Salt la conţinut

Salt la cuprins

Summiturile pentru climă — Vorbe în vânt?

Summiturile pentru climă — Vorbe în vânt?

 Summiturile pentru climă — Vorbe în vânt?

„Întreaga lume trebuie să treacă la acţiune pentru a rezolva problema schimbării climatice. Pentru comunitatea ştiinţifică internaţională lucrurile sunt foarte clare: dacă nu luăm nicio măsură, seceta, foametea şi fenomenul de migrare în masă a oamenilor se vor agrava, ceea ce va genera şi mai multe conflicte în următoarele decenii.“ (Barack Obama, preşedintele SUA)

ÎN OPINIA unor oameni de ştiinţă, planeta noastră este bolnavă: are febră. Ei sunt de părere că temperatura globală se apropie de aşa-numitul punct critic, acel prag peste care chiar şi o uşoară creştere a temperaturii poate „avea consecinţe dramatice asupra mediului; acestea, la rândul lor, pot avea drept rezultat creşterea şi mai mare a temperaturilor de pe glob“, se arată în paginile ziarului britanic The Guardian.

Cum s-a ajuns aici? Poate fi îndreptată situaţia? Are omul capacitatea de a soluţiona problema încălzirii globale, ca să nu mai vorbim de multe alte probleme majore cu care se confruntă omenirea?

Numeroşi oameni de ştiinţă consideră că factorul uman este principala cauză pentru care s-a ajuns în această situaţie. Activitatea omului a avut un efect dăunător asupra mediului începând cu revoluţia industrială şi cu folosirea pe scară tot mai largă a combustibililor fosili, precum cărbunele şi petrolul. Altă cauză o constituie defrişările necontrolate. Pădurile sunt plămânii planetei, copacii absorbind unele gaze cu efect de seră care provoacă încălzirea globală. Însă, în urma despăduririlor masive, în atmosferă s-au acumulat mari cantităţi de astfel de gaze. În încercarea de a soluţiona problemele existente, liderii politici ai lumii au organizat summituri privind schimbările climatice.

Protocolul de la Kyoto

În 1997 s-a adoptat Protocolul de la Kyoto, un acord prin care s-au fixat noi obiective privitor la emisiile de dioxid de carbon. Ţările semnatare, mai exact ţările Uniunii Europene şi alte 37 de ţări industrializate, s-au angajat să reducă emisiile cu circa 5% faţă de nivelurile din 1990, pe o perioadă de cinci ani (2008–2012).

Dar Protocolul de la Kyoto a avut unele neajunsuri grave. De pildă, Statele Unite nu au ratificat acordul. În plus, ţări dezvoltate importante precum China şi India, nu s-au obligat să respecte limite concrete în ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră. Însă realitatea este că tocmai Statele Unite şi China sunt răspunzătoare de aproximativ 40% din totalul emisiilor de dioxid de carbon.

Summitul de la Copenhaga

Scopul summitului de la Copenhaga, numit şi COP15 *, a fost acela de a înlocui Protocolul de la Kyoto şi de a stabili obiective noi, clare pentru perioada post 2012. În speranţa de a combate efectele schimbărilor climatice, reprezentanţi a 192 de ţări, inclusiv 119 şefi de stat, s-au adunat cu această ocazie la Copenhaga (Danemarca) în decembrie 2009. COP15 trebuia să rezolve următoarele trei chestiuni dificile:

 1. Stabilirea unui cadru legal. Aveau să respecte ţările dezvoltate limitele impuse privind emisiile de gaze cu efect de seră? Dar ce se poate spune despre principalele ţări în curs de dezvoltare? Aveau acestea să limiteze creşterea emisiilor pe teritoriul lor?

2. Finanţarea unei politici de durată privind schimbările climatice. În următorii ani, ţările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de miliarde de dolari pentru a face faţă consecinţelor tot mai grave ale încălzirii globale şi pentru a dezvolta tehnologii nepoluante.

