Salt la conţinut

Salt la cuprins

Iehova „ne mângâie în toate necazurile”

Iehova „ne mângâie în toate necazurile”

„Dumnezeul oricărei mângâieri . . . ne mângâie în toate necazurile noastre.” (2 COR. 1:3, 4)

CÂNTĂRILE: 38, 56

1, 2. Cum ne mângâie Iehova când trecem prin încercări și ce asigurare găsim în Cuvântul său?

UN FRATE tânăr necăsătorit, căruia îi vom spune Eduard, i-a vorbit lui Ștefan, un bătrân de congregație căsătorit, mai în vârstă decât el, despre motivele sale de îngrijorare. Eduard meditase la cuvintele din 1 Corinteni 7:28, unde se spune: „Cei ce se căsătoresc vor avea necazuri în carne”. De aceea, el l-a întrebat pe Ștefan: „Despre ce «necazuri» este vorba și cum le-aș putea face față dacă mă voi căsători?”. Înainte de a-i răspunde la întrebare, Ștefan i-a îndreptat atenția spre alte cuvinte ale apostolului Pavel, consemnate în 2 Corinteni 1:3, 4, unde se spune că Iehova este „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile”.

2 Într-adevăr, Iehova este un Tată iubitor, care ne mângâie când ne confruntăm cu probleme. Poate că și tu ai trecut prin situații dificile și ai primit sprijin și îndrumare de la Dumnezeu prin intermediul Cuvântului său. Putem fi siguri că el ne vrea binele, așa cum s-a întâmplat și în cazul slujitorilor  săi din trecut. (Citește Ieremia 29:11, 12.)

3. Ce întrebări vom analiza în acest articol?

3 De obicei, când reușim să identificăm cauza unor probleme sau încercări, trecem mai ușor peste ele. Acest lucru este valabil și în ce privește necazurile care apar în viața de familie. Așadar, care ar putea fi cauza unora dintre ‘necazurile în carne’ la care a făcut referire Pavel? Ce exemple din timpurile biblice, dar și din prezent ne pot ajuta să găsim mângâiere?

PROBLEME ÎN CĂSNICIE

4, 5. Care sunt unele „necazuri în carne” cu care se pot confrunta un soț și o soție?

4 La începutul istoriei omenirii, când a oficiat prima căsătorie, Iehova a spus: „Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția sa și vor deveni o singură carne”. (Gen. 2:24) Totuși, din cauza imperfecțiunii, relațiile dintre două persoane care au întemeiat o familie pot deveni tensionate. (Rom. 3:23) De regulă, în cazul soției, autoritatea părinților este înlocuită cu autoritatea soțului. Dumnezeu a stabilit că soțul este capul soției. (1 Cor. 11:3) La început, unui soț i-ar putea fi greu să-și exercite acest rol, iar unei soții i-ar putea fi greu să accepte autoritatea soțului ei. Potrivit Bibliei, soția trebuie să accepte îndrumarea soțului, nu a părinților ei. De asemenea, relațiile cu rudele partenerului de căsătorie pot deveni tensionate, generând astfel neînțelegeri între soții proaspăt căsătoriți.

5 Să ne gândim, totodată, la situația în care un cuplu află că va avea un copilaș. Deși această veste este un motiv de mare bucurie, de obicei, ea aduce cu sine și îngrijorare. Viitorii părinți se întreabă dacă sarcina va decurge bine sau dacă bebelușul va fi sănătos. De asemenea, ei trebuie să se gândească cum se vor descurca din punct de vedere material atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Venirea pe lume a copilașului presupune și alte schimbări. Mama va trebui să-i acorde nou-născutului o bună parte din timpul și din atenția ei. Mulți soți se simt neglijați deoarece soția este ocupată aproape tot timpul cu îngrijirea copilașului. În plus, proaspătul tată trebuie să se achite de noi responsabilități. El are acum mai multe îndatoriri deoarece trebuie să se îngrijească de încă un membru al familiei.

6-8. De ce dorința neîmplinită de a avea copii poate cauza suferință?

6 Unele cupluri se confruntă cu alt gen de îngrijorări. Ele nu pot avea copii, deși își doresc mult lucrul acesta. Într-o astfel de situație, o femeie care nu poate avea copii suferă foarte mult. Este adevărat, nici căsătoria, nici copiii nu garantează o viață lipsită de griji, totuși, dorința neîmplinită de a avea copii este, în sine, un ‘necaz în carne’. (Prov. 13:12) În timpurile biblice, sterilitatea era considerată o rușine. Rahela, soția lui Iacob, a suferit foarte mult deoarece sora ei avea copii, iar ea nu. (Gen. 30:1, 2) Unii misionari care slujesc în țări unde există obiceiul de a avea mulți copii sunt întrebați de ce nu au și ei copii. În pofida explicațiilor logice și pline de tact ale misionarilor, unii spun: „O să ne rugăm pentru voi!”.

