Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Ce s-a întâmplat cu copilul meu?“

„Ce s-a întâmplat cu copilul meu?“

 „Ce s-a întâmplat cu copilul meu?“

Scott şi Sandra * au fost şocaţi când au văzut-o pe fiica lor de 15 ani intrând în sufragerie. Părul ei, înainte blond, era acum roşu-aprins! Dar ceea ce i-a uluit şi mai tare a fost conversaţia care a urmat.

„Te-am lăsat noi să-ţi vopseşti părul?“

„Păi, nu mi-aţi zis că n-aş avea voie.“

„Dar de ce nu ne-ai întrebat?“

„Deoarece ştiam că o să ziceţi «nu»!“

AŞA cum ar spune fără să stea pe gânduri Scott şi Sandra, adolescenţa este o etapă tumultuoasă a vieţii, nu doar pentru tineri, ci şi pentru părinţii lor. Într-adevăr, pe mulţi taţi şi pe multe mame, schimbările dramatice prin care trece copilul lor la pubertate îi iau total pe nepregătite. „Dintr-o dată, fiica noastră a devenit o cu totul altă persoană“, îşi aminteşte Barbara, o mamă din Canada. „Mă tot întrebam: «Ce s-a întâmplat cu copilul meu?». Parcă ar fi fost răpită şi înlocuită în timpul nopţii cu altcineva!“

Experienţa Barbarei nu este nici pe departe singulară. Iată ce au declarat revistei Treziţi-vă! părinţi din mai multe ţări.

„Când a devenit adolescent, fiul nostru a început să aibă păreri categorice şi să ne conteste autoritatea.“ (Lia, Marea Britanie)

„Fiicele noastre au început să fie tot mai complexate, mai cu seamă în ce priveşte înfăţişarea.“ (John, Ghana)

„Fiul meu dorea să ia singur decizii. Nu mai voia să i se zică ce să facă.“ (Celine, Brazilia)

„Fiicei noastre nu-i mai plăcea să o îmbrăţişăm şi să o pupăm.“ (Andrew, Canada)

„Băieţii noştri au devenit mai agresivi. În loc să ne accepte deciziile, le contestau şi se certau cu noi din cauza lor.“ (Steve, Australia)

„Fiica mea îşi ascundea sentimentele. Se închidea în universul ei mic şi se supăra dacă încercam să pătrund în el.“ (Joanne, Mexic)

„Copiii noştri au început să ne ascundă unele lucruri şi voiau să aibă mai multă intimitate. Le plăcea să stea mai mult cu prietenii decât cu noi.“ (Daniel, Filipine)

Dacă copilul vostru este adolescent, probabil vă regăsiţi în situaţia părinţilor citaţi mai sus. Fiţi siguri însă că puteţi ajunge să-l înţelegeţi pe „străinul“ din familia voastră, pe fiul vostru adolescent. Iar Biblia vă poate fi de mare ajutor. În ce fel?

Înţelepciunea şi priceperea

Un proverb biblic spune: „Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere“ (Proverbele 4:5). Ambele calităţi sunt esenţiale în relaţiile cu un adolescent. Aveţi nevoie de pricepere ca să priviţi dincolo de comportamentul copilului şi să înţelegeţi prin ce trece el. Aveţi nevoie şi de  înţelepciune ca să reacţionaţi în aşa fel încât să-i puteţi acorda şi pe mai departe îndrumarea necesară pentru a deveni un adult responsabil.

Nu vă lăsaţi induşi în eroare când vedeţi că prăpastia dintre voi şi copilul vostru pare să se adâncească. Adolescenţii au nevoie de părinţii lor. Chiar vor să le fiţi alături în perioada dificilă pe care o traversează. Aşadar, cum vă pot ajuta priceperea şi înţelepciunea să-i oferiţi copilului vostru adolescent îndrumarea necesară?

[Notă de subsol]

^ par. 2 Numele din acest articol au fost schimbate.