Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

Dacă un creștin divorțează de soția sa fără a avea motiv biblic și se căsătorește cu altă persoană, cum va considera congregația căsătoria anterioară și căsătoria nou încheiată?

Într-o astfel de situație, congregația va considera căsătoria anterioară desfăcută când bărbatul se recăsătorește și va privi căsătoria nou încheiată ca fiind valabilă. Pentru a înțelege mai bine motivele care stau la baza acestei concluzii, să analizăm ce a spus Isus despre divorț și recăsătorire.

În Matei 19:9, Isus a arătat care este singurul motiv biblic pentru a pune capăt unei căsătorii. El a spus: „Cine divorțează de soția lui din alt motiv decât imoralitatea sexuală și se căsătorește cu alta se face vinovat de adulter”. Din cuvintele lui Isus, înțelegem că: 1) imoralitatea sexuală este singurul motiv biblic pentru a pune capăt unei căsătorii prin divorț și 2) un bărbat care divorțează fără acest motiv biblic și se căsătorește cu altcineva comite adulter. *

A vrut Isus să spună că un bărbat care comite imoralitate sexuală și divorțează este liber din punct de vedere biblic să se recăsătorească? Nu neapărat. Când un partener comite adulter, partenerul nevinovat va decide dacă îl va ierta sau nu. Dacă alege să nu-l ierte și se obține divorțul, amândoi sunt liberi să se recăsătorească după finalizarea procedurii de divorț.

Dar poate că soția, care e nevinovată, dorește cu sinceritate să-și salveze căsnicia și îi spune soțului că este dispusă să-l ierte. Ce se întâmplă dacă soțul nu ține cont de dorința ei de a-l ierta și obține un divorț unilateral? Întrucât ea vrea să-l ierte și să rămână căsătoriți, el nu este liber din punct de vedere biblic să se recăsătorească. Dacă soțul nu este exclus, dar continuă să acționeze contrar principiilor biblice și se căsătorește cu altcineva, deși nu este liber din punct de vedere biblic, el comite din nou adulter. În acest caz, conduita lui va fi analizată din nou de un comitet judiciar. (1 Cor. 5:1, 2; 6:9, 10)

În cazul în care un bărbat se recăsătorește, deși nu este liber din punct de vedere biblic, cum privește congregația căsătoria anterioară și căsătoria nou încheiată? Potrivit Bibliei, este căsătoria anterioară încă valabilă? Mai poate alege partenerul nevinovat să-l ierte sau nu pe fostul soț? Este considerată adulteră noua căsătorie?

În trecut, congregația considera adulteră căsătoria nou încheiată atât timp cât partenerul nevinovat era în viață, nu se recăsătorea și nu se făcea vinovat de imoralitate sexuală. Însă, când a vorbit despre divorț și recăsătorire, Isus nu a făcut nicio referire la partenerul nevinovat, ci a spus clar că un bărbat care divorțează fără motiv biblic și se căsătorește cu altcineva comite adulter. În acest caz, divorțul și recăsătorirea – echivalentă cu adulterul, după cum a spus Isus – pun capăt căsătoriei anterioare.

„Cine divorțează de soția lui din alt motiv decât imoralitatea sexuală și se căsătorește cu alta se face vinovat de adulter.” (Mat. 19:9)

Când o căsătorie se desface ca urmare a divorțului și a recăsătoririi, partenerul nevinovat nu mai are posibilitatea de a-l ierta sau nu pe cel care s-a recăsătorit. Drept urmare, asupra soției nu mai apasă responsabilitatea de a decide să-l ierte sau nu pe fostul soț. Mai mult, modul în care congregația privește căsătoria nou încheiată nu va depinde de faptul că partenerul nevinovat se recăsătorește, se face vinovat de imoralitate sexuală sau încetează din viață. *

În exemplul menționat anterior, soțul a comis adulter și căsătoria s-a desfăcut prin divorț. Dar dacă soțul nu ar fi comis adulter, ci doar ar fi divorțat și s-ar fi recăsătorit? Sau dacă soțul ar fi comis imoralitate sexuală doar după divorț și apoi s-ar fi recăsătorit, neținând cont de dorința soției lui de a-l ierta? În aceste cazuri, divorțul și recăsătorirea – echivalentă cu adulterul – pun capăt căsătoriei anterioare. Noua căsătorie constituie o legătură valabilă din punct de vedere legal. În Turnul de veghe (engl.) din 15 noiembrie 1979, la pagina 32, se spunea: „El are acum o nouă căsnicie și nu poate renunța pur și simplu la ea pentru a se întoarce la fosta soție. Căsătoria anterioară s-a desfăcut odată cu divorțul, adulterul și recăsătorirea”.

Această schimbare de înțelegere nu subminează caracterul sacru al căsătoriei și nici nu minimalizează gravitatea adulterului. Un bărbat care divorțează de soția lui fără motiv biblic și se căsătorește cu altă persoană, deși nu este liber din punct de vedere biblic, se face vinovat de adulter, iar situația lui va fi analizată de un comitet judiciar. (Dacă noua parteneră este Martoră, se va forma un comitet judiciar și în cazul ei întrucât se face vinovată de adulter.) Deși noua căsătorie nu va fi considerată adulteră, soțul nu se va califica mulți ani pentru privilegii de serviciu speciale în congregație, până când, prin conduita lui bună, va câștiga respectul congregației, iar fapta și dezonoarea cauzată de aceasta nu vor mai fi atât de vii în mintea celorlalți. Bătrânii vor lua în considerare și situația actuală a fostului partener, care a fost trădat, probabil, în mod premeditat, și, dacă este cazul, a copiilor minori, care poate că au fost abandonați de partenerul vinovat. (Mal. 2:14-16)

Având în vedere consecințele grave ale divorțului și ale recăsătoririi nebiblice, creștinii dau dovadă de înțelepciune și își însușesc punctul de vedere al lui Iehova cu privire la caracterul sacru al căsătoriei. (Ecl. 5:4, 5; Evr. 13:4)

^ par. 2 Pentru simplitate, vom folosi genul masculin cu privire la partenerul adulter și genul feminin cu privire la partenerul nevinovat. Însă, după cum se arată în Marcu 10:11, 12, Isus a spus clar că sfaturile sale referitoare la acest subiect li se aplică în egală măsură bărbaților și femeilor.

^ par. 1 Aceasta este o modificare a înțelegerii potrivit căreia o astfel de căsătorie trebuia privită ca fiind adulteră până când partenerul nevinovat se recăsătorea, se făcea vinovat de imoralitate sexuală sau înceta din viață.