Salt la conţinut

Salt la cuprins

Tineri care vorbesc cu îndrăzneală

Tineri care vorbesc cu îndrăzneală

 Tineri care vorbesc cu îndrăzneală

Mulţi tineri Martori ai lui Iehova vorbesc curajos despre convingerile lor religioase la şcoală şi în ministerul creştin şi se bucură de un succes deosebit. Iată doar câteva exemple. *

„Când eram în clasa a III-a“, spune Kristina, „învăţătoarea ne-a dat fiecăruia câte un jurnal în care trebuia să scriem despre activităţile noastre zilnice. Învăţătoarea avea să le citească şi să ne scrie şi ea câteva rânduri. M-am hotărât să vorbesc despre viitoarea mea temă la Şcoala de Minister Teocratic. Învăţătoarea a părut impresionată, de aceea am invitat-o la Sala Regatului să asiste la demonstraţie. Şi n-a venit singură, ci a luat-o şi pe învăţătoarea mea din clasa I. Apoi, în faţa clasei a spus cât de mult i-a plăcut demonstraţia mea. Radiam de fericire. Dar asta nu e totul. După aproape un an, am relatat această experienţă la un congres de circumscripţie al Martorilor lui Iehova la care a fost prezentă şi învăţătoarea. După câtva timp, împreună cu o prietenă a mea pionieră, i-am făcut o vizită şi i-am oferit cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică. Ea chiar a venit la un congres de district!“

Sydnee, care are şase ani, le vorbea cu îndrăzneală colegilor despre adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, inclusiv despre starea morţilor şi despre poziţia lui Cristos în raport cu Dumnezeu. „Ea era foarte zeloasă în minister şi nu avea pic de teamă“, spune mama ei. La finele primului an de şcoală, Sydnee era tristă. „Sunt îngrijorată pentru colegii de clasă“, a spus ea. „Cum îl vor cunoaşte ei pe Iehova?“ Lui Sydnee însă i-a venit o idee. În ultima zi de şcoală, i-a oferit fiecărui coleg un cadou frumos împachetat. Era Cartea mea cu relatări biblice. Sydnee a distribuit 26 de cărţi, spunându-le colegilor că puteau deschide pachetul numai când ajungeau acasă, în prezenţa părinţilor lor. Ea consideră şcoala teritoriul ei de predicare. Sydnee chiar i-a sunat pe colegi să vadă ce impresie le-a făcut cartea.  O fetiţă a spus că citeşte în fiecare seară cu mama ei din carte.

Când avea 15 ani, Ellen i-a dat profesorului de istorie mai multe numere ale revistei Treziţi-vă! „I-au plăcut enorm“, spune Ellen. „El citeşte revista de doi ani. Nu demult i-am oferit Cartea mea cu relatări biblice şi mi-a spus că cele două fetiţe ale lui sunt încântate. Prin urmare, i-am dat şi cartea Să ascultăm de Marele Învăţător. Mai târziu, el mi-a dat o felicitare în care scria: «Îţi mulţumesc foarte mult pentru cărţi. Sunt o delectare atât pentru mine, cât şi pentru fetiţele mele. E extraordinar să întâlneşti o tânără atât bine pregătită şi devotată unei cauze ca tine. Nu este dar mai mare ca darul credinţei. M-ai învăţat mai multe decât aş fi putut să te învăţ eu vreodată!» Această experienţă mi-a arătat cât de mult apreciază oamenii adevărul biblic când ne străduim să li-l prezentăm.“

Daniel avea şase ani când a început primul său studiu biblic. „Mergeam la studii cu mama, dar voiam să predau şi eu cuiva.“ Daniel s-a gândit la doamna Ratcliff, o doamnă în vârstă căreia îi lăsase literatură. „Am venit să vă arăt cartea mea preferată, Cartea mea cu relatări biblice“, i-a spus el, adăugând: „Mi-ar plăcea să vin în fiecare săptămână şi să vă citesc din ea“. Doamna Ratcliff i-a acceptat propunerea. „Am început studiul cu doamna Ratcliff puţin mai târziu, chiar în aceeaşi zi“, spune Laura, mama lui Daniel. „Daniel şi doamna Ratcliff citeau pe rând paragrafele, iar apoi Daniel o ruga să citească anumite versete menţionate la sfârşitul relatării. Mergeam împreună cu Daniel la studiu, dar doamna Ratcliff părea că îl ascultă doar pe el!“ După un timp, Daniel şi doamna Ratcliff au început să studieze din cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ. Natalie, sora mai mică a lui Daniel, era destul de mare ca să poată citi. Aşadar, participa şi ea la studiu. Doamna Ratcliff avea multe întrebări, unele chiar complicate. Dar Daniel şi Natalie foloseau broşura Subiecte de conversaţie şi concordanţa de la sfârşitul Bibliei pentru a găsi versete cu care să poată răspunde. Doamna Ratcliff, care fusese toată viaţa catolică, era încântată de ceea ce afla. „Ce bine ar fi fost dacă aş fi început să studiez Biblia cu mai mulţi ani în urmă!“, a spus ea după un studiu. Din nefericire, doamna Ratcliff s-a stins din viaţă de curând, la vârsta de 91 de ani. Dar studierea Bibliei a ajutat-o să cunoască adevăruri preţioase, între care speranţa biblică despre învierea pe un pământ paradiziac. Daniel are acum zece ani şi conduce două studii biblice. Natalie are opt ani şi studiază Biblia cu o fetiţă de vârsta ei.

Tineri precum Kristina, Sydnee, Ellen, Daniel şi Natalie le aduc bucurii părinţilor lor creştini. Dar, lucru şi mai important, îi bucură inima lui Iehova, care nu va uita iubirea pe care o au astfel de tineri pentru numele Său! — Proverbele 27:11; Evrei 6:10.

[Notă de subsol]

^ par. 2 Toate publicaţiile la care se face referire în acest articol sunt publicate de Martorii lui Iehova.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Kristina (sus) şi Sydnee

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Daniel şi Natalie

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Ellen