Salt la conţinut

Salt la cuprins

Aurul, eternă fascinaţie

Aurul, eternă fascinaţie

 Aurul, eternă fascinaţie

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

PIERDUT în ţinutul arbuştilor din imensitatea continentului australian, un prospector de-abia îşi mai târăşte picioarele prin albia unui pârâu secat. Soarele puternic al amiezii îl arde pe spate. Cămaşa prăfuită se udă de la broboanele de sudoare. Dar nu se dă bătut! Ţine strâns în mână o bară lungă de metal de care e prins un aparat de mărimea unei farfurii. El mişcă sofisticatul său detector de metale în stânga şi-n dreapta pe deasupra solului. Câmpul magnetic generat pătrunde până la 1 m adâncime în solul stâncos. În căşti receptează de la detector un semnal, de fapt un sunet înalt continuu ca un ţiuit.

Deodată, inima începe să-i bată cu putere. Ţiuitul se transformă în nişte pocnituri joase, semn că dispozitivul se află deasupra unui obiect de metal îngropat. Se aruncă în genunchi şi începe să sape cu micul său târnăcop. Loveşte pământul tare ca piatra cu mişcări iuţi. Poate că nu va găsi decât un banal cui ruginit. Ori poate o monedă veche. Însă, pe măsură ce sapă tot mai adânc, caută nerăbdător cu privirea orice mic indiciu care să-i spună că s-ar putea să dea de aur.

O nesfârşită goană după aur

Poate că metodele de căutare a aurului s-au schimbat de-a lungul timpului, însă acest metal galben strălucitor a fost dintotdeauna visul omului, care l-a căutat cu ardoare. De fapt, potrivit Consiliului Mondial al Aurului, în 6 000 de ani s-au extras mai mult de 125 000 t de aur *. Deşi unele civilizaţii din antichitate precum Egiptul, Ofirul şi cele din America de Sud au fost renumite pentru aurul lor, mai mult de 90% din totalul de aur a fost extras în ultimii 150 de ani. — 1 Împăraţi 9:28.

Extracţia aurului a luat avânt în 1848, când s-a găsit aur la Sutter’s Mill, pe American River, în California (SUA). Vestea a declanşat aşa-numita goană după aur, în zonă sosind o mulţime de prospectori plini de speranţe. Toţi visau că se vor îmbogăţi peste noapte cu ceea ce vor găsi în pământul californian. Pentru mulţi a rămas un vis, însă unii au avut parte de un succes răsunător. Numai în anul 1851, de pe terenurile aurifere din California s-au extras 77 t de aur!

Cam în aceeaşi perioadă s-a descoperit aur şi la celălalt capăt al lumii, în noua colonie numită Australia. Edward Hargraves, care câştigase multă experienţă pe terenurile aurifere din California, a venit în Australia şi a găsit aur într-un pârâu din apropierea orăşelului Bathurst, din statul New South Wales. În anul 1851 s-au descoperit zăcăminte importante şi în oraşele Ballarat şi Bendigo, din statul Victoria. Când ştirea  descoperirii aurului s-a răspândit, a început şi aici goana după aur. Printre cei veniţi au fost şi mineri de profesie. Însă mulţi erau muncitori de la ferme sau funcţionari care nu puseseră în viaţa lor mâna pe un târnăcop de miner. Descriind viaţa dintr-un oraş invadat de căutători de aur, un ziar local din acea vreme spunea: „Oamenii din Bathurst parcă şi-au pierdut minţile iarăşi. Febra aurului i-a cuprins din nou, dar de data asta cu mai multă intensitate. Bărbaţii se întâlnesc, se zgâiesc prosteşte unii la alţii, spun lucruri fără noimă şi se-ntreabă ce va fi“.

