Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum să ne satisfacem dorinţa de a avea prieteni

Cum să ne satisfacem dorinţa de a avea prieteni

 Cum să ne satisfacem dorinţa de a avea prieteni

„SINGURĂTATEA nu este o boală“, se spune în cartea In Search of Intimacy. „Singurătatea este o «foame» cât se poate de firească . . ., un indiciu că ne lipseşte compania cuiva.“ Aşa cum foamea ne determină să mâncăm ceva hrănitor, tot aşa şi sentimentele de singurătate trebuie să ne determine să ne căutăm prieteni buni.

Însă, aşa cum remarcă Yaël, o tânără din Franţa, „unii nu vor să aibă de-a face cu nimeni“. Dar izolându-ne de lume, indiferent de motiv, nu vom rezolva nimic şi, inevitabil, ne vom simţi mai singuri ca oricând. Iată ce spune un proverb biblic: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“ (Proverbele 18:1). Prin urmare, pentru început trebuie să recunoaştem că avem nevoie de prieteni şi apoi să fim hotărâţi să facem ceva în această privinţă.

Fă ceva în mod concret

În loc să-ţi plângi de milă sau să-i invidiezi pe cei care par să aibă prieteni mai mulţi sau mai buni decât ai tăi, de ce nu ai urma exemplul Manuelei (Italia), care a adoptat o atitudine pozitivă? Iată ce spune ea: „În anii adolescenţei mai ales m-am simţit dată la o parte. Ca să depăşesc această problemă, am început să-i observ cu atenţie pe cei care aveau prieteni buni. Apoi m-am străduit să cultiv acele calităţi plăcute pe care le aveau ei, încercând să devin astfel o persoană mai agreabilă“.

În mod concret, trebuie să te ocupi de tine, inclusiv de fizicul tău. O alimentaţie sănătoasă, odihna suficientă şi activitatea fizică moderată te vor ajuta să arăţi bine şi să te simţi bine. Când ai o îmbrăcăminte curată, frumos aranjată nu numai că devii o persoană mai agreabilă pentru cei din jur, dar ai şi respect de sine. Totuşi, să nu cazi în capcana de a fi exagerat de preocupat de aspectul exterior. „Nu trebuie să porţi haine la modă ca să găseşti prieteni adevăraţi“, remarcă Gaëlle (Franţa). „Oamenii cu valori morale se uită la persoana lăuntrică.“

De fapt, gândurile şi sentimentele noastre cele mai lăuntrice ne influenţează vorbirea şi chiar înfăţişarea. Priveşti viaţa cu optimism? Dacă da, pe faţa ta se va putea citi fericirea. Un zâmbet sincer e cel mai atrăgător accesoriu pe care „absolut toţi oamenii“ îl pot purta şi „rareori poate fi interpretat greşit“, declară Roger Axtell, specialist în limbajul trupului. * Dacă adaugi la acest zâmbet şi un sănătos simţ al umorului, oamenii se vor simţi în mod firesc atraşi spre tine.

Nu uita: toate aceste calităţi frumoase vin dinăuntrul tău. Prin urmare, umple-ţi în permanenţă  inima cu gânduri şi sentimente pozitive, sănătoase. Citeşte articole cu subiecte serioase, interesante: evenimente actuale, cultura diferitelor popoare ale lumii, fenomene naturale etc. Ascultă muzică sănătoasă, care îţi creează o bună dispoziţie. Nu lăsa ca programele TV, filmele şi romanele să-ţi umple mintea şi inima cu fantezii. De obicei, relaţiile prezentate pe micul ecran nu aparţin vieţii reale, nu sunt prietenii adevărate, ci produsul imaginaţiei cuiva.

Deschide-ţi inima!

