Salt la conţinut

Salt la cuprins

Muzeele — De ce merită să le vizităm?

Muzeele — De ce merită să le vizităm?

 Muzeele — De ce merită să le vizităm?

CAPITALA Statelor Unite, Washington, D.C. *, atrage turiştii ca un magnet. Dar care sunt punctele ei de atracţie? Casa Albă, reşedinţa oficială a preşedintelui, este unul dintre ele. Situată pe Pennsylvania Avenue 1600, această clădire de mare însemnătate istorică este vizitată anual de peste un milion şi jumătate de oameni cărora li se permite să viziteze unele încăperi decorate în diverse stiluri. Aici veţi admira piese de mobilier antic, de mare valoare, precum şi porţelanuri şi argintărie.

Un alt edificiu impresionant este Capitoliul, sediul guvernului acestei ţări populate de aproape 300 de milioane de oameni. Păşind în sălile şi pe coridoarele lui, puteţi vedea statuile unor celebri conducători din trecut. Dacă sunteţi atenţi, s-ar putea chiar să zăriţi vreun senator sau congresman renumit. Însă nu toţi turiştii sunt atraşi de aceste clădiri. Mulţi preferă centre culturale precum muzeele şi galeriile de artă.

Washington, D.C., găzduieşte atât de multe muzee şi galerii de artă, încât ar fi imposibil să le amintim pe toate, iar, ca să le vizităm, ar trebui să ne prelungim foarte mult şederea în capitală. Dar să încercăm să explorăm cât mai multe dintre aceste bastioane ale culturii în puţinele zile pe care le vom petrece aici.

Un muzeu al muzeelor

Smithsonian Institution este, fără îndoială, cel mai important centru cultural al oraşului. Şi asta deoarece acesta nu găzduieşte un singur muzeu, ci este un complex muzeal. Castelul Smithsonian e uşor de recunoscut pe National Mall, o peluză lungă, mărginită la un capăt de Capitoliu, iar la celălalt de Monumentul Washington. Situat pe partea stângă a renumitului Mall, dacă stai cu faţa spre obelisc (Monumentul Washington), castelul atrage privirile prin roşul aprins al exteriorului de gresie.

 Dar care este cea mai renumită dintre clădirile Smithsonian? Aflându-ne în plină eră a ştiinţei, Muzeul Naţional Aerospaţial, este, potrivit unui ghid turistic, „cel mai vizitat muzeu din lume“. Dar ce anume îl deosebeşte de celelalte muzee? Acesta cuprinde 23 de galerii vaste, iar exponatele, dintre care multe sunt atârnate de tavan, istorisesc fascinanta poveste a zborului. Printre exponatele din imensa galerie numită „Pietre kilometrice ale zborului“ se află şi avionul Flyer, legendarul aparat cu care a zburat în 1903 Orville Wright la Kitty Hawk (Carolina de Nord). În apropiere se află şi Spirit of St. Louis, al lui Charles Lindbergh, un avion special construit pentru el. Cu acesta, în 1927 a obţinut premiul pentru primul zbor peste Atlantic al unui pilot fără echipaj. Şi, fireşte, alături de aceşti veterani ai zborului se află şi aeronave moderne, cu care s-au efectuat zboruri memorabile, precum şi roci aduse de pe lună.

Vă plac banii?

La sud de Mall şi la câţiva paşi de Monumentul Washington se află o clădire ce atrage privirile curioase a mii de cetăţeni, care probabil au la ei produsul muncii celor de aici: bancnotele! E vorba de Biroul de Gravare şi Tipografie. În timpul turului, care durează 40 de minute, veţi observa cum se gravează şi se tipăresc bancnotele, două etape importante ale procesului de fabricare a banilor de hârtie pe care oamenii îi folosesc zilnic. Aici se tipăresc anual bani în valoare de peste 140 de miliarde de dolari americani! Este hârtia specială folosită un secret de stat? Cât timp rămâne în circulaţie o bancnotă? Ce măsuri se iau pentru a zădărnici planurile falsificatorilor de bani? Răspunsul la aceste întrebări, şi nu numai, îl veţi afla dacă faceţi turul instituţiei.

Alături se află o clădire unică, deschisă publicului în 1993, care atrage o mulţime de vizitatori din întreaga lume. E vorba de austerul Muzeu al Holocaustului.

