DANIEL ȘI MIRIAM s-au căsătorit în septembrie 2000 și s-au stabilit în orașul Barcelona, Spania. „Duceam o viață așa-zis normală”, povestește Daniel. „Cu salariile pe care le aveam ne permiteam să mâncăm la restaurante bune, să călătorim în străinătate și să ne cumpărăm haine de calitate. De asemenea, participam cu regularitate la serviciul de teren.” Dar cei doi au făcut o schimbare.

În 2006, Daniel a fost foarte impresionat de o temă ținută la un congres, în care se punea întrebarea: „Facem noi tot ce putem pentru a-i ajuta pe cei ce «merg clătinându-se la măcel» să umble pe drumul care duce la viață veșnică?”. (Prov. 24:11) Tema sublinia responsabilitatea de a face cunoscut mesajul salvator al Bibliei. (Fap. 20:26, 27) Daniel își amintește: „Am avut sentimentul că Iehova mi se adresa mie”. În temă se mai arăta că a face mai mult în serviciul lui Iehova înseamnă a găsi mai multă bucurie. Daniel știa acest lucru. Miriam începuse deja pionieratul și avea parte de multe bucurii.

Daniel relatează: „Am înțeles atunci că era timpul să fac o schimbare radicală”. Și așa a făcut. A redus din orele de lucru și a început pionieratul. Apoi s-a gândit la bucuria pe care el și soția lui ar avea-o dacă ar sluji unde este nevoie de mai mulți vestitori.

În mai 2007, Daniel și Miriam au renunțat la locurile lor de muncă și s-au mutat în Panama, o țară pe care o vizitaseră înainte. Noul lor teritoriu de predicare cuprindea câteva insule din arhipelagul Bocas del Toro, din Marea Caraibilor. Majoritatea locuitorilor de aici sunt indigeni ngabe. Cu economiile pe care le aveau, Daniel și Miriam știau că puteau sta în Panama circa opt luni.

Pentru a predica pe insule, ei mergeau cu barca și cu bicicleta. Și acum își amintesc de prima lor călătorie cu bicicleta: 32 de kilometri pe dealuri abrupte, sub soarele arzător. Daniel aproape că a leșinat de oboseală. Însă familiile de ngabe pe care le-au vizitat în acea călătorie i-au primit cu ospitalitate, mai ales după ce el și Miriam au folosit câteva expresii în limba locală. În scurt timp, Daniel și Miriam conduceau 23 de studii biblice.

Dar, la un moment dat, economiile li s-au terminat. Daniel își amintește: „Gândul că trebuia să ne întoarcem în Spania ne umplea ochii de lacrimi. Ne părea foarte rău să-i părăsim pe cei cu care studiam Biblia”. Dar, după numai o lună, au primit o veste îmbucurătoare. Miriam spune: „Am fost invitați să slujim ca pionieri speciali. Cât de bucuroși am fost că puteam rămâne în repartiția noastră!”.

În 2015, în urma schimbărilor din organizația noastră, Daniel și Miriam au fost invitați să-și continue serviciul ca pionieri regulari. Ce decizie au luat? Ei s-au încrezut în promisiunea din Psalmul 37:5: „Încredințează-i lui Iehova calea ta și bizuie-te pe el, iar el va acționa”. Daniel și Miriam și-au găsit locuri de muncă pentru a se putea întreține ca pionieri, astfel că slujesc în continuare în Panama, într-o congregație din provincia Veraguas.

Daniel spune: „Înainte de a pleca din Spania, nu eram siguri că putem duce o viață simplă. Acum știm că e posibil și nu ne lipsește nimic cu adevărat necesar”. Care este cea mai mare bucurie a lor? Ei spun: „Nimic nu se compară cu bucuria de a-i ajuta pe oamenii umili să-l cunoască pe Iehova!”.