7 O soră din Anglia și-a dorit foarte mult un copil. Când a ajuns la vârsta la care nu mai putea avea copii, ea s-a  simțit distrusă deoarece și-a dat seama că dorința ei nu se va împlini în acest sistem. Ea și soțul ei au decis să adopte un copil. Cu toate acestea, ea a spus: „Nici atunci durerea nu a dispărut complet. Știam că a adopta un copil nu este același lucru cu a da naștere propriului copil”.

8 Biblia spune că o femeie „va fi în siguranță prin nașterea de copii”. (1 Tim. 2:15) Însă aceasta nu înseamnă că ea va primi viață veșnică doar pentru că are copii. Versetul se referă la faptul că o femeie care trebuie să-și crească copiii și să se achite și de alte treburi casnice nu are timp să clevetească sau să se amestece în problemele altora. (1 Tim. 5:13) Totuși, aceasta nu înseamnă că viața ei de familie este scutită de necazuri.

Cum poate cineva să facă față pierderii unei persoane dragi? (Vezi paragrafele 9, 12)

9. Cu ce alt necaz se pot confrunta cei căsătoriți?

9 Un alt necaz cu care s-ar putea confrunta persoanele căsătorite este moartea partenerului de căsătorie. Foarte probabil, partenerul rămas în viață nu s-a gândit că va trece printr-o asemenea încercare. Creștinii cred cu tărie în promisiunea lui Isus că va fi o înviere. (Ioan 5:28, 29) Pentru partenerul rămas în viață, această perspectivă este o mare mângâiere. Speranța învierii este unul dintre mijloacele prin care Tatăl nostru iubitor îi susține și îi mângâie pe cei care trec printr-un astfel de necaz. În continuare vom vedea cum au primit mângâiere de la Iehova unii slujitori ai săi.

MÂNGÂIERE CÂND TRECEM PRIN ÎNCERCĂRI

10. Cum a găsit Ana mângâiere în necazul ei? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

10 Ana, soția pe care Elcana o iubea mult, s-a confruntat cu o problemă care îi provoca multă suferință. Ea era sterilă, în timp ce Penina, cealaltă soție a lui Elcana, avea mulți copii. (Citește 1 Samuel 1:4-7.) În plus, „an de an”, Penina o necăjea pe Ana. Ea găsea alinare vorbindu-i lui Iehova în rugăciune despre problema ei. Într-adevăr, Ana ‘se ruga îndelung înaintea lui Iehova’. Se aștepta ea ca Iehova să-i răspundă la rugăciune? Cu siguranță, ea a sperat că așa se va întâmpla. Indiferent cum au stat lucrurile, cert este că „fața ei n-a mai fost îngrijorată”. (1 Sam. 1:12, 17, 18) Ana a avut încredere că Iehova fie îi va da un fiu, fie o va mângâia într-un alt mod.

11. Cum ne ajută rugăciunea când trecem prin necazuri?

11 Întrucât suntem imperfecți și trăim într-un sistem condus de Satan, trecem prin încercări și necazuri. (1 Ioan 5:19) Totuși, este important să știm că Iehova este „Dumnezeul oricărei mângâieri”! Rugăciunea este un mijloc prin care putem primi ajutor pentru a face față încercărilor și necazurilor. Prin intermediul rugăciunii, Ana și-a vărsat inima înaintea lui Iehova. Așadar, când trecem prin încercări, nu este suficient să-i vorbim lui Iehova despre problemele noastre, ci trebuie să-l implorăm să ne ajute și să-i spunem exact ce simțim. (Filip. 4:6, 7)

12. Ce a ajutat-o pe Ana să găsească bucurie după ce a rămas văduvă?

12 Deși simțim, poate, un gol imens în viața noastră, fie pentru că nu avem copii, fie pentru că am pierdut în moarte pe cineva drag, putem găsi mângâiere. În zilele lui Isus, soțul profetesei Ana a murit după numai șapte ani de căsnicie. Relatarea biblică nu spune că cei doi ar fi avut copii. Dar ce făcea Ana  chiar și la 84 de ani? În Luca 2:37 citim: „Ea nu lipsea niciodată de la templu și îndeplinea noapte și zi un serviciu sacru, cu posturi și implorări”. Într-adevăr, Ana a găsit mângâiere și bucurie în închinarea adusă lui Iehova.