Zuleica (Italia) îşi aminteşte: „Când eram mai tânără, eram timidă şi mi-a fost greu să-mi fac prieteni. Dar ştiam că cine vrea să aibă prieteni, trebuie să ia iniţiativa, să vorbească despre propria persoană şi să-i cunoască pe ceilalţi“. Într-adevăr, ca să avem prieteni adevăraţi trebuie să ne deschidem inima în faţa altora — să-i lăsăm să ne cunoască. O asemenea comunicare prin care ne exprimăm gândurile şi sentimentele este mult mai importantă în legarea unor prietenii adevărate decât a arăta bine şi a captiva oamenii prin felul nostru de a fi. „Cei ce leagă prietenii strânse şi durabile pot fi foarte bine persoane rezervate sau sociabile, tineri sau bătrâni, persoane neinteresante sau inteligente, cu o înfăţişare obişnuită sau care arată bine; toţi însă au un lucru în comun: sunt deschişi“, remarcă dr. Alan Loy McGinnis. „Au o anumită «transparenţă», permiţându-le celorlalţi să vadă ce e în inima lor.“

Desigur, aceasta nu înseamnă că trebuie să-ţi pui, cum s-ar zice, inima pe tavă, adică să-ţi dezvălui cele mai ascunse secrete unor persoane cu care nu te simţi în largul tău. Totuşi, înseamnă ca, în mod selectiv şi progresiv, să dezvălui altora ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi. Iată ce spune Michela (Italia): „La început, aveam o problemă: îmi ascundeam sentimentele. A trebuit să fac unele schimbări; m-am străduit să mă exteriorizez mai mult, pentru ca prietenii să înţeleagă ce simt şi astfel să se simtă mai aproape de mine“.

Chiar dacă eşti din fire o persoană sociabilă, e nevoie de timp şi de experienţe în comun pentru ca între voi să se dezvolte o încredere reciprocă. Până atunci însă, nu fi exagerat de preocupat de ceea ce ar putea crede alţii despre tine. Iată ce spune Elisa (Italia): „Problema mea era că, de fiecare dată când vroiam să spun ceva, mi-era teamă că nu va ieşi bine. Apoi m-am gândit: «Dacă sunt într-adevăr prietenii mei, vor înţelege». Prin urmare, când spuneam ceva greşit, începeam să râd, iar ceilalţi râdeau şi ei cu mine“.

Aşadar, stai liniştit! Nu trebuie să fii decât tu însuţi. Nu ajută la nimic dacă încerci să fii altceva decât eşti. „Nimeni nu poate fi o companie mai plăcută decât dacă e sincer, purtându-se cât se poate de firesc“, a scris Alexander Magoun, consilier de familie. Cei cu adevărat fericiţi nu trebuie să se prefacă ori să încerce să-i impresioneze pe ceilalţi. Doar dezvăluindu-ne adevăratul eu ne putem bucura de prietenii adevărate. De asemenea, trebuie să-i lăsăm şi pe ceilalţi să fie ei înşişi. Persoanele fericite îi acceptă pe alţii aşa cum sunt şi nu se supără când văd la ei mici defecte. Nu simt nevoia să-i schimbe pe prietenii lor, încercând să-i facă să se conformeze propriilor idei preconcepute. Străduieşte-te să fii o persoană fericită, care nu-i critică pe ceilalţi.

 Ca să ai un prieten, trebuie să fii un prieten

Dar există un lucru mult mai important — am putea spune chiar cel mai important. Cu aproape 2 000 de ani în urmă, Isus a arătat care e cheia succesului în orice relaţie dintre oameni: iubirea altruistă. El a spus: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi voi lor“ (Luca 6:31). Acest principiu a ajuns să fie cunoscut drept Regula de aur. Într-adevăr, singura cale de a avea prieteni adevăraţi este să fii tu însuţi un prieten altruist, gata să dăruiască. Cu alte cuvinte, ca să ai un prieten, trebuie să fii un prieten. Într-o prietenie frumoasă e mai important să dăruieşti decât să primeşti. Trebuie să fim gata să punem necesităţile prietenului nostru înaintea preferinţelor noastre şi a confortului personal.

