Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ne apropie penitenţa corporală de Dumnezeu?

Ne apropie penitenţa corporală de Dumnezeu?

 Potrivit Bibliei

Ne apropie penitenţa corporală de Dumnezeu?

GÂNDUL de a-şi provoca singuri durere îi cutremură pe mulţi. Totuşi, unii credincioşi care şi-au chinuit trupul prin autoflagelare, post sever şi purtarea ciliciului au fost veneraţi şi consideraţi exemple pentru oamenii temători de Dumnezeu. Astfel de practici nu aparţin doar Evului Mediu. Potrivit unor ştiri recente, autoflagelarea se practică şi în prezent, chiar şi de conducători religioşi importanţi.

Ce-i determină pe oameni să-i aducă închinare lui Dumnezeu în felul acesta? Conform unui purtător de cuvânt al unei organizaţii ce se declară creştină, „durerea acceptată de bunăvoie este o cale de a ne uni cu Isus Cristos şi de a retrăi suferinţele pe care le-a îndurat el de bunăvoie ca să ne izbăvească din păcat“. Dar ce are de spus Biblia în acest sens?

Să ne îngrijim corpul

Biblia nici nu recomandă, nici nu tolerează penitenţa corporală în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dimpotrivă, îi încurajează în repetate rânduri pe oamenii temători de Dumnezeu să-şi îngrijească trupul. Să observăm cum descriu Scripturile afecţiunea dintre un soţ şi o soţie. Făcând referire la modul firesc în care un bărbat şi-ar trata corpul, Biblia dă următorul îndemn: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe corpul lor. . . . Nimeni nu şi-a urât vreodată carnea, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, cum face şi Cristos cu congregaţia“ (Efeseni 5:28, 29).

Ar avea oare sens porunca dată soţului de a-şi iubi soţia ca pe propriul corp dacă închinătorilor lui Dumnezeu li s-ar cere să-şi maltrateze trupul? Este evident că toţi cei care doresc să respecte principiile Bibliei trebuie să-şi îngrijească corpul şi, într-o anumită măsură, să-l iubească, iar o astfel de iubire sănătoasă trebuie manifestată şi faţă de partenerul de căsătorie.

Biblia conţine multe principii care îi ajută pe cititorii ei să-şi îngrijească propriul corp. De exemplu, ea vorbeşte despre efectul benefic al exerciţiilor fizice moderate (1 Timotei 4:8). Dezvăluie valoarea terapeutică a anumitor alimente şi face referire la consecinţele unei alimentaţii necorespunzătoare (Proverbele  23:20, 21; 1 Timotei 5:23). Scripturile ne îndeamnă să ne îngrijim sănătatea deoarece astfel vom putea rămâne activi cât mai mult posibil (Eclesiastul 9:4). Dacă Biblia le pretinde cititorilor ei să-şi ocrotească sănătatea în aceste moduri, de ce le-ar pretinde ea să-şi provoace singuri durere? (2 Corinteni 7:1)

Trebuie creştinii să retrăiască suferinţele lui Isus?

Pentru a încuraja automortificarea (practica prin care cineva îşi supune corpul la chinuri), unele organizaţii se concentrează în mod nejustificat asupra suferinţelor îndurate de Isus şi de continuatorii săi din primul secol. Însă suferinţele descrise de slujitorii lui Dumnezeu în Biblie nu au fost niciodată provocate de ei înşişi. Când au vorbit despre suferinţele lui Cristos, scriitorii creştini ai Bibliei au vrut să-i încurajeze pe discipolii lui să persevereze în persecuţii, nicidecum să se supună singuri unor suplicii. Prin urmare, cei care îşi chinuie corpul nu-l imită pe Isus Cristos.

Să ilustrăm: Imaginează-ţi că-l vezi pe unul dintre prietenii tăi cum este lovit cu ură şi insultat de o gloată înfuriată. Observi că prietenul tău suportă atacul cu calm, cu o atitudine paşnică, fără să riposteze. Dacă ai vrea să-ţi imiţi prietenul, ai începe să te loveşti şi să te insulţi singur? Bineînţeles că nu! Asta ar însemna să imiţi gloata. Mai degrabă, ai încerca să nu ripostezi în cazul în care ai fi şi tu supus unui astfel de tratament.

Este limpede, aşadar, că discipolilor lui Cristos nu li se cere să-şi provoace singuri durere, ca şi cum ar trebui să imite gloata înfuriată care l-a persecutat pe Isus şi a căutat să-l omoare (Ioan 5:18; 7:1, 25; 8:40; 11:53). Dimpotrivă, ori de câte ori trec prin persecuţii, ei trebuie să imite atitudinea paşnică şi calmul cu care a suportat Isus încercările (Ioan 15:20).

O abatere gravă de la normele biblice

Chiar şi în era precreştină, legile divine, care reglementau viaţa şi închinarea evreilor, nu le permiteau acestora să-şi rănească trupul. De exemplu, Legea mozaică le interzicea în mod clar evreilor să-şi facă tăieturi, o practică, din câte se pare, obişnuită la alte popoare din vechime (Leviticul 19:28; Deuteronomul 14:1). Dacă Dumnezeu nu dorea ca închinătorii săi să-şi facă tăieturi, de ce ar fi vrut el să-i vadă autoflagelându-se? Normele Bibliei sunt clare: Dumnezeu nu aprobă penitenţa corporală.

La fel cum un artist doreşte ca opera sa să fie respectată, Iehova Dumnezeu, Creatorul omului, doreşte ca lucrările sale de creaţie, între care corpul omenesc, să fie respectate (Psalmul 139:14–16). În realitate, automortificarea nu întăreşte relaţiile cu Dumnezeu, ci le distruge. În plus, denaturează învăţăturile evangheliilor.

Scriind sub inspiraţie divină, apostolul Pavel a spus despre aceste doctrine omeneşti opresive: „Acele lucruri sunt în aparenţă înţelepte, printr-o formă de închinare după propria voinţă şi o falsă umilinţă, prin tratarea cu asprime a corpului, dar n-au nicio valoare în lupta împotriva dorinţelor cărnii“ (Coloseni 2:20–23). Penitenţa corporală nu ajută pe nimeni să se apropie de Dumnezeu. Ea nu face parte dintre cerinţele închinării adevărate, care sunt înviorătoare, plăcute şi uşoare (Matei 11:28–30).

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Cum consideră Iehova corpul omenesc? (Psalmul 139:13–16)

● Ne ajută penitenţa corporală să luptăm cu dorinţele greşite? (Coloseni 2:20–23)

● Este închinarea adevărată menită să ne împovăreze ori să ne chinuie? (Matei 11:28–30)

[Text generic pe pagina 11]

Normele Bibliei sunt clare: Dumnezeu nu aprobă penitenţa corporală

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Pelerin urcând în genunchi scările spre o biserică

[Provenienţa fotografiei]

© 2010 photolibrary.com