Salt la conţinut

Salt la cuprins

Plovdiv — un oraş modern cu origini străvechi

Plovdiv — un oraş modern cu origini străvechi

Plovdiv — un oraş modern cu origini străvechi

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BULGARIA

ORAŞUL Plovdiv este mai vechi decât Roma, Cartagina şi Constantinopolul. Aflat în partea central-sudică a Bulgariei, Plovdivul se întinde pe şapte coline şi are o populaţie de 350 000 de locuitori.

Călătorul ce străbate azi străzile vechiului oraş întâlneşte la tot pasul vestigii ale trecutului său tumultuos şi glorios: clădiri înălţate de traci (un neam de temut ce a trăit cu sute de ani înaintea erei noastre), dar şi coloane greceşti, teatre romane şi minarete turceşti.

„Cel mai frumos oraş“

Descoperirile arheologice din oraş şi din împrejurimi confirmă existenţa în acest loc a unei aşezări omeneşti încă înainte de anul 1000 î.e.n. Istoricul latin Ammianus Marcellinus a consemnat că, înainte de secolul al IV-lea î.e.n., aici exista o aşezare tracă fortificată, numită Eumolpias. Aceasta se afla pe locul actualului Plovdiv. În 342 î.e.n., Eumolpias a fost cucerită de Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, care i-a schimbat numele în Filipopolis.

Când au preluat controlul asupra oraşului în 46 e.n., romanii l-au numit Trimontium şi l-au făcut capitala Traciei. Îşi doriseră mult să cucerească acest oraş deoarece se afla pe Via Diagonalis, un important drum ce străbătea regiunea balcanică. Ei au construit în oraş şi un stadion, un amfiteatru (vezi fotografia de sus), mai multe băi termale şi alte clădiri tipic romane.

Într-o lucrare a sa, scriitorul grec Lucian din Samosata a descris cadrul pitoresc în care este situat oraşul. Cele trei coline de la poalele munţilor Rodopi, râul Mariţa din apropiere, dar şi fertila câmpie tracă ce se întinde în faţă l-au determinat pe Lucian să scrie că Trimontium este „cel mai mare şi cel mai frumos oraş din câte există sub soare“. (Vezi chenarul  „Oraşul celor şapte coline“, de la pagina 18.)

După declinul Imperiului Roman, în epoca numită ulterior Evul Mediu, în regiune s-au stabilit slavii. În următoarele secole, cruciaţii au prădat oraşul în patru rânduri. Apoi, în secolul al XIV-lea, când oraşul a căzut în mâna otomanilor, a avut loc o schimbare în plan politic. Aceştia au numit oraşul Filibé şi au rămas stăpânii lui până în 1878. Moscheea Djumaia, cu minaretul ei şi cadranul ei solar, este o mărturie tăcută a acelor vremuri.

Când ruşii i-au învins pe turci în 1878, numele oraşului a fost schimbat din Filibé în Plovdiv. Oraşul a cunoscut o perioadă înfloritoare începând din 1892, când a găzduit un mare târg. Plovdivul a devenit apoi principalul centru economic al Bulgariei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii au preluat controlul asupra oraşului, dar au fost alungaţi de sovietici în 1944. Însă în 1989, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, Plovdivul a reuşit să iasă şi de sub influenţa acestui puternic imperiu. Unii dintre conducătorii de odinioară ai Plovdivului, deşi poate sincer interesaţi de binele oraşului, n-au putut face prea multe din cauza neajunsurilor ce caracterizează guvernarea umană.

Vestea bună ajunge în Plovdiv

În 1938, în oraş a fost înfiinţată o asociaţie numită Nabliudatelna Kula (Turnul de veghe) şi a fost înregistrată ca persoană juridică. Aceasta tipărea şi distribuia Biblii şi publicaţii biblice în Bulgaria. În pofida eforturilor guvernului comunist de a-i împiedica să predice, Martorii lui Iehova au continuat să le împărtăşească locuitorilor Plovdivului vestea bună despre un viitor guvern ceresc perfect (Matei 24:14). Câţiva oameni au reacţionat favorabil la mesajul lor. În prezent, în Plovdiv, peste 200 de Martori ai lui Iehova, organizaţi în două congregaţii, predică cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.

Majoritatea lor sunt bulgari. Totuşi, printre ei există oameni de diferite naţionalităţi — americani, britanici, canadieni, italieni, moldoveni şi polonezi —, oraşul păstrându-şi astfel şi în prezent caracterul multinaţional. Toţi aceştia le vorbesc semenilor despre perspectiva de a fi conduşi de un guvern perfect. Atunci, nu doar locuitorii Plovdivului, ci şi oameni din întreaga lume se vor bucura de siguranţă „fiecare . . . sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-i va face să tremure“ (Mica 4:4).

[Chenarul/Fotografia de la pagina 18]

„ORAŞUL CELOR ŞAPTE COLINE“

  Turistului de azi îi este greu să identifice renumitele şapte coline ale oraşului, pe care bulgarii le numesc tepe. Acum o sută de ani, una dintre coline, Markovo Tepe, a fost ştearsă din existenţă în timpul lucrărilor de extindere a oraşului. Însă celelalte şase coline rămân mărturii tăcute ale trecutului oraşului.

Trei coline sunt uşor de identificat: Bunardjik Tepe, Djendem Tepe şi Sahat Tepe, cea din urmă fiind numită astfel de turci după turnul cu orologiu construit pe ea. Pe celelalte trei coline se afla odinioară Trimontiumul, cum fusese numit oraşul de romani. Acestea sunt: Djambaz Tepe, cea mai mare şi mai înaltă, Taksim Tepe şi Nebet Tepe, care în turcă înseamnă „Colina de strajă“.

O plimbare prin zona Trimontium — cu vechile ruine şi ziduri ale Filipopolisului, dar şi cu teatrul roman ce găzduieşte şi în prezent spectacole — îl poartă pe călător în trecutul Plovdivului. Un mare interes prezintă şi casele bine păstrate, care datează din epoca redeşteptării naţionale şi care străjuiesc îngustele străzi pietruite.

[Provenienţa fotografiei]

© Caro/Andreas Bastian

[Harta de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

BULGARIA

SOFIA

Plovdiv

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

Sus: © Wojtek Buss/age fotostock; jos: David Ewing/Insadco Photography/age fotostock