Salt la conţinut

Salt la cuprins

Interviu cu un biochimist

Interviu cu un biochimist

 Interviu cu un biochimist

ÎN 1996, Michael Behe, actualmente profesor de biochimie la Universitatea Lehigh din Pennsylvania (SUA), şi-a publicat cartea Darwin’s Black Box — The Biochemical Challenge to Evolution (Cutia Neagră a lui Darwin: evoluţia în faţa provocărilor biochimiei). Numărul din 8 mai 1997 al revistei Treziţi-vă! cuprindea seria de articole „Cum am apărut? Întâmplător sau intenţionat?“, în care se făcea referire la cartea lui Behe. În deceniul ce a urmat publicării Cutiei negre a lui Darwin, savanţii evoluţionişti au căutat cu orice preţ să combată ideile lui Behe. Criticii l-au acuzat că permite convingerilor sale religioase, Behe fiind romano-catolic, să-i întunece gândirea ştiinţifică. Alţii au susţinut că argumentaţia sa este neştiinţifică. Treziţi-vă! i-a luat un interviu profesorului Behe pentru a afla de ce ideile sale au stârnit polemici.

TREZIŢI-VĂ!: DE CE CREDEŢI CĂ VIAŢA ATESTĂ EXISTENŢA UNUI PROIECT INTELIGENT?

PROFESOR BEHE: Ori de câte ori observăm un sistem compus din mai multe părţi ce îndeplinesc funcţii complexe, deducem că există un proiect inteligent. Să ne gândim, bunăoară, la maşinile pe care le folosim zilnic: o maşină de tuns iarbă, un automobil sau alte lucruri mai simple. Un exemplu pe care-mi place să-l folosesc este cursa de şoareci. Tragem concluzia că acest sistem este proiectat, deoarece vedem diferite componente ale lui dispuse în aşa fel încât să îndeplinească o funcţie: aceea de a prinde şoareci.

Ştiinţa a progresat suficient ca să dezvăluie cum funcţionează viaţa la nivel molecular. Şi, spre surprinderea noastră, oamenii de ştiinţă au descoperit o maşinărie complexă, funcţională chiar la nivelul molecular al vieţii. De pildă, în celula vie există mici „camioane“ moleculare care transportă provizii dintr-o parte a celulei în alta. Există şi micuţe „indicatoare“ moleculare care îndrumă „camioanele“ spre stânga sau spre dreapta. Unele celule au şi „motor“ care propulsează celulele în lichid. Când, într-un alt context, observăm un sistem complex care funcţionează, conchidem numaidecât că acesta a fost proiectat. Nu avem altă explicaţie pentru un sistem atât de complex, cu toate că teoria darwinistă susţine ceva diferit. Întrucât experienţa acumulată de-a lungul timpului ne spune că astfel de sisteme atestă existenţa unui proiect, avem toate motivele să credem că şi sistemele moleculare au fost proiectate în mod inteligent.

TREZIŢI-VĂ!: DE CE CREDEŢI CĂ MAJORITATEA COLEGILOR VĂ DEZAPROBĂ CONCLUZIILE CU PRIVIRE LA EXISTENŢA UNUI PROIECT INTELIGENT?

PROFESOR BEHE: Mulţi oameni de ştiinţă dezaprobă concluziile la care am ajuns,  deoarece îşi dau seama că ideea existenţei unui proiect inteligent are implicaţii extraştiinţifice, care, după cât se pare, îndreaptă atenţia spre ceva superior naturii. Concluzia mea îi incomodează pe mulţi. Eu însă înţeleg că ştiinţa trebuie să meargă pe urmele dovezilor, oriunde ar duce ele. Cred că e o laşitate să renunţi la o idee care este atât de bine susţinută de dovezi, doar pentru că ai impresia că are implicaţii filozofice neavenite.

TREZIŢI-VĂ!: CUM LE RĂSPUNDEŢI CRITICILOR CARE SUSŢIN CĂ A ACCEPTA IDEEA EXISTENŢEI UNUI PROIECT INTELIGENT ÎNSEAMNĂ A PROMOVA IGNORANŢA?

PROFESOR BEHE: Concluzia referitoare la existenţa unui proiect inteligent nu izvorăşte din ignoranţă. Ea nu se naşte din ce nu ştim; ea se naşte din ce ştim. Când Darwin şi-a publicat lucrarea Originea speciilor acum 150 de ani, viaţa părea simplă. Oamenii de ştiinţă credeau că celula este atât de simplă, încât a apărut, probabil, dintr-o dată, pe fundul oceanului. Însă, de atunci, ştiinţa a descoperit că celula este uluitor de complexă, mult mai complexă decât maşinăriile secolului al XXI-lea. Acest sistem complex funcţional dovedeşte existenţa unui proiect care slujeşte unui scop.

TREZIŢI-VĂ!: OFERĂ ŞTIINŢA VREO DOVADĂ CĂ EVOLUŢIA AR FI PUTUT CREA PRIN SELECŢIE NATURALĂ MECANISMELE MOLECULARE COMPLEXE DESPRE CARE VORBIŢI?

PROFESOR BEHE: Dacă veţi studia lucrările ştiinţifice, veţi descoperi că nimeni nu a făcut până acum un demers serios — un demers experimental sau un model ştiinţific detaliat — pentru a demonstra cum au apărut aceste mecanisme moleculare prin evoluţie. Şi asta, în ciuda faptului că în cei zece ani de când mi-am publicat cartea, mai multe organizaţii ştiinţifice, precum Academia Naţională de Ştiinţe şi Asociaţia Americană pentru Dezvoltare Ştiinţifică, le-au cerut insistent membrilor lor să combată pe orice cale ideea potrivit căreia viaţa oferă dovada existenţei unui proiect inteligent.

TREZIŢI-VĂ!: CE LE RĂSPUNDEŢI CELOR CARE SUSŢIN CĂ ANUMITE CARACTERISTICI ALE PLANTELOR ŞI ANIMALELOR ARATĂ CĂ PROIECTUL CE STĂ LA BAZA LOR PREZINTĂ DEFICIENŢE?

PROFESOR BEHE: Simplul fapt că nu ştim de ce un organism are o anumită caracteristică, nu înseamnă că aceasta nu are un rol însemnat. De pildă, despre aşa-numitele organe rudimentare se credea odată că demonstrează deficienţele proiectului ce stă la baza corpului uman şi a altor organisme. Despre apendice şi amigdale, bunăoară, se credea mai demult că sunt organe rudimentare şi erau de obicei înlăturate. Dar, când s-a descoperit că aceste organe au rolul lor în sistemul imunitar, nu au mai fost considerate organe rudimentare.

Şi, să nu uităm că în biologie anumite lucruri par a se produce din întâmplare. Dar simplul fapt că maşina mea are o urmă de lovitură sau o pană de cauciuc nu demonstrează că maşina sau cauciucul nu au la bază un proiect. În mod asemănător, faptul că anumite lucruri se produc din întâmplare în biologie nu demonstrează că maşinăria moleculară complexă şi sofisticată a vieţii a apărut din întâmplare. Argumentul pur şi simplu nu e logic.

[Text generic pe pagina 12]

„Cred că e o laşitate să renunţi la o idee care este atât de bine susţinută de dovezi, doar pentru că ai impresia că are implicaţii filozofice neavenite“