Un muzeu ce prezintă o istorie a genocidului şi a supravieţuirii

Termenul „holocaust“ derivă dintr-un cuvânt grecesc, folosit şi în Biblie, care înseamnă ofrandă arsă (Evrei 10:6). Totuşi, asociat cu termenul muzeu, „Holocaustul se referă la persecutarea sistematică şi la exterminarea evreimii  europene de către Germania nazistă şi cei ce au susţinut-o între anii 1933 şi 1945“. Deşi evreii au fost principala ţintă, politica adoptată de stat prevedea şi exterminarea infirmilor, a polonezilor, a prizonierilor ruşi de război, a homosexualilor, a Martorilor lui Iehova şi a disidenţilor politici, precum şi a două etnii de ţigani (romi şi sinti).

Primirea pe care ţi-o face muzeul nu e nici pe departe călduroasă. Lagărele de concentrare naziste au avut menirea de a intimida, iar muzeul îţi creează exact această stare sufletească. Te afli în inima unei structuri de oţel şi cărămidă, de genul unei hale industriale, o clădire înaltă, rece şi neprimitoare. Din Sala Mărturiei, situată la parter, poţi vedea acoperişul de oţel şi sticlă ce se află deasupra etajului al doilea. Aşa cum se spunea într-o broşură turistică, prin lumina difuză, „percepţia imaginii e neobişnuită; tot ce vezi pare distorsionat, deformat“. Intenţia arhitectului a fost aceea de a crea o atmosferă încărcată, în care vizitatorul să simtă „nefirescul a tot ce evocă acest spaţiu“.

Muzeul are patru etaje, însă principala zonă pentru public este între etajul unu şi al treilea. Se recomandă să începeţi cu etajul al treilea. Turul se face fără ghid şi durează două-trei ore. Întrucât imaginile ce înfăţişează hăituirea şi uciderea victimelor sunt cutremurătoare, vizitarea Expoziţiei Permanente nu se recomandă copiilor sub 11 ani. La parter, copiii pot vizita o expoziţie numită Povestea lui Daniel, care prezintă istoria Holocaustului din perspectiva unui copil din Germania nazistă.

Lifturile ce duc la etajul al treilea sunt ca nişte cutii de oţel reci şi lugubre. Povestea începe la acest etaj şi tratează subiectul „Invazia nazistă“, 1933–1939. Aici se poate vedea modul în care propaganda nazistă şi-a întins tentaculele  asupra populaţiei germane, semănând teama şi groaza în inimile oamenilor, îndeosebi ale milioanelor de evrei germani. Dar ce se poate vedea la al doilea etaj?

Acest etaj are sinistra temă: „Soluţia finală“, 1940–1945. Aici „sunt prezentate ghetourile, deportările, munca cu sclavi şi lagărele de concentrare, precum şi aplicarea «Soluţiei finale» [eliminarea evreilor şi a celorlalţi] prin instrumente de exterminare precum unităţile mobile de ucidere şi lagărele morţii“, se spune în broşura muzeului.

Titlul „Ultimul capitol“ dă etajului unu o notă oarecum pozitivă. Aici sunt înfăţişate „salvarea, rezistenţa, eliberarea şi eforturile supravieţuitorilor de a-şi reface viaţa“. Tot la acest etaj se află şi Centrul de Învăţământ Wexner, care prezintă ceva de mare interes pentru Martorii lui Iehova. Folosind calculatoarele puse la dispoziţie, vizitatorii pot accesa relatările câtorva Martori care au suferit şi, în unele cazuri, chiar au plătit cu viaţa pentru credinţa lor.

De pildă, puteţi citi impresionanta poveste despre curajul lui Helene Gotthold, din Dortmund (Germania). Mamă a doi copii, Helene nu a încetat să meargă la întrunirile creştine în pofida interdicţiei naziste. În decembrie 1944, a fost executată prin ghilotinare. Puteţi accesa povestea multor altor victime şi martiri ai lagărelor de concentrare din timpul regimului hitlerist.

Tot la etajul unu, se află şi un remarcabil Turn al Vieţii (denumit şi Turnul Fizionomiilor), ce trece prin trei etaje. E o expoziţie alcătuită din sute de fotografii ale evreilor ce locuiau în Eishyshok, cunoscut în prezent sub numele de Eisiskes, un orăşel de pe teritoriul actualei Lituanii. Fotografiile au fost făcute între anii 1890 şi 1941. Comunitatea de evrei de aici înflorise de-a lungul a 900 de ani. Apoi, în 1941, o unitate mobilă SS (Einsatzkommando) a masacrat întreaga populaţie în doar două zile! Potrivit statisticilor oficiale ale naziştilor, au fost eliminaţi 3 446 de evrei: 989 de bărbaţi, 1 636 de femei şi 821 de copii. Sistemul nazist n-a făcut concesii!

