Salt la conţinut

Salt la cuprins

Fiţi hotărâţi să deveniţi bogaţi spiritualiceşte

Fiţi hotărâţi să deveniţi bogaţi spiritualiceşte

 Fiţi hotărâţi să deveniţi bogaţi spiritualiceşte

AGONISIREA de bogăţii materiale pretinde eforturi şi sacrificii. La fel stau lucrurile şi în privinţa bogăţiilor spirituale. Chiar acesta a fost şi sensul următoarelor cuvinte ale lui Isus: „Strângeţi-vă comori în cer“ (Matei 6:20). Bogăţiile spirituale nu vin de la sine. Aşa cum simplul fapt de a avea un cont în bancă nu face din cineva un om bogat, la fel şi faptul de a avea o religie nu îmbogăţeşte pe cineva din punct de vedere spiritual. Pentru a fi prieteni cu Dumnezeu, pentru a deveni oameni spirituali şi pentru a dobândi calităţi spirituale sunt necesare hotărâre, timp, eforturi asidue şi sacrificii. — Proverbele 2:1-6.

Le puteţi avea pe amândouă?

Dar nu poate urmări cineva ambele obiective: de a deveni bogat atât pe plan spiritual, cât şi pe plan material? Probabil că da. Totuşi, când sunt urmărite ambele obiective, doar unul poate fi atins. Isus a spus: „Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei“ (Matei 6:24). De ce? Întrucât acumularea de bogăţii spirituale intră în conflict cu acumularea de bogăţii materiale. Cu alte cuvinte, unul din aceste obiective are de suferit. Astfel, înainte de a-şi îndemna discipolii să strângă bogăţii spirituale, Isus a spus: „Nu mai strângeţi comori pe pământ“. — Matei 6:19.

Dar ce se va întâmpla dacă nu ţinem cont de sfatul lui Isus şi încercăm să ne îmbogăţim atât pe plan spiritual, cât şi pe plan material? Iată ce a mai afirmat Isus: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt“ (Matei 6:24). Dacă urmărim ambele obiective, activităţile spirituale — chiar dacă sunt îndeplinite dintr-un simţ al datoriei — ar putea deveni o povară, un obstacol. În loc să ne bizuim pe Dumnezeu, vom considera banii şi lucrurile materiale singurul mijloc de a face faţă îngrijorărilor vieţii. Isus a zis: „Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“. — Matei 6:21.

Înainte de a decide în ce direcţie îşi va îndrepta timpul, atenţia şi inima, fiecare creştin trebuie să analizeze cu seriozitate astfel de sfaturi biblice. Faptul că Dumnezeu nu precizează cât de bogat poate fi un creştin nu înseamnă că el nu pedepseşte lăcomia (1 Corinteni 6:9, 10). Aşa cum am văzut în articolul precedent, cei ce nu ţin cont de sfaturile biblice şi caută cu orice preţ să se îmbogăţească au de suferit pe plan spiritual, mintal şi emoţional (Galateni 6:7). Isus însă a spus că numai cei conştienţi de necesităţile lor spirituale sunt fericiţi (Matei 5:3). Cu certitudine, Creatorul nostru şi Fiul său ştiu mai bine decât oricine ce anume contribuie la fericirea şi bunăstarea noastră! — Isaia 48:17, 18.

 O alegere pe care nu o veţi regreta

Cărui stăpân veţi alege să-i slujiţi: lui Dumnezeu sau bogăţiei? Evident, trebuie să acordăm o oarecare atenţie şi satisfacerii necesităţilor materiale. În prima sa scrisoare adresată lui Timotei, apostolul Pavel a spus: „Într-adevăr, dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui, şi mai ales de membrii familiei lui, a renegat credinţa şi este mai rău decât un necredincios“. Totuşi, Pavel i-a îndemnat pe creştini să-şi pună încrederea nu în bani, ci în Dumnezeu şi „să fie bogaţi în fapte bune“ (1 Timotei 5:8; 6:17, 18). Aşadar, ce alegere veţi face? Ce anume veţi urmări? Între faptele bune la care face referire Pavel, un loc de seamă îl ocupă activitatea de facere de discipoli, încredinţată de Isus continuatorilor săi (Matei 28:19, 20). Când creştinii îşi simplifică viaţa, nu din dorinţa de a încetini ritmul şi de a gusta din plin viaţa, ci din dorinţa de a participa şi mai mult la această lucrare importantă, ei ‘îşi strâng drept comoară pentru viitor o bună temelie’ în lumea nouă promisă de Dumnezeu. Şi ei văd încă de pe acum că bogăţiile spirituale sunt cu mult mai de preţ ‘decât aurul’. — 1 Timotei 6:19; Proverbele 16:16; Filipeni 1:10.

Să ne gândim la Eddie, ai cărui părinţi au devenit Martori ai lui Iehova când el era încă mic. La un moment dat, familia sa a pierdut totul, fiind obligată chiar să părăsească locuinţa. Eddie spune: „M-am întrebat întotdeauna ce avea să se întâmple dacă am pierde totul. Ei bine, ajunseserăm chiar în această situaţie! Şi ce s-a întâmplat? Nimic! Am avut în continuare ce să mâncăm şi cu ce să ne îmbrăcăm. Iehova s-a îngrijit de noi şi, după un timp, am reuşit să ne revenim. Cele întâmplate m-au ajutat să iau în serios cuvintele lui Isus consemnate în Matei 6:33, unde se spune că, dacă Regatul lui Dumnezeu are prioritate în viaţa noastră, nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la lucrurile materiale“. În prezent, Eddie slujeşte cu timp integral în lucrarea itinerantă, alături de soţia sa. Au tot ce le trebuie pe plan material. Lucru şi mai important, sunt bogaţi spiritualiceşte.

Foloase inegalabile

Spre deosebire de comorile de pe pământ, pe care hoţii le pot fura, comorile spirituale rămân pentru totdeauna (Proverbele 23:4, 5; Matei 6:20). Într-adevăr, progresele spirituale nu sunt uşor de evaluat. Este mai greu să stabileşti cât de mult a crescut cineva în iubire, bucurie sau credinţă decât să stabileşti câţi bani a strâns cineva. Foloasele comorilor spirituale sunt însă inegalabile. Vorbind despre acei discipoli care, de dragul activităţilor spirituale, aveau să-şi părăsească ogoarele şi casele — mijloacele lor de trai — Isus a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru vestea bună şi care să nu primească însutit acum, în acest timp, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare împreună cu persecuţii, iar în sistemul viitor, viaţă veşnică“. — Marcu 10:29, 30.

Ce veţi pune pe primul plan în viaţă? Pe Dumnezeu? Sau bogăţiile?

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Strângeţi bogăţii materiale . . .

. . . sau bogăţii spirituale?