Salt la conţinut

Salt la cuprins

Povestea unui pui de gorilă orfan

Povestea unui pui de gorilă orfan

 Povestea unui pui de gorilă orfan

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN CAMERUN

Pitchou s-a născut într-o pădure din Africa Centrală. Pe când avea un an, braconierii au ucis-o pe mama ei şi pe celelalte gorile din grupul ei ca să le vândă carnea. Întrucât era prea mică, Pitchou a fost cruţată şi vândută în schimb ca animal de companie. Între timp, s-a îmbolnăvit şi plângea neîntrerupt.

PITCHOU este doar una dintre miile de primate rămase orfane. Mai mulţi factori au contribuit la apariţia acestei situaţii triste. Unul este comercializarea ilegală a cărnii de animale sălbatice. Dorind să obţină profituri de pe urma cererii de carne exotică, solicitată nu doar de restaurante, ci şi de persoane particulare, vânătorii profesionişti răscolesc zi şi noapte pădurile. În acest timp, intermediarii comercializează animalele şi carnea lor, operând în reţele locale şi internaţionale care, deşi ilegale, aduc mari profituri.

Alt factor ar fi defrişările necontrolate. Odată cu distrugerea pădurilor, animalele îşi pierd „căminul“ şi nu mai au unde să se ascundă, să se hrănească şi să-şi crească puii. De fapt, comercializarea cărnii animalelor şi despăduririle par să meargă mână-n mână. De ce putem spune acest lucru? Întrucât drumurile forestiere le permit vânătorilor să pătrundă cu uşurinţă în păduri, animalele dezorientate, rămase fără adăpost, devin o pradă uşoară pentru ei. Alţi factori sunt creşterea demografică, nevoia de hrană bogată în proteine, urbanizarea masivă, tehnicile de vânătoare din ce în ce mai eficiente, războaiele şi, implicit, proliferarea armelor de foc. În consecinţă, pericolul ca primatele, dar şi alte câteva specii să dispară este din ce în ce mai mare. Fenomenul a fost numit „sindromul pădurii pustii“. Se pare, totuşi, că aceasta nu este singura problemă. Cum aşa? De pildă, ajutând la răspândirea seminţelor, animalele contribuie la sănătatea şi diversitatea ecosistemelor silvice. Prin urmare, dacă fauna dispare, şi flora are de suferit.

Cu toate acestea, măcelul continuă. În unele zone din Africa de Vest, într-un singur deceniu, populaţia anumitor primate a scăzut cu 90%. „Dacă braconajul nu este stăvilit, în curând nu va mai exista nicio gorilă în sălbăticie“, declară specialiştii în faună sălbatică din Camerun. *

Salvarea orfanilor

Grupările ecologiste n-au rămas indiferente în faţa acestei situaţii tragice. De exemplu, Limbe Wildlife Centre (situat la poalele muntelui Camerun, în zona vestică a Africii subsahariene) militează pentru ocrotirea speciilor pe cale de dispariţie. Aici vizitatorii pot vedea gorile, cimpanzei, mandrili, încă 13 specii de primate, precum şi alte animale. În ultimii ani, centrul a avut în grijă aproape 200 de animale rămase orfane ori fără adăpost, asigurându-le un „cămin“, hrană şi îngrijire medicală. Un alt rol al centrului este să-i conştientizeze de importanţa ocrotirii mediului pe numeroşii săi vizitatori din Camerun, din ţările învecinate  şi din întreaga lume. Nu cu mult timp în urmă, într-un singur an, au vizitat centrul mai bine de 28 300 de oameni!

Iar cu aceasta să revenim la Pitchou. Trecătorilor li se rupea inima auzind cum plângea puiul de gorilă, aşa că l-au cumpărat de la braconieri şi l-au adus la centru. La sosire, i s-a făcut un control amănunţit la infirmerie. Pe lângă trauma emoţională, tuşea şi suferea de malnutriţie, deshidratare şi diaree. Fiindcă avea leziuni cutanate, a primit numele Pitchou, care în dialectul local înseamnă „pătată“. Din fericire, tratamentul a dat rezultate bune, astfel că n-a fost necesară o intervenţie chirurgicală, care la nevoie poate fi efectuată în cadrul centrului.