La acest etaj se află şi Sala Amintirii pe ai cărei pereţi de marmură sunt gravate texte biblice precum Deuteronomul 30:19 şi Geneza 4:9, 10. Tot aici sunt expuse şi unele dovezi palpabile ale persecuţiei naziste îndreptate împotriva Martorilor lui Iehova precum triunghiul violet pe care Martorii trebuiau să-l poarte ca semn distinctiv. Fiţi foarte atenţi în timpul turului, ca să puteţi identifica aceste dovezi. Printre celelalte puncte de interes ale muzeului se numără imensul spaţiu de cercetări de la etajul al patrulea.

Când părăseşte muzeul şi iese în stradă, vizitatorul răsuflă uşurat. Dar acum haideţi să ne îndreptăm spre cel mai nou muzeu din  Washington, un muzeu ce vorbeşte despre o altfel de istorie, care duce totuşi cu gândul la o tentativă de genocid.

Cel mai american dintre muzee

Ultimul dintre muzeele ce aparţin Institutului Smithsonian este dedicat primilor locuitori ai Americilor, celor peste 500 de triburi ce au populat aceste meleaguri cu mult înainte ca europenii sau africanii să fi pus piciorul pe continent. E vorba de Muzeul Naţional al Amerindienilor, situat pe National Mall, alături de Muzeul Naţional Aerospaţial. A fost inaugurat la 21 septembrie 2004. Având un design curbiliniu unic, edificiul e foarte uşor de recunoscut. Exteriorul clădirii, a cărei suprafaţă e de 23 000 m2, e realizat din calcar de Kasota, adus din statul Minnesota. Muzeul îţi creează impresia „unei mase stâncoase stratificate, ai cărei artizani au fost vântul şi apa“.

Ce veţi găsi în el? Cele cinci expoziţii inaugurale importante „au supus atenţiei publicului aproximativ 7 000 de exponate aparţinând celebrei colecţii de 800 000 de obiecte etnografice şi arheologice pe care o adăposteşte Muzeul Naţional al Amerindienilor“ (Insight, buletinul Institutului Smithsonian). Aici puteţi admira coşuri, vase de ceramică şi ornamentaţii cu mărgele reprezentând triburi aflate la mari distanţe unele de altele precum mapuche din Chile, quechua din Peru, lakota din Statele Unite şi anishinabe din Canada.

Potrivit cuvintelor lui Richard West jr, indian din tribul cheyenne sudic, precum şi director şi membru fondator al muzeului, scopul instituţiei  este acela de „a corecta concepţiile greşite ale tuturor popoarelor faţă de stilul de viaţă şi cultura triburilor băştinaşe din această emisferă şi de a promova o mai bună înţelegere a acestora“. Colecţia de obiecte aparţinând civilizaţiei amerindiene se poate vedea în circa două ore. Care ar putea fi următorul obiectiv turistic în grăbita noastră trecere prin numeroasele expoziţii din Washington?

Arta de-a lungul secolelor

Haideţi acum să înaintăm pe Mall spre minunata Galerie Naţională de Artă, deschisă publicului începând din 1941. În timp ce veţi admira operele de artă de aici, veţi parcurge cu gândul opt veacuri de istorie. Dacă sunteţi un iubitor de artă, ar fi bine să vă începeţi turul dis-de-dimineaţă, deoarece, în funcţie de curentul artistic pe care îl preferaţi, vă va lua câteva ore bune să admiraţi frumoasele opere de artă şi să meditaţi la semnificaţia lor. Din fericire, în muzeu se găsesc nenumărate locuri unde vă puteţi aşeza, ca să priviţi îndeaproape o anumită lucrare sau să vă odihniţi.

Întrucât, între secolele al XIII-lea şi al XV-lea, artele se aflau sub patronajul Bisericii Catolice, majoritatea picturilor au teme religioase. Alături de unele lucrări ale lui Leonardo da Vinci, aici veţi găsi „Madona cu pruncul“ a lui Giotto sau „Madonna Alba“ (1508) a lui Rafael. Operele semnate de Tintoretto, Tizian şi de alţii ne poartă paşii prin secolul al XVI-lea. Cei ce studiază Biblia vor fi atraşi de lucrarea lui Tintoretto „Hristos la Marea Galileii“ (circa 1575–1580), ce-i surprinde pe discipolii lui Cristos pe o mare învolburată într-o barcă de pescuit. O altă referire la tematica biblică o găsim în pictura lui El Greco „Christos izgonindu-i pe zarafi din templu“. La o comparaţie între diferitele stiluri ale acestor maeştri ai pânzei, veţi remarca atmosfera dramatică şi cromatica vie ce caracterizează pictura lui El Greco.