3. Găsirea unui model de monitorizare a emisiilor unanim acceptat. Un asemenea model ar ajuta fiecare ţară să nu depăşească limita stabilită a emisiilor. În plus, ar ajuta ţările în curs de dezvoltare să folosească în mod potrivit fondurile primite.

Au fost realizate aceste trei deziderate? Negocierile au scos la iveală probleme atât de serioase, încât chiar şi un consens mult mai puţin ambiţios părea imposibil. În ultimele ore ale conferinţei, lideri din 28 de ţări au finalizat un document numit Acordul de la Copenhaga. Acest acord a fost adoptat în mod oficial, decizia finală însă conţinând următoarele cuvinte ce denotă lipsă de angajament: „Conferinţa . . . a luat act de Acordul de la Copenhaga“, informează agenţia de presă Reuters. Altfel spus, a rămas la latitudinea fiecărei ţări semnatare să-l pună sau nu în aplicare.

Ce urmează?

Deşi se ţin conferinţe pe această temă, există mult scepticism cu privire la utilitatea lor. „Planeta continuă să fiarbă“, a declarat editorialistul Paul Krugman în paginile ziarului New York Times. De prea multe ori, avantajele politice şi economice pe termen scurt scot din ecuaţie factorii de mediu pe termen lung, încurajând metoda clasică de abordare a lucrurilor. „Dacă vreţi să înţelegeţi ce anume împiedică luarea unor măsuri, banii sunt pista de investigaţie pe care trebuie să o urmăriţi“, a spus Krugman. El a adăugat că măsurile luate în ţara sa pentru combaterea schimbărilor climatice au fost suprimate, în esenţă, de „suspecţii obişnuiţi: lăcomia şi laşitatea“ în plan politic.

Am putea asemăna încălzirea globală cu un uragan. Meteorologii pot măsura intensitatea unui uragan şi îi pot prevedea posibila traiectorie cu destul de multă exactitate. Astfel de informaţii le sunt foarte utile celor care se află în calea lui. Însă toţi oamenii de ştiinţă, politicienii şi oamenii de afaceri din lume n-ar putea opri uraganul. Se pare că la fel stau lucrurile şi cu încălzirea globală. Acest fapt ne aminteşte de cuvintele consemnate în Biblie, în Ieremia 10:23: „Nu-i aparţine omului pământean calea sa. Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“.

Dumnezeu are soluţia

Biblia ne spune că „Cel ce a întocmit pământul, Făuritorul lui, . . . nu l-a creat în zadar“ (Isaia 45:18). Tot în paginile ei citim: „Pământul rămâne pentru totdeauna“ (Eclesiastul 1:4).

Dumnezeu nu va permite ca planeta noastră să ajungă nelocuibilă. El va interveni şi va pune capăt conducerii umane ineficiente, precum şi celor care nu arată respect faţă de planetă. Totodată, Dumnezeu îi va păstra în viaţă pe toţi cei care trăiesc după norme morale înalte şi care doresc cu sinceritate să-i fie plăcuţi lui. Iată ce se spune în Proverbele 2:21, 22: „Cei drepţi vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el. Dar cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulşi de pe el“.

[Notă de subsol]

^ par. 10 Conferinţa Părţilor (COP) se desfăşoară în mod regulat, având la bază Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.

[Chenarul de la pagina 13]

Gazele cu efect de seră sunt compuşii gazoşi ai atmosferei care absorb radiaţiile emise de la suprafaţa pământului. Multe dintre gazele degajate în atmosferă în urma proceselor industriale moderne sunt gaze cu efect de seră. Aici intră dioxidul de carbon, clorofluorocarburile, metanul şi oxidul de azot. Peste 25 de miliarde de tone de dioxid de carbon sunt eliberate în atmosferă în fiecare an. Rapoartele arată că, odată cu revoluţia industrială, nivelul dioxidului de carbon din atmosferă a crescut cu 40%.

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 12]

Pământul: NASA/The Visible Earth (http://visibleearth.nasa.gov/); Barack Obama: ATTILA KISBENEDEK/AFP/Getty Images