Salt la conţinut

Salt la cuprins

 SUBIECTUL DE COPERTĂ

Cum putem avea o viaţă fericită

Cum putem avea o viaţă fericită

„Am să fiu fericit când mă voi căsători şi voi avea copii.”

„Am să fiu fericit când voi avea casa mea.”

„Am să fiu fericit când voi avea acel loc de muncă.”

„Am să fiu fericit când . . .”

AŢI gândit vreodată aşa? Iar odată ce v-aţi atins obiectivul sau aţi obţinut ce vă doreaţi, a durat fericirea? Sau în timp s-a estompat? Cu siguranţă, atingerea unui obiectiv sau obţinerea unui lucru dorit ne poate face fericiţi, însă acest gen de fericire este efemer. Fericirea de durată nu se bazează pe realizări sau achiziţii. Asemenea sănătăţii fizice, fericirea autentică depinde de diverşi factori.

Fiecare om e unic. Ceea ce ne face pe noi fericiţi s-ar putea să nu-i facă şi pe alţii. În plus, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne schimbăm. Cu toate acestea, dovezile arată că există câteva lucruri strâns legate de fericirea autentică. De exemplu, ea depinde în mare măsură de sentimentul de mulţumire, de evitarea invidiei, de manifestarea iubirii faţă de semeni şi de dezvoltarea rezilienţei emoţionale şi mintale, acea tărie interioară necesară înfruntării adversităţilor din viaţă. Să vedem de ce stau lucrurile astfel.

 1. DOBÂNDIŢI UN SENTIMENT DE MULŢUMIRE

„Banul aduce ocrotire”, a scris cândva un fin observator al naturii umane. Aceeaşi persoană însă a mai spus: „Cine iubeşte argintul nu se satură de argint, iar cine iubeşte avuţia nu se satură de câştig. Şi aceasta este deşertăciune” (Eclesiastul 5:10; 7:12). Ce a vrut scriitorul să spună? Deşi avem nevoie de bani ca să supravieţuim, trebuie să evităm lăcomia, căci aceasta este o poftă ce nu poate fi săturată niciodată. Regele Solomon al anticului Israel, cel ce a scris cuvintele de mai înainte, a vrut să vadă dacă bogăţia şi o viaţă în lux aduc adevărata fericire. El a scris: „Nimic din ce mi-au cerut ochii nu m-am reţinut să le dau. Nu mi-am oprit inima de la niciun fel de veselie” (Eclesiastul 1:13; 2:10).

Acumulând multe bogăţii, Solomon a construit case mari, parcuri frumoase şi bazine de apă şi şi-a luat mulţi servitori. A obţinut tot ce şi-a dorit. La ce concluzie a ajuns el? Deşi a avut parte de o oarecare fericire, aceasta nu a fost de durată. „Totul era deşertăciune . . . nimic nu era de folos”, a fost concluzia lui. El chiar a ajuns la un moment dat să urască viaţa! (Eclesiastul 2:11, 17, 18) Da, Solomon a înţeles că o viaţă axată pe satisfacerea oricărei dorinţe te lasă, în cele din urmă, gol pe dinăuntru şi cu un sentiment de neîmplinire. *

Concordă studiile moderne cu aceste cuvinte înţelepte din vechime? Potrivit unui articol publicat în Journal of Happiness Studies, „după ce necesităţile fundamentale ale individului sunt satisfăcute, venitul suplimentar nu contribuie cu mult la starea de bine a acestuia”. Într-adevăr, cercetările demonstrează că un consum sporit de bunuri materiale, îndeosebi cu preţul neglijării valorilor morale şi spirituale, poate eroda fericirea.

PRINCIPIU BIBLIC: „Felul vostru de viaţă să fie fără iubire de bani, fiind mulţumiţi cu ce aveţi” (Evrei 13:5).

2. EVITAŢI INVIDIA

Invidia este definită drept „conştientizarea dureroasă sau plină de amărăciune a unui avantaj de care se bucură altă persoană, însoţită de dorinţa de a te bucura de acelaşi avantaj”. Asemenea unei tumori maligne, invidia poate pune stăpânire pe viaţa cuiva şi îi poate distruge fericirea. Cum ar putea prinde rădăcini invidia? Cum putem recunoaşte această trăsătură? Şi cum o putem combate?

Encyclopedia of Social Psychology precizează că oamenii au tendinţa să-i invidieze pe cei ce le sunt egali, ca vârstă, experienţă ori mediu social. Un vânzător nu va invidia probabil un star de cinema, dar s-ar putea să-l invidieze pe un coleg de breaslă care are mai mult succes decât el.

De exemplu, mai mulţi demnitari de la curtea Persiei antice nu l-au invidiat pe rege, ci pe un demnitar cu o minte sclipitoare, pe nume Daniel. Aceşti bărbaţi ajunseseră atât de nefericiţi, încât chiar au plănuit să-l ucidă pe Daniel! Din fericire, planul lor a eşuat (Daniel 6:1-24). „E important să conştientizăm natura ostilă a invidiei”, se arată în enciclopedia menţionată mai înainte. „Această ostilitate explică motivul  pentru care invidia este asociată cu atât de multe cazuri de agresivitate din istorie.” *

Invidia poate otrăvi capacitatea unei persoane de a se bucura de lucrurile frumoase ale vieţii

Cum puteţi recunoaşte invidia? Întrebaţi-vă: Ce efect au realizările unui coleg asupra mea? Mă încântă sau mă dărâmă? Dacă fratele meu, un coleg de clasă talentat ori un coleg de muncă greşeşte în vreun fel, mă întristez sau mă bucur? Răspunsul vostru arată dacă sunteţi invidioşi sau nu (Geneza 26:12-14). Potrivit cu aceeaşi enciclopedie, „invidia poate otrăvi capacitatea unei persoane de a se bucura de lucrurile frumoase ale vieţii şi poate înăbuşi sentimentul de recunoştinţă pentru multele daruri pe care ni le oferă viaţa, . . . ceea ce nu duce în niciun caz la fericire”.