13. Cum pot prietenii adevărați să ne ofere mângâiere când rudele apropiate ne dezamăgesc? Dați un exemplu.

13 Când păstrăm relații strânse cu frații și surorile noastre, găsim prieteni adevărați. (Prov. 18:24) De exemplu, când Paula avea cinci ani, mama ei a încetat să-i slujească lui Iehova. Deși nu i-a fost deloc ușor să facă față acestei încercări, ulterior, Paula a primit mult sprijin de la Ann, o pionieră din congregația ei. Paula spune: „Deși nu-mi era rudă, Ann mi-a oferit cu multă iubire ajutorul de care aveam nevoie. Datorită interesului ei sincer, am putut continua să-i slujesc lui Iehova”. În plus, ea este foarte bucuroasă că, în prezent, slujește alături de mama ei în aceeași congregație. Și Ann este bucuroasă că a fost o mamă spirituală pentru Paula.

14. De ce binecuvântări au parte cei ce oferă încurajare?

14 Este demn de remarcat că, atunci când ne interesăm cu iubire de alții, trecem mai ușor peste propriile sentimente negative. De exemplu, multe  surori, căsătorite sau necăsătorite, găsesc bucurie în predicarea veștii bune, știind că în această lucrare colaborează cu Iehova. Obiectivul lor este să-i aducă onoare lui Dumnezeu făcând voința sa. Pentru unele dintre ele, participarea la lucrarea de predicare este ca o terapie. De fapt, cu toții putem manifesta interes față de alții împărtășindu-le vestea bună. În plus, când le facem bine fraților de credință, ne apropiem mai mult de ei. (Filip. 2:4) Apostolul Pavel este un exemplu în acest sens. Pentru creștinii din Tesalonic, el a fost atât „ca o mamă”, cât și „ca un tată”, fiind o sursă de mângâiere și de încurajare. (Citește 1 Tesaloniceni 2:7, 11, 12.)

MÂNGÂIERE ÎN FAMILIE

15. Cui îi revine responsabilitatea de a-i învăța pe copii adevărul?

15 Cum putem să le oferim mângâiere și ajutor familiilor din congregație? Persoanele care au venit de curând la adevăr ne-ar putea ruga să le ajutăm să-și învețe copiii despre Iehova sau chiar să studiem Biblia cu aceștia. Potrivit Bibliei, părinții au responsabilitatea de a-și învăța și de a-și instrui copiii. (Prov. 23:22; Ef. 6:1-4) Totuși, în unele cazuri, ajutorul altora este necesar și foarte apreciat. Însă acest ajutor nu-i scutește pe părinți de responsabilitatea pe care o au. Ei trebuie să comunice deschis cu copiii lor.

16. Ce nu ar trebui să uităm când ni se cere să studiem cu copiii altora?

16 Dacă un părinte ne roagă să studiem cu copilul său, nu trebuie să ne asumăm rolul de părinte. Când studiem cu un copil ai cărui părinți nu sunt la adevăr, este înțelept să studiem la copil acasă, în prezența părinților lui sau a unui Martor matur, ori într-un loc public adecvat. În felul acesta, nu vom lăsa loc interpretărilor. Este de dorit ca, după un timp, părinții să se achite de responsabilitatea încredințată de Dumnezeu și să se îngrijească de spiritualitatea copiilor lor.

17. Cum pot copiii să fie o sursă de mângâiere?

17 Tinerii care învață să-l iubească pe adevăratul Dumnezeu și să respecte sfaturile sale pot deveni o sursă de mângâiere pentru familia lor. Ei pot face aceasta manifestând respect față de părinți și străduindu-se să-i ajute în mod practic. De asemenea, când îi rămân fideli lui Iehova, copiii sunt o încurajare pentru întreaga familie. Înainte de Potop, Lameh, un descendent al lui Set care îi slujea lui Iehova, a spus despre fiul său Noe: „El ne va aduce mângâiere în munca și în truda mâinilor noastre, care vin din pământul pe care Iehova l-a blestemat”. Această profeție s-a împlinit când blestemul asupra pământului a fost înlăturat. (Gen. 5:29; 8:21) Copiii care îi slujesc lui Iehova pot fi o sursă de mângâiere pentru membrii familiei lor, ajutându-i să persevereze în fața încercărilor și să supraviețuiască unei distrugeri mult mai mari decât Potopul.

18. Ce ne poate ajuta să perseverăm plini de curaj în pofida încercărilor sau a necazurilor?

18 Pentru slujitorii din prezent ai lui Iehova, rugăciunea, meditarea la exemplele din Biblie și cultivarea unor relații strânse cu frații de credință sunt adevărate surse de mângâiere. (Citește Psalmul 145:18, 19.) Știm că Iehova este mereu gata să ne mângâie și că ne va ajuta să facem față oricărei încercări prezente sau viitoare.