Salt la conţinut

Salt la cuprins

De la cititorii noştri

De la cititorii noştri

 De la cititorii noştri

Mame Vă mulţumesc pentru seria de articole atât de frumos scrisă, „Rolul mamei în educarea copiilor“ (22 februarie 2005). Mi-a mişcat inima şi m-a îndemnat să-mi sun mama imediat ce-am terminat de citit articolele. Mama ne-a crescut pe mine şi pe fratele meu singură. Ca să ne poată întreţine, ea şi-a continuat studiile, plătindu-şi singură taxele. A avut grijă să mergem cu regularitate la întrunirile creştine şi în minister. Eforturile ei au dat rezultate! Vă mulţumesc că mi-aţi amintit de exemplul ei minunat!

M. S., Statele Unite

Mi-am amintit de spiritul de sacrificiu şi de eforturile mamei pentru a mă educa pe plan spiritual şi moral. Deşi nu a avut sprijin afectiv şi financiar din partea tatălui meu, ea m-a învăţat să-l iubesc pe Iehova. Tot ea m-a încurajat şi să devin evanghelizatoare cu timp integral. Cred că n-am apreciat îndeajuns eforturile mamei, dar, aşa cum sugerează şi seria, ea merită toate laudele! Deşi sunt foarte departe, am sunat-o ca să-i mulţumesc!

C. H. K., Republica Coreea

Tata nu are aceleaşi convingeri religioase ca noi. Mama m-a crescut „în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Dacă mă gândesc cum m-am purtat uneori, nu cred că i-a fost prea uşor. Acum am 24 de ani şi-i mulţumesc că nu s-a descurajat, ci a perseverat întipărindu-mi adevărul biblic în inimă.

D. M., Italia

ADN Mi-a plăcut foarte mult articolul „Există ADN «inutil»?“ (22 februarie 2005). Acum câţiva ani am urmat un curs de biologie moleculară. Am fost indignată când am citit în manual că 95% din ADN este numit inutil! Autorul folosea ilustraţii foarte frumoase pentru a explica rolul ADN-ului, dar în rândurile imediat următoare atribuia evoluţiei meritul existenţei lui. Vă puteţi da seama cât de fericită am fost când am citit în Treziţi-vă! articolul despre ADN-ul „inutil“!

J. C., Statele Unite

Tinerii se întreabă Articolul „Tinerii se întreabă. . . Cum să-mi controlez emoţiile?“ (22 februarie 2005) m-a mişcat profund. Am 31 de ani şi am fost crescută pe calea adevărului, dar nu am ajuns încă să dobândesc o personalitate creştină matură. Recent, am avut câteva crize de isterie care m-au luat şi pe mine prin surprindere. Sfaturile mamei şi ale unei surori creştine mi-au fost de un real folos. Apoi, a sosit acest articol, chiar la timp! L-am citit deja de două ori şi am să-l ţin la îndemână ca să învăţ să-mi controlez emoţiile.

I. B., Germania

Limbajul semnelor Mă uimesc referirile frecvente la persoanele cu deficienţe auditive, ultima apărând în „Lumea în obiectiv“, la subtitlul „Limbajul semnelor prin Internet“ (8 februarie 2005). Sunt Martor al lui Iehova şi particip la minister de mulţi ani. Dar, pot să vă spun că nu am întâlnit niciodată o persoană cu probleme de felul acesta! Este chiar atât de răspândită această problemă?

Anonim, Statele Unite

„Treziţi-vă! răspunde: Potrivit unui studiu, numai în Statele Unite, există circa 8 000 000 de oameni, de la cinci ani în sus, cu deficienţe auditive — chiar dacă au aparat auditiv. Aproximativ 1 000 000 dintre aceştia folosesc limbajul semnelor. Un alt studiu, desfăşurat în aceeaşi ţară, dezvăluia că aproximativ 28 000 000 de oameni (din toate categoriile de vârstă) care au probleme auditive nu folosesc aparat auditiv. E posibil să întâlniţi o asemenea persoană fără să vă daţi seama, deoarece această infirmitate poate trece neobservată de ceilalţi. Mai mult decât atât, dacă o persoană cu deficienţe auditive locuieşte cu persoane care aud, la uşă vine de obicei cel care aude.