Putem combate invidia cultivând umilinţă şi modestie autentice, iar aceasta ne va ajuta să apreciem şi să preţuim calităţile şi talentele altora. Biblia ne îndeamnă ‘să nu facem nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilinţă, să considerăm că ceilalţi ne sunt superiori’ (Filipeni 2:3).

PRINCIPIU BIBLIC: „Să nu fim înfumuraţi, luându-ne la întrecere unii cu alţii, invidiindu-ne unii pe alţii” (Galateni 5:26).

3. MANIFESTAŢI IUBIRE FAŢĂ DE SEMENI

„Sentimentele oamenilor faţă de relaţiile lor cu alţii au un impact mult mai mare asupra sentimentului de satisfacţie în viaţă decât locul de muncă, venitul, comunitatea ori chiar starea de sănătate”, se spune în cartea Social Psychology. Cu alte cuvinte, pentru a fi cu adevărat fericiţi, oamenii au nevoie să dăruiască iubire şi să primească iubire. „Dacă . . . n-aş avea iubire, nu sunt nimic”, a spus un scriitor biblic (1 Corinteni 13:2).

Nu e niciodată prea târziu să arătăm iubire. De pildă, Vanessa a avut un tată alcoolic şi violent. La 14 ani, ea a fugit de acasă şi a ajuns în plasament la mai multe familii, precum şi într-un adăpost pentru oamenii străzii, unde condiţiile erau precare. Ea îşi aminteşte că aici l-a implorat pe Dumnezeu să o ajute. Apoi, probabil ca răspuns la rugăciunile ei, a fost trimisă la o familie care trăia potrivit principiului biblic: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună” (1 Corinteni 13:4). Acest mediu, dar şi cele învăţate personal din studiul Bibliei au ajutat-o pe Vanessa să-şi vindece rănile afective şi să facă progrese la nivel intelectual. Ea a spus: „Dintr-o elevă de patru şi cinci am ajuns una de nouă şi zece”.

Deşi a rămas cu cicatrice emoţionale, Vanessa are în prezent o căsnicie fericită şi este mamă a două fetiţe.

PRINCIPIU BIBLIC: „Îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unităţii!” (Coloseni 3:14).

 4. DEZVOLTAŢI TĂRIE EMOŢIONALĂ ŞI MINTALĂ

Cine nu are probleme în viaţă? Aşa cum spune Biblia, există „un timp pentru a plânge” şi „un timp pentru a jeli” (Eclesiastul 3:4). Tăria emoţională şi mintală ne ajută să trecem prin momente grele, să ne revenim în urma tragediilor. Să luăm exemplul lui Carol şi al lui Mildred.

Carol suferă de o boală degenerativă a coloanei, de diabet, de apnee în somn şi de degenerescenţă maculară, în urma căreia nu mai vede cu ochiul stâng. Ea mărturiseşte: „Încerc să nu mă las pradă descurajării prea mult timp. Am momente în care mă autocompătimesc, dar apoi mă străduiesc să nu mă mai concentrez la sentimentele mele şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce încă pot face, îndeosebi faţă de alte persoane”.

Şi Mildred are mai multe boli, printre care artrită, cancer de sân şi diabet. Dar, asemenea lui Carol, ea se străduieşte să nu se gândească numai la problemele ei. Ea scrie: „Am învăţat să-i iubesc pe oameni şi să le aduc altora mângâiere în timp ce luptă cu boala lor, ceea ce mă ajută şi pe mine. De fapt, constat că, atunci când le aduc alinare altora, nu mă mai îngrijorez cu privire la propria persoană”.

Carol şi Mildred găsesc bucurie aducându-le altora mângâiere

Deşi sunt interesate să beneficieze de îngrijire medicală de calitate, Carol şi Mildred se concentrează nu asupra stării lor de sănătate, ci asupra atitudinii lor şi a modului în care îşi folosesc timpul. Ca urmare, ele au o bucurie interioară pe care nimeni nu le-o poate răpi. În plus, sunt foarte iubite de alţii şi constituie un exemplu încurajator pentru cei care trec prin necazuri.

PRINCIPIU BIBLIC: „Fericit este omul care perseverează în încercare, pentru că, fiind aprobat, va primi coroana vieţii” (Iacov 1:12).

Când e pusă în practică, înţelepciunea Bibliei este „un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o ţin strâns sunt numiţi fericiţi” (Proverbele 3:13-18). Vă invităm să verificaţi adevărul acestor cuvinte aplicând în viaţa voastră sfaturile înţelepte consemnate în Biblie. La urma urmei, Autorul acestei cărţi sfinte, numit şi „fericitul Dumnezeu”, vrea ca şi voi să fiţi fericiţi (1 Timotei 1:11).

^ par. 11 Concluziile lui Solomon în urma celor trăite se găsesc în Eclesiastul 2:1-11.

^ par. 17 Un caz bine cunoscut din istorie are legătură cu Isus Cristos. În Marcu 15:10 se spune că „din invidie îl predaseră preoţii principali” pe Isus pentru a fi executat.