Salt la conţinut

Salt la cuprins

Misterul lacrimilor

Misterul lacrimilor

PLÂNSUL face parte din viaţa unui om încă de la naştere. Potrivit explicaţiei unui psihiatru, plânsul este „cordonul ombilical acustic” al bebeluşilor, întrucât aceştia plâng pentru a le fi satisfăcute necesităţile afective şi fizice. Dar de ce vărsăm lacrimi şi la maturitate, când putem comunica şi în alte feluri?

Lacrimile emoţionale, un tip de lacrimi, ne umplu ochii din diverse motive. Plângem din cauza tristeţii profunde, a sentimentului de neputinţă sau a durerii fizice ori afective. Dar şi euforia, uşurarea şi sentimentul de realizare pot stârni lacrimi emoţionale – în acest caz, lacrimi de bucurie. Plânsul poate fi molipsitor. „Dacă văd pe cineva plângând – indiferent care ar fi motivul – şi eu încep să plâng, nu mă pot stăpâni”, recunoaşte María. Probabil că şi unele situaţii fictive prezentate într-un film sau într-o carte v-au făcut să plângeţi.

Indiferent de motiv, plânsul este un puternic mijloc de comunicare nonverbală. „Puţine lucruri pot transmite atât de multe într-un timp atât de scurt”, se explică în cartea Adult Crying. Lacrimile stârnesc reacţii. De pildă, multora dintre noi ne este greu să trecem cu vederea lacrimile de tristeţe din ochii cuiva, întrucât vădesc suferinţa persoanei respective. Reacţia noastră firească este, probabil, să încercăm să-i aducem mângâiere sau să-i dăm o mână de ajutor.

Unii specialişti sunt de părere că plânsul este o modalitate eficientă de eliberare a emoţiilor şi că reţinerea constantă a lacrimilor poate dăuna sănătăţii. Alţii susţin că foloasele în plan fizic şi psihic ale plânsului nu au fost dovedite ştiinţific. Cu toate acestea, unele sondaje dezvăluie că 85% dintre femei şi 73% dintre bărbaţi se simt mai bine după ce plâng. „Uneori, simt nevoia să plâng”, explică Noemí. „După aceea, respir adânc şi văd altfel lucrurile, mai realist.”

Unele sondaje dezvăluie că 85% dintre femei şi 73% dintre bărbaţi se simt mai bine după ce plâng

 Sentimentul de uşurare s-ar putea să nu depindă numai de vărsarea de lacrimi. Şi reacţia altora la lacrimile noastre joacă un rol important. De pildă, ne simţim uşuraţi când alţii ne sar în ajutor sau ne oferă alinare. Însă, când ceilalţi reacţionează negativ, ne simţim ruşinaţi sau respinşi.

Evident, rămân unele mistere legate de lacrimi. Ceea ce ştim însă cu siguranţă este că plânsul constituie una dintre cele mai complexe reacţii emoţionale cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.