Şi ce a fost? A fost o creştere demografică! În deceniul ce a urmat anului 1851, populaţia Australiei s-a dublat, aici sosind prospectori optimişti din toate colţurile lumii. Cantitatea de aur găsită pe continent a variat de la un loc la altul. Când într-un loc febra scădea, într-altul creştea cu repeziciune. Într-un singur an, mai exact în  1856, prospectorii australieni au extras 95 t de aur. Apoi, în 1893, s-au început exploatările miniere de aur în apropiere de Kalgoorlie-Boulder, statul Western Australia. De-atunci au fost extrase peste 1 300 t de aur, locul fiind numit Mila de Aur, adică „cea mai bogată milă pătrată [2,5 km2] de sol aurifer din lume“. Şi astăzi de aici se extrage aur, fiind acum cea mai adâncă exploatare minieră auriferă de suprafaţă: un canion făcut de mâna omului, lung de 3 km, lat de aproape 2 km şi adânc de 400 m!

În prezent, Australia este pe locul al treilea la producţia de aur în lume. Acest sector industrial asigură locuri de muncă pentru 60 000 de persoane. Anual se extrag aproximativ 300 t de aur în valoare de 5 miliarde de dolari australieni (3 miliarde de euro). Pe locul al doilea se află Statele Unite. Iar de mai bine de 100 de ani, pe locul întâi la producţia de aur în lume se află Africa de Sud. Aproape 40% din tot aurul extras până în prezent provine din această ţară. La nivel mondial se extrag anual 2 000 t de aur. Dar ce se face cu tot acest metal preţios?

Bogăţie şi frumuseţe la un loc

O parte din aur se foloseşte încă la monede. Monetăria din Perth, statul Western Australia, este în prezent unul dintre principalii producători de acest tip de monede din lume. Monedele de aur nu sunt puse de obicei în circulaţie, ci sunt strânse de colecţionari. În plus, aproximativ 25% din tot aurul extras până acum a fost transformat în lingouri de aur — dovezi solide, palpabile ale bogăţiei —, puse la păstrare în seifurile  băncilor. Statele Unite deţin în seifurile băncilor lor cele mai multe lingouri de aur din lume.

În prezent, aproximativ 80% (circa 1 600 t) din aurul extras anual este transformat în bijuterii. Cu toate că Statele Unite deţin în bănci cea mai mare cantitate de aur, dacă se pune la socoteală şi bijuteriile, atunci India este ţara care deţine pe teritoriul ei cel mai mult aur din lume. Dar acest metal moale nu este doar valoros şi frumos. El are unele calităţi ce-l fac perfect pentru tot felul de munci „grele“.

Un metal străvechi cu aplicaţii moderne

După cât se pare, faraonii anticului Egipt şi-au dat seama că aurul nu se corodează, folosindu-l la confecţionarea măştilor mortuare. Mărturie a durabilităţii aurului stă masca mortuară de aur a faraonului Tutankhamon. Când arheologii au descoperit mormântul acestuia, la mii de ani de la moartea sa, masca tânărului rege nu-şi pierduse deloc strălucirea.

Aurul rămâne strălucitor deoarece apa şi aerul, care distrug celelalte metale precum fierul, nu au nici un efect asupra lui. Această rezistenţă la coroziune îmbinată cu remarcabila capacitate de a conduce curentul electric fac din aur un metal ideal pentru componentele electronice. Anual, aproximativ 200 t de aur se folosesc la fabricarea televizoarelor, a aparatelor video, a telefoanelor mobile şi la aproape 50 de milioane de calculatoare. În plus, CD-urile de foarte bună calitate conţin un strat subţire de aur durabil ce asigură o mai bună stocare a informaţiilor.

Foiţele fine de aur prezintă unele caracteristici neobişnuite. Să ne gândim la modul în care interacţionează acest metal cu lumina. Când e prelucrat în foiţe extrem de subţiri, aurul devine transparent. În acest caz, el permite trecerea radiaţiei verzi a luminii, însă reflectă lumina din spectru infraroşu. Ferestrele acoperite cu o asemenea foiţă de aur lasă să treacă lumina, dar reflectă căldura. Prin urmare, la avioanele moderne, geamurile cabinei pilotului sunt acoperite cu o foiţă de aur; la fel şi geamurile multora dintre noile clădiri cu birouri. De asemenea, părţile vulnerabile ale vehiculelor spaţiale sunt învelite într-o folie de aur netransparentă, fiind astfel foarte bine protejate de radiaţii puternice şi temperaturi foarte ridicate.

