Salt la conţinut

Salt la cuprins

 SUBIECTUL DE COPERTĂ | CUM A APĂRUT VIAŢA?

Două întrebări ce merită analizate

Două întrebări ce merită analizate

1 Cum a apărut viaţa?

CE SPUN UNII. Viaţa a apărut spontan, din materie nevie.

DE CE UNII OAMENI NU SUNT MULŢUMIŢI DE ACEST RĂSPUNS. În prezent, oamenii de ştiinţă cunosc mai multe lucruri ca oricând despre structura moleculară şi chimică a formelor de viaţă. Cu toate acestea, ei nu pot defini cu exactitate viaţa. Există o imensă prăpastie între materia nevie şi cea mai simplă celulă vie.

Oamenii de ştiinţă pot face doar speculaţii cu privire la condiţiile care existau pe pământ în urmă cu miliarde de ani. Ei au puncte de vedere diferite despre locul în care a apărut viaţa: de exemplu, unii cred că a apărut în interiorul unui vulcan, alţii, sub fundul oceanelor. În opinia altora, elementele ce stau la baza vieţii s-au format în altă parte a universului şi au ajuns pe pământ înglobate în meteoriţi. Dar această teorie nu răspunde la întrebarea cum a apărut viaţa, ci doar pasează chestiunea în discuţie mai departe: în spaţiul cosmic.

Oamenii de ştiinţă emit ipoteze legate de existenţa unor molecule din care s-ar fi dezvoltat materialul genetic aşa cum îl cunoaştem noi azi. Se presupune că acele molecule ar fi putut să apară spontan din materie moartă şi să se autoreplice. Cu toate acestea, nu s-au găsit dovezi ştiinţifice că astfel de molecule ar fi existat vreodată şi nici nu s-a putut crea în laborator o asemenea moleculă.

Formele de viaţă sunt unice în ce priveşte modul în care stochează şi procesează informaţia. Celulele transmit, interpretează şi îndeplinesc instrucţiunile conţinute în codul lor genetic. Unii oameni de ştiinţă aseamănă codul genetic cu sistemul de operare al unui calculator, iar structura chimică a celulei cu echipamentul propriu-zis. Însă evoluţia nu poate explica sursa informaţiei genetice.

Moleculele proteice sunt necesare pentru o bună funcţionare a celulei. O moleculă proteică obişnuită este alcătuită din sute de aminoacizi înlănţuiţi într-o anumită secvenţă. În plus, pentru a fi utilă, molecula proteică trebuie să se plieze într-o formă tridimensională precisă. Unii oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că probabilitatea ca o singură moleculă proteică să se formeze spontan este aproape nulă. „Dat fiind că funcţionarea celulei depinde de mii de proteine distincte, este ilogic să presupunem că ele s-au format singure, din întâmplare”, a scris fizicianul Paul Davies.

CONCLUZIE: După decenii de cercetări efectuate practic în toate ramurile ştiinţei, singurul fapt demonstrat este că viaţa nu poate proveni decât din viaţă preexistentă.

 2 Cum s-au dezvoltat formele de viaţă?

CE SPUN UNII. Din primul organism viu s-au dezvoltat treptat diverse forme de viaţă, inclusiv omul, iar aceasta printr-o serie de mutaţii întâmplătoare şi prin selecţie naturală.

DE CE UNII OAMENI NU SUNT MULŢUMIŢI DE ACEST RĂSPUNS. Unele celule sunt mai complexe decât altele. Potrivit unei lucrări de specialitate, modul în care celulele mai simple s-ar fi putut transforma în celule mai complexe „este considerat, în general, al doilea mare mister al evoluţiei – după originea vieţii”.

Oamenii de ştiinţă au descoperit în fiecare celulă maşinării moleculare complicate, alcătuite din molecule proteice, care conlucrează în realizarea unor sarcini complexe. Între aceste sarcini se numără transportarea nutrienţilor şi transformarea lor în energie, repararea componentelor celulei şi transmiterea de mesaje în interiorul celulei. Ar fi putut oare mutaţiile întâmplătoare şi selecţia naturală să facă posibile asamblarea şi funcţionarea unor asemenea componente sofisticate? Multora le vine greu să accepte o astfel de explicaţie.

Animalele şi oamenii se dezvoltă dintr-un singur ovul fecundat. În embrion, celulele se multiplică şi ulterior se specializează, luând diferite forme şi îndeplinind diferite funcţii pentru a alcătui părţile distincte ale corpului. Evoluţia nu poate explica cum „ştie” fiecare celulă ce să devină şi care este locul ei în interiorul organismului.

Oamenii de ştiinţă au înţeles că, pentru ca dintr-o specie de animal să se dezvolte alta, ar trebui să se producă schimbări în interiorul celulei, la nivel molecular. Având în vedere că cercetătorii nu sunt capabili să demonstreze cum a apărut chiar şi „cea mai simplă” celulă prin evoluţie, ar fi plauzibil să punem diversitatea speciilor de animale de pe planetă pe seama mutaţiilor întâmplătoare şi a selecţiei naturale? Privitor la structura animalelor, Michael Behe, profesor de biochimie, a declarat că, deşi cercetările „au dezvăluit o complexitate uluitoare, nebănuită, nu s-a înregistrat niciun progres în înţelegerea modului în care această complexitate ar fi putut evolua prin procese lipsite de inteligenţă”.

Omul are conştienţă de sine, are capacitatea de a gândi şi de a raţiona şi posedă trăsături morale precum generozitatea, spiritul de sacrificiu şi simţul binelui şi al răului. Mutaţiile întâmplătoare şi selecţia naturală nu pot explica existenţa acestor caracteristici unice ale minţii umane.

CONCLUZIE: Deşi mulţi susţin cu tărie că teoria evoluţiei este un fapt de necontestat, alţii nu sunt mulţumiţi de răspunsurile pe care le oferă această teorie la cele două întrebări: Cum a apărut viaţa? Cum s-au dezvoltat formele de viaţă?