Salt la conţinut

Salt la cuprins

Un miliard de oameni suferă de foame

Un miliard de oameni suferă de foame

 Un miliard de oameni suferă de foame

ÎN FIECARE zi, un miliard de oameni nu au suficientă hrană pentru a-şi potoli foamea. Totuşi, potrivit Naţiunilor Unite, această situaţie îngrozitoare nu ar trebui să existe.

„Aţi spus că eradicarea sărăciei extreme este prioritară.“ Cu aceste cuvinte s-a adresat Kofi Annan, secretarul general ONU, unei adunări alcătuite din cei mai puternici oameni ai lumii. Aceştia se reuniseră la Summitul Mileniului, organizat de ONU la 8 septembrie 2000, cu ocazia căruia s-a discutat fără ocolişuri despre problema săracilor lumii. „Sărăcia extremă este o insultă la adresa umanităţii“, a afirmat vicepreşedintele Braziliei. Primul-ministru al Marii Britanii a mers chiar mai departe declarând: „Eşecul lamentabil înregistrat în Africa de ţările dezvoltate ne şochează şi este o ruşine pentru civilizaţia noastră“.

Cei doi vorbitori au arătat că naţiunile s-au făcut de ruşine, întrucât nu au reuşit să rezolve problema celor înfometaţi. Pentru a arăta că vor să îmbunătăţească condiţiile de trai ale tuturor locuitorilor pământului, cei prezenţi la summit şi-au luat angajamentul că vor trece la acţiune. În acest sens, ei au adoptat o rezoluţie alcătuită din opt părţi, în care, printre altele, afirmau: „Nu vom precupeţi nici un efort pentru a-i elibera pe semenii noştri — bărbaţi, femei şi copii — din lanţurile mizere şi inumane ale sărăciei extreme, în care zac actualmente peste un miliard de oameni. . . . Pe mai departe hotărâm ca, până în anul 2015, să înjumătăţim proporţia oamenilor al căror venit este mai mic de 1 dolar pe zi şi a celor ce suferă de foame“.

Dar ce progrese s-au înregistrat începând din septembrie 2000 pentru atingerea acestui nobil ţel?

Mai degrabă fapte decât vorbe

În 2003, Iniţiativa Globală pentru Guvernare a Forumului Economic Mondial a început să evalueze ce anume se făcuse pentru atingerea obiectivelor propuse în Declaraţia Mileniului, adoptată la acel summit. Raportul oficial, dat publicităţii la 15 ianuarie 2004, precizează: „Lumea a eşuat lamentabil în privinţa atingerii obiectivelor sale cele mai importante pentru că nu a depus eforturile necesare“. Cât despre foamete, în raport se afirmă: „Nu putem vorbi despre o criză de hrană de proporţii globale; dimpotrivă, există suficientă hrană pentru  toţi. Problema însă este că cei ce nu au bani nu au acces la ea şi, prin urmare, nu se pot hrăni corespunzător“.

Menţionând în ansamblu problema sărăciei, raportul spunea: „În principal, guvernele — fie bogate, fie sărace — sunt acum răspunzătoare de lipsa de interes faţă de îndeplinirea acelor promisiuni. Însă un sistem economic global creat de bogaţi este de cele mai multe ori conceput în detrimentul săracilor. Ţările bogate, în pofida vorbăriei goale, nu sunt prea interesate de o reformă a acestui sistem sau de îmbunătăţirea considerabilă a asistenţei acordate săracilor“. În ciuda acestor reproşuri, politicienii continuă să dezbată problema în loc să treacă la acţiune, iar guvernele, să manipuleze lucrurile în avantajul lor. Între timp, săracii lumii tot cu stomacul gol rămân.

Un buletin informativ publicat de Forumul Economic Mondial, intitulat „De la năzuinţă la acţiune“, avertizează că, „dacă nu se fac schimbări în politicile comerciale internaţionale, dacă politicile naţionale nu sunt orientate înspre combaterea foametei şi dacă nu se intensifică eforturile care au avut succes pe plan local, tot mai multe segmente ale populaţiei mondiale vor suferi în cele din urmă de foame“. Dar cui îi revine sarcina de a elabora politici mai bune şi de a intensifica „eforturile care au avut succes pe plan local“? Chiar guvernelor care în 2000 şi-au făcut publică hotărârea de a îmbunătăţi soarta omenirii.

O promisiune neîmplinită poate duce la dezamăgire; mai multe promisiuni neîmplinite generează neîncredere. Pentru că nu s-au ţinut de cuvânt şi nu s-au îngrijit de săraci, guvernele lumii au pierdut încrederea oamenilor. O mamă a cinci copii, care locuieşte într-o ţară săracă din Antile, nu reuşeşte să le asigure membrilor familiei decât o masă pe zi. Iată ce mărturiseşte ea: „Singura mea grijă e să am ce pune pe masă. Nu contează cine e la putere. N-am primit niciodată nimic de la cei aflaţi la putere“.

Scriitorul biblic Ieremia a declarat: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Eşecul guvernelor umane de a rezolva problemele săracilor confirmă acest adevăr biblic.

Există însă un Conducător care are atât puterea, cât şi dorinţa de a rezolva problemele omenirii, iar Biblia ne spune cine este acesta. Când acel Conducător va prelua controlul asupra lumii, nimeni nu va mai suferi de foame.

O bază pentru speranţă

„Ochii tuturor se aşteaptă de la Tine şi Tu le dai hrana la timpul ei“ (Psalmul 145:15). Cine este Cel ce satisface necesitatea omului de a se hrăni? Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. Deşi omul suferă de mii de ani din cauza foametei şi a altor probleme, pe Iehova l-a interesat întotdeauna soarta omenirii. El a văzut eşecul guvernării umane. De aceea, Cuvântul său infailibil, Biblia, ne arată că în curând el va înlocui guvernele umane cu un guvern instituit de el însuşi.

Iehova spune: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfinţeniei Mele“ (Psalmul 2:6). Această proclamaţie făcută de cea mai înaltă autoritate din univers este o bază pentru speranţă. Deşi conducătorii umani nu au reuşit să-şi ajute supuşii, Isus Cristos, în calitate de Rege numit de Dumnezeu, le va aduce săracilor de pe pământ foloase fără precedent.

Prin intermediul acestui Rege, Iehova le va asigura hrana tuturor celor flămânzi. „DOMNUL oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor . . . un ospăţ de mâncăruri gustoase“, se spune în Isaia 25:6. Sub domnia Regatului lui Dumnezeu, în fruntea căruia va fi Cristos, oamenilor nu le va lipsi niciodată hrana sănătoasă, indiferent unde vor locui. Iată ce declară Biblia despre Iehova: „Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“. — Psalmul 145:16.

[Text generic pe pagina 13]

„Eşecul lamentabil înregistrat în Africa de ţările dezvoltate ne şochează şi este o ruşine pentru civilizaţia noastră.“ — Primul-ministru al Marii Britanii, Tony Blair

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

ETIOPIA: În această ţară, circa 13 milioane de oameni depind de hrana provenită din ajutoare umanitare. Copilul din imaginea de sus este unul dintre aceştia

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

INDIA: Aceşti elevi primesc hrană la şcoală

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 12]

Sus: © Sven Torfinn/Panos Pictures; jos: © Sean Sprague/Panos Pictures