Salt la conţinut

Salt la cuprins

O lume fără foamete?

O lume fără foamete?

 O lume fără foamete?

IMAGINAŢI-VĂ ce simte un tată iubitor când îşi vede copiii suferind de malnutriţie. Durerea îi sfâşie inima. Dacă astfel simte un părinte uman, gândiţi-vă ce trebuie să simtă iubitorul nostru Părinte ceresc. El este pe deplin conştient de suferinţa sutelor de milioane de oameni care se găsesc în această situaţie.

În pofida bunelor intenţii ale omului de a le asigura hrană celor înfometaţi, la începutul secolului al XXI-lea, foametea era un fenomen ce lua amploare. Cu toate acestea, Tatăl nostru ceresc, Iehova, poate şi va face ceva pentru a înlătura definitiv foametea. De unde ştim acest lucru?

Biblia ne ajută să înţelegem că atunci când Dumnezeu i-a aşezat pe Adam şi pe Eva în grădina Edenului, el le-a furnizat tot ce aveau nevoie pentru a fi în siguranţă, mulţumiţi şi bine hrăniţi. Dumnezeu le-a zis: „V-am dat orice plantă care produce sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ“. Scopul lui Iehova cu privire la copiii lui Adam şi ai Evei era acela de ‘a umple pământul’ şi de a furniza din abundenţă hrană sănătoasă întregii familii umane. — Geneza 1:28, 29.

Deşi prima pereche umană s-a răzvrătit împotriva Creatorului lor şi au pierdut binecuvântarea lui Iehova, scopul originar al lui Dumnezeu cu privire la omenire nu s-a schimbat. Biblia îl numeşte pe Iehova cel „care dă pâine celor flămânzi“; ea conţine multe profeţii potrivit cărora el va elimina toate dificultăţile legate de procurarea hranei. — Psalmul 146:7.

Când discipolii lui Isus i-au cerut un semn, sau dovezi, care să-i ajute să identifice momentul în care Isus avea să stabilească Regatul său şi să intervină în afacerile pământului, Isus a enumerat stările de lucruri care aveau să preceadă intervenţia sa. Între acestea el a amintit şi ‘lipsurile de alimente’. O analiză atentă a cuvintelor lui Isus ne dă asigurarea că suferinţele omenirii vor lua în curând sfârşit. *Matei, capitolul 24.

Cât despre Paradisul pe care-l va stabili Dumnezeu, Psalmul 72:16 profeţeşte: „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“. În Israelul antic, în văi se cultiva de regulă grâu. Cu toate acestea, potrivit binecuvântărilor din această profeţie, seminţele semănate până şi în zonele cele mai aride şi sterpe — unde în mod normal nu creşte nimic — vor da roade bogate. Iată ce spune un biblist: „În timpul lui Mesia, vor fi grâne pretutindeni, chiar şi pe vârful munţilor, iar dealurile vor fi cultivate până pe vârf; întreaga ţară va fi îmbrăcată în lanuri aurii ce se leagănă în bătaia vântului“.

Ce diferenţă există între viitorul pe care-l prezice Biblia şi soarta a milioane de oameni din prezent! Da, într-adevăr, Dumnezeu promite că în viitor ‘pământul îşi va da roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta’. — Psalmul 67:6.

Dacă doriţi să aflaţi cum puteţi atât voi, cât şi cei dragi ai voştri să vă bucuraţi de aceste binecuvântări, precum şi de altele descrise în încurajatoarele profeţii biblice, nu ezitaţi să-i abordaţi pe Martorii lui Iehova din zona în care locuiţi sau să scrieţi la cea mai convenabilă dintre adresele menţionate la pagina 5 a acestei reviste.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Pentru o analiză a modului în care s-a împlinit profeţia lui Isus, vezi capitolul 11 al cărţii Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, publicată de Martorii lui Iehova.

 [Fotografii pe toată pagina 10]