Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

 Lumea în obiectiv

Dispozitiv împotriva rechinilor

Gândul de a da nas în nas cu un rechin îi ţine pe ţărm pe mulţi oameni cărora le-ar plăcea să înoate în ocean. Totuşi, Natal Sharks Board din Africa de Sud a realizat un dispozitiv împotriva rechinilor. Membrii acestui consiliu „au descoperit că receptorii de pe botul rechinilor detectează anumite impulsuri electrice sub formă de undă“, precizează ziarul Weekend Witness din provincia KwaZulu-Natal. Consiliul a realizat un transmiţător numit „dispozitiv de protecţie în ocean“, care generează în corpul rechinului un disconfort ce se amplifică pe măsură ce vietatea se apropie de dispozitiv. Când disconfortul devine insuportabil, „rechinul îşi schimbă direcţia şi părăseşte zona“. O companie australiană produce dispozitivul pentru înotători şi surferi. Acesta se prinde la gleznă şi creează în jurul înotătorului o aşa-numită „zonă de protecţie împotriva rechinilor“. Cu toate acestea, compania avertizează: „Nu putem garanta că toţi rechinii vor reacţiona întotdeauna astfel“.

 Adulţii sunt mai expuşi riscului de a se otrăvi

„Când vine vorba de pericolul otrăvirii, oamenii tind să-i aducă în discuţie pe copiii mici“, afirmă Debra Kent, de la Centrul de Informare cu privire la Consumul de Droguri şi Otrăvire din Columbia Britanică. Totuşi, Debra Kent adaugă că „majoritatea celor care mor otrăviţi sunt adolescenţi şi adulţi“. Potrivit ziarului The Vancouver Sun, de cele mai multe ori adulţii s-au otrăvit „deoarece o substanţă otrăvitoare a fost pusă într-un recipient fără etichetă, de pildă, o sticlă de plastic pentru apă“. Alte accidente puteau fi evitate dacă oamenii pur şi simplu ar fi aprins lumina şi ar fi citit eticheta de pe produs. Potrivit ziarului, „otrăvirea este una dintre primele zece cauze de deces accidental la adulţi“.

Este dăunător televizorul pentru copiii mici?

„Riscul apariţiei la vârsta şcolară a tulburării cu deficit de atenţie este mai mare la copiii care se uită de la o vârstă fragedă la televizor“, semnalează ziarul The Herald din Ciudad de Mexico. Aici se amintea un studiu publicat în revista medicală Pediatrics, la care au luat parte două grupuri alcătuite în total din 1 345 de copii. Cei din primul grup aveau un an, iar cei din al doilea grup, trei ani. Potrivit studiului, cu fiecare oră petrecută în faţa televizorului, riscul ca aceşti copii să sufere de tulburarea cu deficit de atenţie la vârsta de 7 ani creştea cu 10%. Cercetătorii sunt de părere că „imaginile ce se derulează anormal de repede, ceea ce e specific majorităţii programelor TV, pot afecta dezvoltarea normală a creierului“ copiilor. „Adevărul este că există nenumărate motive pentru care copiii nu ar trebui să se uite la televizor“, afirmă dr. Dimitri Christakis, autorul studiului. „În urma altor studii, s-a descoperit că [urmărirea programelor TV] favorizează obezitatea şi agresivitatea.“

Râsul — un bun medicament

„Neurologii de la Universitatea Stanford au descoperit încă un motiv pentru care ne simţim bine când râdem“, precizează UC Berkeley Wellness Letter. „Ei au monitorizat activitatea cerebrală a oamenilor care citeau comicsuri şi au descoperit că umorul şi râsul activau «centrii recompensei» situaţi în creier“, aceleaşi zone pe care le activează substanţele stimulante. „Râsul reduce tensiunea, limpezeşte mintea şi ridică moralul“, se spune în Wellness Letter. Mai mult, râsul măreşte secreţia de hormoni, accelerează ritmul cardiac şi îmbunătăţeşte circulaţia şi tonusul muscular. „Într-adevăr, un râs sănătos este ca un exerciţiu fizic“, remarcă Wellness Letter. „Totuşi nu te ajută să arzi multe calorii. Chiar dacă râzi copios, tot nu slăbeşti.“

