Salt la conţinut

Salt la cuprins

Când „în plină zi s-a făcut noapte“

Când „în plină zi s-a făcut noapte“

 Când „în plină zi s-a făcut noapte“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BENIN

„MILIOANE de oameni privesc uluiţi eclipsa de soare.“ Aşa s-a intitulat un articol apărut în ziarul Daily Graphic din Ghana a doua zi după eclipsa totală de soare din 29 martie 2006. Eclipsa, vizibilă mai întâi în extremitatea estică a Braziliei, a trecut Atlanticul, iar după aproape o oră, în care „a parcurs“ aproximativ 1 600 km, „a ajuns“ pe coasta Africii. În Ghana, Togo şi Benin a început în jurul orei 8.00 dimineaţa. Dar la ce se puteau aştepta locuitorii ţărilor din vestul Africii?

Ultima eclipsă totală vizibilă în Ghana a avut loc în 1947. Theodore, pe atunci în vârstă de 27 de ani, îşi aminteşte: „Mulţi nu mai văzuseră niciodată o eclipsă, aşa că nu prea ştiau ce se întâmplă. De aceea au zis că a fost ca şi cum «în plină zi s-a făcut noapte»“.

Campanii de informare a populaţiei

Autorităţile au lansat ample campanii de informare a populaţiei, avertizând asupra pericolului de a privi cu ochiul liber soarele în timpul eclipsei. În Togo, afişe care atrăgeau privirile avertizau: „Protejaţi-vă ochii! Vă puteţi pierde vederea!“.

Autorităţile guvernamentale le-au spus oamenilor că puteau să stea înăuntru şi să privească „spectacolul“ la televizor. Însă, dacă doreau să stea afară, trebuiau să poarte ochelari de protecţie, special concepuţi pentru eclipsă. Milioane de oameni nu şi-au dezlipit ochii de pe ecranul televizorului sau al calculatorului, privind uluiţi imaginile transmise. Însă, ecranele n-au putut reda pe deplin atmosfera încărcată de emoţie, generată de curiozitatea şi agitaţia oamenilor de dinaintea şi din timpul eclipsei. Dar să retrăim acele clipe.

În aşteptarea marelui eveniment, emoţia creşte

Pare a fi o dimineaţă obişnuită în vestul Africii, o zi senină cu soare strălucitor. Oare chiar să aibă loc o eclipsă? Cum acele ceasornicelor arată că se apropie momentul de început al eclipsei, cei ce stau afară îşi pun ochelarii şi îşi îndreaptă privirile spre cer. Unii vorbesc la celular cu prietenii lor din alte zone întrebându-i ce văd.

La peste 350 000 km distanţă de pământ, luna, deşi nevăzută la început, se apropie neabătută de locul „întâlnirii“. Deodată, ceva ce pare o mică pată întunecată începe să acopere soarele. Agitaţia creşte tot mai mult.

În timpul primei ore, oamenii nu observă nicio schimbare în jur. Însă pe măsură ce luna îşi continuă triumfătoare drumul, decorurile se schimbă. Cerul senin începe să se întunece. Temperatura scade. Becurile cu senzori de lumină de la iluminatul public se aprind pe măsură ce afară se întunecă. Străzile rămân pustii. Magazinele  nu se deschid. Păsările nu mai ciripesc, iar animalele se adăpostesc pregătindu-se de culcare. Se face întuneric complet. Când eclipsa ajunge la faza de totalitate, se aşterne o linişte de mormânt.

Faza de totalitate

Stelele încep să scânteieze pe bolta cerească. Coroana solară (învelişul exterior al atmosferei soarelui) se arată în toată splendoarea ei, asemenea unui nimb sidefiu în jurul lunii întunecate. Punctele de lumină strălucitoare, numite perlele sau mărgelele lui Baily *, lucesc pe marginea discului lunii. Ele sunt produse de razele de lumină solară ce reuşesc să treacă prin văile şi depresiunile de pe suprafaţa lunii. Apoi se produce fenomenul cunoscut drept inelul de diamant. Un spectacol de nuanţe — de roz şi roşiatic — face vizibilă cromosfera (stratul aflat între coroană şi fotosferă). „A fost cel mai uluitor spectacol pe care l-am văzut vreodată, o adevărată minunăţie!“, a exclamat un observator.

Faza de totalitate durează aproximativ 3 minute. Apoi, soarele îşi reia încetul cu încetul locul său pe cer. Aplauze şi chiote de bucurie îi întâmpină apariţia. Cerul se luminează, iar stelele dispar. Atmosfera ce-i înfiorase pe observatori dispare ca ceaţa de dimineaţă.

Luna este „un martor fidel în ceruri“. Ca urmare, data la care au loc eclipsele poate fi calculată cu secole înainte (Psalmul 89:37). Au trebuit să treacă aproape 60 de ani pentru ca în vestul Africii să fie vizibilă din nou o eclipsă totală de soare. Următoarea eclipsă, vizibilă în această parte a globului, va avea loc în 2081. Dar poate că în zona în care locuiţi veţi avea ocazia să vedeţi ceva mai devreme o eclipsă de neuitat.

[Notă de subsol]

^ par. 13 Poartă numele astronomului britanic Francis Baily, care a descris pentru prima oară acest fenomen, observat în timpul unei eclipse din 1836.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 29]

A avut loc o eclipsă de soare la moartea lui Isus?

În Marcu 15:33 citim: „Când a venit ceasul al şaselea, peste toată ţara s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea“. Acest întuneric de trei ore, de pe la 12.00 până la 15.00, a fost un fenomen miraculos. Nu avea cum să fie eclipsă de soare. În primul rând, cea mai lungă eclipsă totală de soare vizibilă dintr-un punct de pe pământ nu poate dura mai mult de şapte minute şi jumătate. În al doilea rând, Isus a murit în ziua de 14 a lunii lunare nisan. Prima zi a lunii nisan este stabilită în funcţie de apariţia lunii noi, când luna se află între pământ şi soare şi poate produce o eclipsă. Însă, la data de 14 nisan, luna a parcurs deja jumătate din orbita sa. În acest moment, pământul este situat între soare şi lună, care în loc să ascundă soarele, reflectă la maximum lumina lui. Prin urmare, când comemorăm moartea lui Isus, putem observa pe cer luna plină.

[Legenda fotografiei]

Ziua de 14 nisan cade când e lună plină sau foarte aproape de această fază a lunii

[Diagrama/Harta de la paginile 28, 29]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Traseul eclipsei

⇧ AFRICA

BENIN ●

TOGO ●

GHANA ●

[Provenienţa fotografiei]

Harta: Based on NASA/Visible Earth imagery

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Eclipsa totală de soare din 29 martie 2006

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Cu ajutorul ochelarilor speciali de protecţie, oamenii au putut vedea eclipsa