Iehova

AŢI auzit vreodată pe cineva spunând: „Cred în Dumnezeu, însă nu într-o religie organizată“? Puncte de vedere similare sunt exprimate deseori de persoane care, cândva, frecventau biserica cu entuziasm, dar care, în cele din urmă, au fost dezamăgite din cauză că religia lor nu le-a putut satisface necesităţile spirituale. Deşi sunt dezamăgiţi de religiile organizate în general, mulţi afirmă cu tărie că doresc totuşi să-i aducă închinare lui Dumnezeu. Însă ei cred că este mai bine să i se închine lui Dumnezeu aşa cum consideră ei de cuviinţă decât să facă acest lucru ca membri ai unei biserici sau ai unei organizaţii religioase.

Ce spune Biblia în acest sens? Doreşte Dumnezeu ca creştinii să facă parte dintr-o organizaţie?

Creştinii din secolul I au tras foloase din faptul că au fost organizaţi

La Penticosta din anul 33 e.n., Iehova a revărsat spiritul său sfânt nu asupra câtorva credincioşi izolaţi, ci asupra unui grup de oameni, bărbaţi şi femei, adunaţi „în acelaşi loc“, şi anume într-o cameră la etaj, în oraşul Ierusalim (Faptele 2:1). Atunci s-a format congregaţia creştină, care a devenit o organizaţie internaţională. Ea s-a dovedit a fi o reală binecuvântare pentru acei primi discipoli. De ce? În primul rând deoarece li se încredinţase o misiune importantă, şi anume aceea de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu în cele din urmă „în toată lumea“ (Matei 24:14). În congregaţie noii convertiţi puteau să înveţe de la colaboratorii lor creştini cu mai multă experienţă cum să efectueze lucrarea de predicare.

În scurt timp, mesajul despre Regat s-a răspândit cu mult în afara zidurilor Ierusalimului. Între anii 62 şi 64 e.n., apostolul Petru a scris prima sa scrisoare către creştinii care erau „în împrăştiere prin [răspândiţi în, NW] Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia“, aflate toate pe teritoriul Turciei de azi (1 Petru 1:1). Existau credincioşi şi în Palestina, Liban, Siria, Cipru, Grecia, Creta şi Italia. După cum le-a scris Pavel colosenilor în anii 60–61 e.n., vestea bună fusese predicată „întregii creaţii de sub cer“. — Coloseni 1:23.

Un al doilea folos ce decurgea din asocierea cu o organizaţie consta în încurajarea pe care creştinii puteau să şi-o ofere reciproc. Când asistau la întrunirile congregaţiei, creştinii puteau să asculte cuvântări însufleţitoare, să studieze împreună Sfintele Scripturi, să relateze experienţe care le întăreau credinţa şi să se roage alături de colaboratorii în credinţă (1 Corinteni, capitolul 14). Iar unii bărbaţi maturi puteau să „păstorească turma lui Dumnezeu“. — 1 Petru 5:2.

 De asemenea, ca membri ai congregaţiei, creştinii ajungeau să se cunoască şi să se iubească unii pe alţii. Departe de a se simţi împovăraţi din cauza asocierii cu congregaţia, creştinii din secolul I erau zidiţi şi întăriţi în urma acestui lucru. — Faptele 2:42; 14:27; 1 Corinteni 14:26; Coloseni 4:15, 16.

Promovarea unităţii a fost un alt motiv pentru care era necesară congregaţia, sau organizaţia, mondială unită. Creştinii au învăţat să vorbească „în acord“ (1 Corinteni 1:10, NW). Acest lucru era esenţial. Membrii congregaţiei proveneau din diverse medii sociale şi aveau nivele de instruire diferite. Ei vorbeau limbi diferite, iar între ei existau diferenţe de personalitate evidente (Faptele 2:1–11). Uneori existau realmente diferenţe de opinie. Cu toate acestea, creştinii erau ajutaţi să rezolve aceste diferende în interiorul congregaţiei. — Faptele 15:1, 2; Filipeni 4:2, 3

Problemele serioase care nu puteau fi rezolvate de bătrânii locali erau aduse în atenţia unor supraveghetori itineranţi maturi, cum era Pavel. Chestiunile de doctrină foarte importante erau supuse atenţiei unui corp de guvernare central, care funcţiona în Ierusalim. Iniţial, corpul de guvernare a fost alcătuit din apostolii lui Isus Cristos, însă, mai târziu, a fost extins, incluzând şi bătrâni de congregaţie din Ierusalim. Toate congregaţiile recunoşteau autoritatea acordată de Dumnezeu corpului de guvernare şi reprezentanţilor lui pentru a organiza ministerul, pentru a numi bărbaţi care să îndeplinească anumite sarcini de serviciu şi pentru a lua decizii cu privire la chestiuni de doctrină. Când corpul de guvernare a soluţionat o chestiune controversată, congregaţiile au acceptat decizia luată şi „s-au bucurat de această încurajare“ (NW). — Faptele 15:1, 2, 28, 30, 31.

Într-adevăr, Iehova a folosit o organizaţie în secolul I. Însă cum stau lucrurile în zilele noastre?

Şi azi avem nevoie de o organizaţie

Asemenea predecesorilor lor din secolul I, Martorii lui Iehova de astăzi iau în serios misiunea de a predica vestea bună despre Regat. O modalitate prin care ei efectuează această lucrare este distribuirea de Biblii şi auxiliare pentru studierea Bibliei, ceea ce necesită organizare.

Publicaţiile creştine trebuie pregătite cu atenţie, verificate pentru exactitate, tipărite şi după aceea expediate congregaţiilor. Apoi, fiecare creştin trebuie să se ofere pentru a le duce literatura celor ce doresc să o citească. Mesajul despre Regat a ajuns în acest fel la milioane de oameni. Vestitorii care răspândesc vestea bună se străduiesc să îşi efectueze activitatea de predicare într-o manieră ordonată, asigurându-se că nici o parte a teritoriului nu este lucrată în mod excesiv în timp ce alte părţi sunt neglijate. Toate acestea necesită organizare.

Întrucât „Dumnezeu nu este părtinitor“, Biblia şi literatura biblică trebuie traduse (Faptele 10:34). Actualmente, această revistă este disponibilă în 132 de limbi, iar însoţitoarea ei, Treziţi-vă!, este publicată în 83 de limbi. Pentru aceasta este nevoie ca, în întreaga lume, să existe echipe de traducători bine organizate.

Membrii congregaţiei sunt încurajaţi când participă la întrunirile şi congresele creştine. Acolo ei ascultă cuvântări biblice stimulatoare, studiază Scripturile laolaltă, relatează experienţe ziditoare şi se roagă împreună cu colaboratorii lor în credinţă. Şi, la fel ca fraţii lor din secolul I, ei se bucură de vizitele supraveghetorilor itineranţi iubitori, vizite care le întăresc credinţa. Astfel, creştinii de astăzi alcătuiesc „o singură turmă [care are] un singur Păstor“. — Ioan 10:16.

Bineînţeles, Martorii lui Iehova nu sunt perfecţi, aşa cum nici predecesorii lor din secolul I nu au fost. Însă ei lucrează împreună în unitate. Drept urmare, lucrarea de predicare a Regatului se efectuează pe tot pământul. — Faptele 15:36–40; Efeseni 4:13.

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Creştinii de astăzi alcătuiesc „o singură turmă [care are] un singur Păstor“