Salt la conţinut

Salt la cuprins

O vizită pe Insula Man

O vizită pe Insula Man

 O vizită pe Insula Man

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

UNDE v-aţi putea duce dacă aţi vrea să vedeţi rechini din specia Cetorhinus maximus, care înoată de obicei la suprafaţa apei? Cel mai bine ar fi să alegeţi Marea Irlandei, mai precis zona de coastă a insulei Man, situată la distanţă aproximativ egală de Anglia, Irlanda, Scoţia şi Ţara Galilor. Aici vin turiştii să vadă uriaşii rechini de 5 tone, care se hrănesc doar cu plancton şi sunt inofensivi. Este „cadrul perfect pentru turism ecologic“, a mărturisit Bill Dale, un localnic, specialist în ştiinţele naturii.

Ce se poate spune însă despre insula Man? Ea ocupă o suprafaţă de 570 km2, şi are văi pline de verdeaţă, turbării, râuri, lacuri, golfuri pitoreşti, faleze înalte şi ţărmuri stâncoase. Insula are aproximativ 70 000 de locuitori. Dar haideţi să aruncăm o privire mai atentă asupra câtorva dintre comorile acestui tărâm istoric al Insulelor Britanice.

Puncte de atracţie turistică

De obicei, turiştii care vin pe insulă vor să vadă pisica manx. Acest animal neobişnuit are cap de pisică, dar, întrucât membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, aduce cu un iepure. În plus, pisica manx nu are coadă. Deşi nu se ştie cum a apărut pe insulă, se spune că, în urmă cu sute de ani, nişte marinari au adus câţiva pisoi din această rasă din Asia, unde există pisici fără coadă.

Alt punct de atracţie îl constituie cursele de motociclete Tourist Trophy, care se ţin aici în fiecare primăvară. Traseul are o lungime de peste 60 km, cursa desfăşurându-se pe principalele drumuri de pe insulă. La prima cursă, organizată în 1907, viteza medie înregistrată fusese mai mică de 65 km/h. În prezent, viteza medie a câştigătorului e mai mare de 190 km/h. Motociclismul este un sport periculos şi mulţi participanţi la curse şi-au pierdut viaţa de-a lungul anilor.

Când ies la promenadă, locuitorii capitalei, Douglas, admiră tramvaiele trase de cai, amintindu-şi astfel de vremuri demult apuse. Tot un vestigiu al acelor timpuri este şi calea ferată cu ecartament îngust, pe care circulau trenuri cu locomotive cu abur. Dacă la început această cale ferată străbătea întreaga insulă, acum n-a mai rămas din ea decât o porţiune de 24 km. Căile Ferate Manx s-au deschis în urmă cu mai bine de un secol, iar unele tramvaie mai urcă şi azi peste 600 m până pe Snaefell, cel mai înalt vârf de pe insulă.

Marea Roată Laxey

Un rol important în progresul înregistrat pe insulă l-au avut plumbul, argintul şi zincul, extrase mai ales din Minele Laxey. Marea Roată Laxey stă mărturie ingeniozităţii proiectantului ei, Robert Casement, fiul unui rotar local, şi măiestriei inginerilor epocii victoriene, care au construit-o în 1854. Roata are un diametru de peste 20 m şi era acţionată de apa ce cădea dintr-un bazin construit în amonte. Cu două rotaţii şi jumătate pe minut, ea scotea 950 l de apă de la o adâncime de 360 m, şi astfel în puţurile din mină nu rămânea nici un strop de apă. Manivela era prinsă de un sistem de pârghii, de aproximativ 180 m lungime, care acţiona  mecanismul de pompare a apei din mină. Axul uriaşei roţi cântăreşte 10 tone.

La capătul sudic al casei roţii se poate vedea Three Legs of Man, o piesă turnată din fier, cu un diametru de 2 m. Dar care este originea şi semnificaţia acestei imagini, folosită în prezent ca simbol al insulei Man?

Începând cu anul 1246, Three Legs of Man putea fi văzut pe sigiliile documentelor ca simbol oficial al insulei. Desenul apare pe un vas grecesc datând din secolul al VI-lea î.e.n. şi seamănă cu o cruce grecească cu trei braţe egale. Se crede că imaginea reprezintă razele soarelui şi este asociată cultului soarelui. Dar cum a ajuns pe insula Man? Se pare că a fost adusă în urma unor schimburi comerciale din Sicilia, insula mediteraneană unde exista acest simbol, sau a fost preluată de pe monedele vikingilor. Ulterior, regii de pe insulă au adoptat acest  simbol, aşa cum este cunoscut în prezent, adică trei picioare îmbrăcate în armură.