Aşa cum se procedează în mod obişnuit cu animalele aduse aici, Pitchou a stat trei luni în carantină. Apoi s-a alăturat unui grup de 11 gorile într-un spaţiu împrejmuit, amenajat în aşa fel încât să semene cu o pădure. Membrii personalului au fost încântaţi văzând că „veteranele“ se împrietenesc cu micuţa nou-venită,  ceea ce nu e chiar ieşit din comun. Drept urmare, Pitchou s-a integrat rapid în grup.

Fiindcă petrec mult timp împreună, între oameni şi animalele de care ei se îngrijesc cu drag se creează un ataşament profund. Observând munca desfăşurată la centru, vizitatorii pot ajunge să înţeleagă adevăratul sens al poruncii date de Dumnezeu primei perechi umane — aceea de a lua în stăpânire pământul şi animalele de pe el — şi implicit, datoria morală care îi revine fiecărui om (Geneza 1:28).

Viitorul orfanilor

Obiectivul final al programului este să li se dea drumul animalelor înapoi în sălbăticie, o misiune nu tocmai simplă. Obişnuite să fie îngrijite de om, animalelor le e greu să supravieţuiască fără ajutor. Ar putea fi din nou vânate şi vândute pentru carnea lor. Mai multe ţări africane au ajuns la un acord privind crearea unor zone ocrotite transfrontaliere, precum şi administrarea mai eficientă a celor deja existente. Se speră ca luarea acestor măsuri să faciliteze întoarcerea în sălbăticie a animalelor orfane şi să contribuie la ocrotirea primatelor şi a celorlalte animale sălbatice din regiune.

Dovezile arată însă că obstacolele ce stau în calea realizării acestui deziderat — lăcomia, sărăcia, creşterea demografică rapidă şi despăduririle — îşi vor cere în continuare tributul, iar primatele, dar şi alte animale vor avea şi pe mai departe de suferit. Dacă nu se vor depune neîntârziat mai multe eforturi în vederea ocrotirii lor, „probabil că numărul speciilor de animale sălbatice va scădea dramatic“, declară Felix Lankester, coordonatorul proiectului de la centrul Limbe. „Rezultatul? . . . Înseşi făpturile pe care noi încercăm să le ajutăm vor dispărea din sălbăticie.“

Ce tragic ar fi acest lucru! Dar oare nu este şi mai tragic să vezi oameni malnutriţi şi bolnavi sau copii muritori de foame, cu abdomenul umflat şi ochii în lacrimi? Aşadar, povestea lui Pitchou nu face decât să ne conştientizeze de starea deplorabilă în care se află lumea în ansamblu, mai ales de inechităţile şi nedreptăţile din ea.

Din fericire, Creatorul nu este nepăsător faţă de ce se întâmplă pe pământ. În curând, el va înlătura înseşi cauzele actelor de cruzime, ale suferinţei şi ale dispariţiei speciilor şi va restabili armonia între toate fiinţele (Isaia 11:6–9).

[Notă de subsol]

^ par. 6 Specialiştii din domeniul sănătăţii avertizează că atingerea sau consumarea cărnii de animale sălbatice ar putea duce la transmiterea — de la animal la om — a unor virusuri asemănătoare HIV-ului, dar şi la răspândirea unor boli mortale precum antraxul şi Ebola.

[Legenda fotografiilor de la paginile 22, 23]

Pitchou — înainte şi după însănătoşire

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Cercopitec cu urechi roşii

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Maimuţă-dril îngrijindu-şi puiul

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Intrarea de la centrul Limbe

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Având grijă de Bolo, o gorilă rămasă orfană

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 23]

Toate fotografiile de la paginile 22 şi 23: Limbe Wildlife Centre, Camerun

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 24]

Ambele fotografii: Limbe Wildlife Centre, Camerun