Colecţia secolului al XVII-lea cuprinde, printre altele, opere semnate de Rubens şi Rembrandt. Încă o dată, cei interesaţi de tematica biblică vor găsi fascinantă măiestria penelului lui Rubens în celebra pictură „Daniel în groapa cu lei“, tablou realizat prin 1615. Remarcaţi calmul lui Daniel în timp ce-i mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a ocrotit. Dar acum haideţi să facem un salt în timp până în secolul al XIX-lea, la impresionismul francez.

După Paris, Washingtonul găzduieşte cea mai bogată colecţie de artă impresionistă. Dacă în trecut nu v-aţi delectat decât cu cópii, vederea unui original vă va entuziasma nespus. Lucrări celebre semnate de Cézanne, Manet, Renoir, Degas şi Monet vă vor lăsa fără cuvinte pe măsură ce veţi descoperi stilul şi percepţia unică a luminii în impresionism. Tot aici sunt expuse şi opere de valoare ale unor pictori americani precum Mary Cassatt („Joacă de copii pe plajă“), James Abbott McNeill Whistler („Fata albă“) şi Winslow Homer („În voia valurilor“).

Încă o expoziţie pe care aţi vrea să o vizitaţi este East Building, o expoziţie de artă modernă şi contemporană. În curte, privirea vă va zăbovi asupra unor sculpturi grandioase, realizate de Alexander Calder, Henry Moore şi de alţi artişti. Tot aici veţi vedea şi o tapiserie aparţinând artistului catalan Joan Miró.

Aşa cum aţi observat deja, Galeria Naţională vă poate menţine ocupat ore în şir, cât vă ţin puterile. Fireşte, nenumărate alte galerii merită să fie vizitate; amintim aici Galeria de Artă Corcoran, deţinătoarea unei splendide colecţii de opere semnate de maeştri americani şi europeni precum impresioniştii Monet şi Renoir. Tot aici se găseşte şi cea mai mare colecţie din afara Franţei de lucrări realizate de Jean-Baptiste Camille Corot. De cât timp şi energie dispuneţi? Fiindcă de asta depinde numărul celorlalte galerii pe care le veţi vizita.

Însă răsplata va fi mare: veţi pleca din Washington cu o sporită apreciere pentru cultură. Şi poate că veţi înţelege mai bine cuvintele scriitorului francez Destouches: „Critica e uşoară, arta e grea“. Această vizită vă va impulsiona probabil să vedeţi şi muzeele şi galeriile de artă din zona în care locuiţi. Vizitaţi-le şi observaţi cât de adânc şi-au lăsat amprenta Biblia şi religia asupra lucrărilor expuse.

[Notă de subsol]

^ par. 2 De ce este însoţit numele oraşului de acronimul „D.C.“ (District of Columbia)? Deoarece capitala nu aparţine nici unui stat, ci este o zonă federală cu o suprafaţă de 177 km2. Acronimul „D.C.“ diferenţiază capitala de statul omonim de pe coasta de vest a Americii, situat la o distanţă de aproximativ 3 000 km.

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Castelul Smithsonian

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie Smithsonian de Eric Long

[Legenda fotografiilor de la paginile 14, 15]

Muzeul Naţional Aerospaţial adăposteşte aparatul original „Flyer“ din 1903 (dreapta) şi „Spirit of Saint Louis“ al lui Lindbergh (jos)

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Biroul de Gravare şi Tipografie atrage mulţi vizitatori

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Turnul Vieţii trece prin trei etaje

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Uniformă purtată într-un lagăr de concentrare de un Martor al lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Muzeul Holocaustului din Statele Unite

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Helene Gotthold

[Provenienţa fotografiei]

USHMM, courtesy of Martin Tillmans

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Muzeul Naţional al Amerindienilor are un design curbiliniu unic

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie de Robert Lautman

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Vază de sticlă suflată realizată de un artist amerindian contemporan

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie de Ernest Amoroso, © Smithsonian Institution/National Museum of the American Indian

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Tabloul „În voia valurilor“ al lui Winslow Homer, Galeria Naţională de Artă

[Provenienţa fotografiei]

Winslow Homer, Breezing Up (A Fair Wind), Gift of the W. L. and May T. Mellon Foundation, Image © Board of Trustees, National Gallery of Art, Washington

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 14, 15]

Sus: În fundal: fotografie Smithsonian de Dane Penland; avionul: © Mark Polott/Index Stock Imagery; turul: fotografie de Carolyn Russo/NASM; cele trei fotografii de jos: cu amabilitatea Trezoreriei, Biroul de Gravare şi Tipografie