O istorie zbuciumată

Romanii au cucerit Britannia în 43 e.n. şi au rămas pe aceste meleaguri aproape 400 de ani. Se pare însă că nu s-au arătat interesaţi de insula Man, căreia Iulius Cezar îi pusese numele Mona. Vikingii au invadat-o în secolul al IX-lea şi au deţinut controlul asupra ei până pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Pentru aceşti exploratori curajoşi veniţi din Peninsula Scandinavică, insula era un loc potrivit pentru schimburi comerciale, dar şi o bază pentru incursiuni în ţinuturile învecinate. În această perioadă a fost înfiinţat Tynwaldul, adică Parlamentul manx. Se crede că este cel mai vechi parlament naţional din lume care şi-a continuat activitatea fără întrerupere până azi. *

De-a lungul timpului, insula Man s-a aflat sub dominaţia scoţienilor, a galezilor, a irlandezilor, a englezilor şi a norvegienilor. Însă în 1765, Parlamentul britanic a cumpărat insula. În prezent, un guvernator-locotenent este reprezentantul direct al Reginei Marii Britanii. Deşi aparţine Coroanei britanice, insula este un teritoriu autonom şi se bucură de o oarecare independenţă ca centru financiar aflat în afara ţării. Mai mult, îşi tipăreşte propriile timbre şi are monedă şi bancnotă proprii, iar rata de schimb valutar este aceeaşi cu cea a monedei britanice.

Limba manx, o limbă de origine celtică

Pe insula Man s-a vorbit limba manx, o limbă veche care aparţine marii familii de limbi indo-europene, mai exact grupei limbilor celtice. Manx derivă din limba gaelică irlandeză şi e înrudită cu gaelica scoţiană. Cu mai bine de 100 de ani în urmă, despre limba manx se spunea că „este un aisberg care pluteşte spre sud — o limbă condamnată la moarte“. Şi aşa a fost. Ultimul vorbitor local de manx a murit în 1974, la vârsta de 97 de ani.  Dar întrucât face parte din moştenirea culturală a insulei, limba manx a început să fie predată din nou în şcoli.

Spre deosebire de gaelica irlandeză sau de gaelica scoţiană, limba manx a fost o limbă vorbită până în anul 1610. Prima carte tipărită în manx a fost The Principles and Duties of Christianity în 1707. Apoi au urmat şi alte lucrări.

Prin 1763 era mare nevoie de o traducere a Bibliei în manx, întrucât pe atunci era singura limbă vorbită de două treimi din locuitorii insulei. După 1748 apăruseră doar câteva traduceri ale unor cărţi biblice, întrucât nu erau destui oameni instruiţi care să facă această muncă şi nici suficiente resurse. În 1775 au fost tipărite 40 de exemplare ale unei traduceri complete a Bibliei ca să fie folosite de preoţi. Abia în 1819 s-au lansat 5 000 de exemplare pentru publicul larg. Care a fost reacţia? Cuvintele spuse de o femeie când fiul ei i-a citit pentru prima oară din Scripturile traduse în manx sunt emoţionante: „Până acum am trăit în întuneric“.

Biblia a fost tradusă din versiunea engleză King James Version (1611) de 25 de bărbaţi, dintre care câţiva au putut să consulte şi traducerea în greacă a Scripturilor ebraice, şi anume Septuaginta. Numele divin a rămas ca în engleză: Jehovah *. Aşa cum a scris în 1895 W. T. Radcliffe, această Biblie este „un omagiu adus dorinţei de cunoaştere, fiind apreciată de toţi locuitori instruiţi ai insulei Man“.

Creştinismul azi

Respectul faţă de Biblie nu a scăzut pe această insulă, iar Martorii lui Iehova sunt bine cunoscuţi aici pentru că studiază Biblia. Cea mai nouă Sală a Regatului, de la poalele lui Belmont Hill din Douglas, a fost ridicată în mai 1999. Iată ce se spunea în ziarul Isle of Man Examiner referitor la construirea ei, finalizată în doar şase zile cu ajutorul voluntarilor Martori ai lui Iehova: „Am putea-o numi un mic miracol“.

Dacă veţi vizita vreodată această insulă încântătoare, puteţi fi siguri că localnicii, cu vorba lor domoală, vă vor face vizita atât de plăcută, încât n-o veţi uita niciodată. Dar atenţie! Când un localnic vă vorbeşte despre „continent“ să ştiţi că se referă la insula Man. Anglia nu e decât „cealaltă insulă“!

[Note de subsol]

^ par. 14 Alte două parlamente, cel faroez (Løgting) şi cel islandez (Alting), sunt mai vechi, însă au avut perioade de întrerupere a activităţii.

^ par. 20 Numele divin, atât în gaelica irlandeză, cât şi în gaelica scoţiană, este Yehobhah; în galeză, numele lui Dumnezeu este Jehofah.

[Harta de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

IRLANDA

SCOŢIA

ANGLIA

ŢARA GALILOR

Marea Irlandei

INSULA MAN

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Tramvai de la Căile Ferate Manx

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Marea Roată Laxey

[Legenda fotografiei de la paginile 14, 15]

Locomotivă cu abur de la Căile Ferate Manx

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pisică manx (fără coadă)

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Rechin Cetorhinus maximus

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Ţărmul văzut de pe Peel Hill

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Portul Peel, având în fundal castelul Peel

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]

Toate fotografiile, în afară de simbolul din centru: Copyright Bill Dale, IsleOfManPhotos.com

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Rechinul: The Basking Shark Society; medalionul din dreapta şi fundalul: Copyright Bill Dale, IsleOfManPhotos.com