În plus, aurul rezistă foarte bine la acţiunea bacteriilor. Prin urmare, stomatologii îl folosesc la repararea ori înlocuirea dinţilor cariaţi sau deterioraţi. În ultimii ani, aurul s-a dovedit a fi un material ideal pentru implanturile chirurgicale precum stenturile — mici tuburi metalice de tip sită introduse pentru a întări venele ori arterele deteriorate.

Gândindu-ne la multiplele lui întrebuinţări, la valoarea şi frumuseţea aurului, suntem siguri că mereu vor exista prospectori ce vor scormoni pământul după acest metal fascinant.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Aurul are o densitate atât de mare, încât un cub de aur cu latura de numai 37 cm cântăreşte aproape o tonă.

[Chenarul de la pagina 25]

Unde se găseşte aur?

În roci: În toate rocile magmatice se găseşte aur, însă în cantităţi infime. Unele roci conţin totuşi aur într-o concentraţie destul de mare, fiind astfel rentabil ca o companie să exploateze zăcământul de minereu aurifer, măcinându-l şi extrăgând din el metalul preţios pe cale chimică. Un minereu de bună calitate conţine doar 30 g de aur la o tonă de rocă.

În filoane: Rareori se găseşte aur într-o vână aflată între straturile de cuarţ. I se spune filon aurifer.

În aluviuni: Cu timpul, filoanele aurifere expuse acţiunii soarelui, a ploii şi a vântului se sfărâmă, eliberând aurul conţinut în ele, care se acumulează apoi în pâraie şi râuri sub formă de granule sau foiţe minuscule. I se spune aur aluvionar.

La suprafaţa pământului: Bucăţile de aur, cu forme ciudate, ce par a se forma la întâmplare la suprafaţa pământului, sunt cunoscute sub numele de pepite. Aceşti bulgări pot fi uneori de dimensiuni uluitoare. Cea mai mare pepită găsită până în prezent în Australia este Welcome Stranger şi cântăreşte în jur de 60–70 kg! A fost descoperită în 1869 în statul australian Victoria. În Australia s-au găsit de fapt 23 din cele 25 de pepite de dimensiuni foarte mari descoperite până acum. Pepitele de azi, cam cât gămălia unui băţ de chibrit, sunt mai rare decât diamantele de cea mai bună calitate.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 27]

Cum funcţionează un detector de metale?

Componentele principale ale unui detector de metale sunt, de obicei, două bobine. Printr-una trece curent electric, generând un câmp magnetic. Când detectorul de metale trece pe deasupra unui obiect de metal, cum ar fi o pepită, el induce un câmp magnetic slab în obiectul respectiv. A doua bobină detectează acest câmp magnetic, iar operatorul este avertizat printr-un semnal luminos sau unul sonor ori de un aparat de măsură.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 25]

Febra aurului la mijlocul secolului al XIX-lea

1. Sutter’s Mill, California (SUA)

2. Bendigo Creek, Victoria (Australia)

3. Golden Point, Ballarat, Victoria (Australia)

[Provenienţa ilustraţiilor]

1: Library of Congress; 2: Gold Museum, Ballarat; 3: La Trobe Picture Collection, State Library of Victoria

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Aplicaţii moderne ale aurului

CD-urile de foarte bună calitate conţin un strat subţire de aur

La vehiculele spaţiale se folosesc folii de aur

Aurul e folosit la microcipuri

Firele placate cu aur constituie excelenţi conductori electrici

[Provenienţa fotografiilor]

NASA photo

Carita Stubbe

Prin amabilitatea Tanaka Denshi Kogyo

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Cea mai adâncă exploatare minieră auriferă de suprafaţă din lume, de la Kalgoorlie — Boulder, statul Western Australia

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Newmont Mining Corporation

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Brasil Gemas, Ouro Preto, MG