Plantă care detectează minele antipersonal

„Într-o instituţie daneză de bioinginerie s-a obţinut o plantă ale cărei frunze se înroşesc dacă planta creşte pe un sol în care sunt îngropaţi explozibili“, anunţă ziarul spaniol El País. Detectorul vegetal de mine, numit Arabidopsis thaliana, îşi schimbă culoarea când e expus la bioxid de azot, gazul fiind eliberat de minele îngropate. „Când rădăcinile plantei absorb această substanţă, au loc reacţii biochimice în lanţ, care stimulează producerea unui pigment natural, numit antocian“, se explică în ziar. Potrivit spuselor lui Simon Oostergaard, preşedintele unui institut de biotehnică, „seminţele trebuie duse în zonele respective, împrăştiate pe teren, se aşteaptă cinci săptămâni, iar apoi se poate începe acţiunea de dezamorsare a bombelor“. Folosirea pe scară largă a acestui detector vegetal de mine ar putea salva anual mii de vieţi omeneşti, spune Oostergaard. După războaiele secolului al XX-lea au rămas aproximativ 100 de milioane de mine antipersonal îngropate în solul a 75 de ţări.

Drepnelele înzestrate cu un performant „sistem de navigaţie“

„Spre sfârşitul lunii aprilie, [drepnelele] parcurg în zborul de migraţie peste 6 000 km, plecând din Africa spre Anglia“, se spune în ziarul londonez The Sunday Telegraph. Deşi „nu apelează la sateliţii de poziţionare globală, la turnurile de control al traficului aerian sau la piloţi“, ele zboară de obicei la o altitudine de 3 000 m noaptea, folosindu-şi „sistemul de navigaţie“, care este mai sofisticat decât cel al aeronavelor moderne. Pentru a nu devia de la traseu, păsările îşi verifică poziţia în timpul zborului în funcţie de vânt şi nu de unele puncte de reper de la sol, aşa cum se credea înainte. Dr. Johan Bäckman de la Universitatea din Lund (Suedia), care a folosit radarul pentru a urmări zborul a 225 de păsări, spune că „până şi cele mai moderne avioane, dotate cu instrumente de zbor dintre cele mai performante, nu ar putea detecta la fel ca aceste păsări măsura în care deviază de la traseu din cauza vântului“. Fapt interesant, unele studii au dezvăluit că activitatea cerebrală a păsărilor se reduce la jumătate în timpul zborului nocturn. Rămân însă unele întrebări al căror răspuns nu s-a găsit încă, spune Graham Madge, de la Societatea Britanică pentru Protecţia Păsărilor. De pildă, „Cu ce se hrănesc ele acolo, sus?“

Toalete respingătoare

„Podele ude, apă rece ca gheaţa, săpun inexistent“ şi lipsa intimităţii din cauza „încuietorilor defecte“ şi a „pereţilor despărţitori mici“ îi determină pe mulţi elevi francezi să nu folosească toaletele şcolii, semnalează săptămânalul francez L’Express. Un studiu condus de Fédération des conseils de parents d’élèves (Federaţia Consiliilor de Părinţi) a dezvăluit că „peste 48% dintre elevi nu folosesc cu regularitate toaletele şcolii“. Acest fapt nu e lipsit de consecinţe pe plan fizic. Potrivit studiului, „un sfert dintre ei suferă de afecţiuni intestinale sau ale tractului urinar“. Urologul pediatru Michel Avérous afirmă: „Copiii trebuie să meargă la toaletă de cinci sau şase ori pe zi. Dacă vezica nu e golită când trebuie, există riscul apariţiei unor infecţii care, în timp, pot afecta buna funcţionare a acestui organ“.