Salt la conţinut

Salt la cuprins

 DIN ARHIVĂ

Semănarea primelor semințe ale Regatului în Portugalia

Semănarea primelor semințe ale Regatului în Portugalia

VALURILE Atlanticului loveau necontenit nava ce se îndrepta spre Europa. Unul dintre pasageri, George Young, reflecta cu satisfacție la lucrarea pentru Regat pe care o efectuase în Brazilia. * Totodată, el se gândea la noua sa repartiție: vastele teritorii nelucrate din Spania și din Portugalia. Odată ajuns acolo, spera să organizeze discursurile biblice pe care urma să le țină fratele Joseph Rutherford și să distribuie 300 000 de pliante!

George Young a traversat mări și oceane în călătoriile sale de predicare

Însă, când a ajuns la Lisabona, în primăvara anului 1925, fratele Young a găsit acolo o atmosferă tensionată. Revoluția din 1910 pusese capăt monarhiei și îi retrăsese Bisericii Catolice statutul privilegiat. Deși populația avea acum mai multă libertate, țara era în continuare răvășită de conflicte civile.

Exact în perioada în care fratele Young făcea pregătiri pentru cuvântarea fratelui Rutherford, guvernul a impus legea marțială din cauza unei tentative de lovitură de stat. Secretarul Societății biblice pentru Britania și străinătate l-a avertizat pe fratele Young că avea să întâmpine opoziție, dar fratele Young a continuat să organizeze evenimentul. El a cerut permisiunea să folosească sala de sport a liceului Camões și a obținut-o.

A venit și ziua de 13 mai, o zi așteptată cu multă nerăbdare, în care fratele Rutherford trebuia să țină cuvântarea. Multe afișe de pe clădiri și reclame din ziare anunțau cuvântarea publică „Cum poți trăi pentru totdeauna pe pământ”. Împotrivitorii religioși s-au grăbit și ei să publice un articol în ziar pentru a-și avertiza cititorii împotriva „profeților falși” ce tocmai veniseră. Ei au stat la intrarea în liceu și le-au înmânat trecătorilor mii de broșuri în care condamnau învățăturile prezentate de fratele Rutherford.

În pofida acestor acțiuni, circa 2 000 de persoane au umplut la refuz sala și tot atâtea au fost nevoite să rămână afară. Unii ascultători curioși au stat atârnați pe scările din frânghii prinse de pereții sălii, iar alții s-au cățărat pe aparatura sportivă.

Atmosfera era încinsă. Împotrivitorii țipau și distrugeau scaune. Dar fratele Rutherford și-a păstrat calmul și s-a urcat pe o masă ca să se facă auzit. Cuvântarea lui a ținut până aproape de miezul nopții. La final, peste 1 200 de persoane interesate și-au lăsat numele și adresa, exprimându-și dorința de a primi literatură biblică. A doua zi, ziarul O Século a publicat un articol despre cuvântarea fratelui Rutherford.

În luna septembrie a anului 1925, a apărut în Portugalia primul număr al Turnului de veghe în limba portugheză. (Înainte, ediția în portugheză a Turnului de veghe apăruse doar în Brazilia.) Cam în aceeași perioadă, Virgílio Ferguson, un Student în  Biblie din Brazilia, intenționa să se mute în Portugalia pentru a susține lucrarea Regatului de acolo. Anterior, el lucrase împreună cu fratele Young la filiala Studenților în Biblie din Brazilia. Apoi, el și soția sa, Lizzie, au mers cu vaporul până în Portugalia, ca să lucreze din nou cu fratele Young. Mutarea fratelui Ferguson în Portugalia a avut loc la momentul potrivit, întrucât fratele Young avea să primească în scurt timp alte repartiții, între care Uniunea Sovietică.

Permisele de ședere ale lui Lizzie și Virgílio Ferguson, 1928

Apoi, după ce în Portugalia a avut loc o lovitură de stat și a fost instaurată dictatura militară, opoziția împotriva lucrării noastre s-a intensificat. Cu mult curaj, fratele Ferguson a luat măsuri pentru a ocroti micuțul grup de Studenți în Biblie și pentru a susține lucrarea. El a încercat să obțină autorizația de a ține cu regularitate întruniri în locuința sa și a reușit să o obțină în octombrie 1927.

În primul an de dictatură, aproximativ 450 de persoane din Portugalia s-au abonat la Turnul de veghe. În plus, prin intermediul pliantelor și al broșurilor, adevărul s-a răspândit în coloniile îndepărtate ale Imperiului Portughez: Angola, Insulele Azore, Republica Capului Verde, Timorul de Est, Goa, Madeira și Mozambic.

La sfârșitul anilor ’20 ai secolului trecut, s-a mutat la Lisabona un grădinar portughez umil, pe nume Manuel da Silva Jordão. Când locuia în Brazilia, el a ascultat o cuvântare publică ținută de fratele Young. A recunoscut imediat glasul adevărului și a dorit să-l ajute pe fratele Ferguson să extindă lucrarea de predicare în Portugalia. De aceea, Manuel a devenit colportor, cum erau numiți pe atunci pionierii. Întrucât lucrarea de tipărire și de distribuire a literaturii biblice era acum bine organizată, noua congregație din Lisabona prospera!

În 1934, fratele și sora Ferguson au fost nevoiți să se întoarcă în Brazilia. Dar semințele adevărului fuseseră semănate. În pofida schimbărilor dramatice ce au avut loc în Europa pe parcursul Războiului Civil Spaniol și al celui de al Doilea Război Mondial, grupul de frați fideli din Portugalia a reușit să supraviețuiască spiritualicește. O vreme, zelul lor părea că se stinge, dar în 1947 s-a reaprins, odată cu sosirea primului misionar care absolvise Școala Galaad, John Cooke. Apoi, creșterea numerică a proclamatorilor Regatului a luat un mare avânt. Chiar și după ce guvernul a interzis activitatea Martorilor lui Iehova în 1962, numărul acestora a continuat să crească. În decembrie 1974, când Martorii lui Iehova au obținut din nou recunoaștere legală, în țară existau peste 13 000 de proclamatori ai Regatului.

În prezent, mai bine de 50 000 de vestitori ai Regatului predică vestea bună în Portugalia și în mai multe insule unde se vorbește portugheza, inclusiv Insulele Azore și Madeira. Câțiva dintre acești proclamatori sunt a treia generație a unora dintre Martorii care au ascultat discursul istoric al fratelui Rutherford din 1925.

Îi mulțumim lui Iehova și fraților fideli din acele vremuri de început că au promovat cu mult curaj interesele Regatului și au răspândit semințele adevărului ‘ca slujitori publici ai lui Cristos Isus pentru națiuni’. (Rom. 15:15, 16) (Din arhiva noastră din Portugalia)

^ par. 3 Vezi articolul „Mai sunt multe de făcut în lucrarea de seceriș”, apărut în Turnul de veghe din 15 mai 2014, p. 31, 32.