Manuela, ale cărei cuvinte le-am citat la început, spune: „Aşa cum a zis Isus, adevărata fericire vine din a dărui. Cel ce primeşte e fericit, dar cel ce dăruieşte e şi mai fericit. Putem dărui efectiv întrebându-i în mod sincer pe prietenii noştri cum se simt, încercând să le înţelegem problemele şi făcând pentru ei tot ce ne stă în putinţă, fără să aşteptăm ca ei să ne roage“. Prin urmare, arată interes faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de prietenii pe care îi ai deja. Întăreşte relaţiile dintre voi. Nu-ţi sacrifica prieteniile pentru interese mai puţin nobile şi care-ţi aduc mai puţine satisfacţii. Prietenii merită timpul şi atenţia noastră. Ruben (Italia) spune: „Să-ţi faci timp e esenţial dacă vrei să ai prieteni şi să-i păstrezi. Mai întâi de toate, îţi trebuie timp ca să fii un bun ascultător. Putem deveni cu toţii ascultători mai buni şi putem arăta mai mult interes faţă de ce spun alţii neîntrerupându-i când vorbesc“.

Arată respect faţă de ceilalţi

Alt element-cheie într-o prietenie frumoasă, de durată, e respectul reciproc. Aceasta înseamnă şi a arăta consideraţie faţă de sentimentele altora. Nu-i aşa că ai vrea ca prietenii tăi să fie plini de tact şi înţelegători cu tine când gusturile sau părerile lor diferă de ale tale? N-ar trebui oare să-i tratezi şi tu la fel? — Romani 12:10.

Un mod de a le arăta respect prietenilor tăi ar fi să nu-i sufoci cu atenţia ta. Un prieten adevărat nu e nici gelos, nici posesiv. În 1 Corinteni 13:4, Biblia ne spune: „Iubirea nu este geloasă“. Prin urmare, luptă cu tendinţa de a-ţi ţine prietenii numai pentru tine. Când ei se confesează altora, nu te simţi jignit şi nu-i evita. Ţine cont că toţi trebuie să ne lărgim cercul de prieteni. Deci lasă-i pe prietenii tăi să-şi facă şi alţi prieteni.

Gândeşte-te şi la faptul că prietenii tăi au nevoie de intimitate. Atât celibatarii, cât şi cuplurile căsătorite, au nevoie de timp pentru ei înşişi. Deşi nu trebuie să eziţi să cauţi compania altora, fii echilibrat, plin de consideraţie şi nu-ţi strica bunele relaţii stând prea mult pe capul lor. Biblia dă următorul avertisment: „Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască“. — Proverbele 25:17.

 Nu cere perfecţiune

Bineînţeles, atunci când două persoane ajung să se cunoască mai bine, fiecare îşi va da seama mai uşor care sunt calităţile, dar şi defectele celeilalte persoane. Însă acest lucru n-ar trebui să ne împiedice să ne facem prieteni. „Unii aşteaptă cam prea mult de la cei ce le-ar putea fi prieteni“, spune Pacôme (Franţa). „Ei vor ca prietenii lor să aibă numai calităţi; dar aşa ceva e imposibil.“ Nici unul dintre noi nu e perfect, prin urmare n-avem dreptul să cerem ca alţii să fie perfecţi. Noi sperăm ca prietenii noştri să ne accepte în pofida imperfecţiunilor noastre şi să ni le treacă cu vederea. N-ar trebui oare să încercăm să trecem şi noi cu vederea greşelile lor? Mai mult, ar fi bine să nu exagerăm defectele lor sau să inventăm defecte. Scriitorul Dennis Prager ne aminteşte următoarele: „Singurii prieteni care nu greşesc (adică nu se plâng niciodată, sunt mereu iubitori, n-au toane, îşi concentrează atenţia numai asupra noastră şi nu ne dezamăgesc niciodată) sunt . . . animalele de companie“. Dacă nu vrem să ajungem în situaţia de a avea prieteni apropiaţi doar animale de companie, trebuie să ascultăm de sfatul apostolului Petru, şi anume să permitem ca ‘iubirea să acopere o mulţime de păcate’. — 1 Petru 4:8.

 S-a spus că prieteniile dublează bucuriile şi înjumătăţesc necazurile. Totuşi, să fim realişti: nu ne putem aştepta ca prietenii noştri să ne satisfacă toate necesităţile ori să ne rezolve toate problemele. Aceasta ar fi o formă egoistă de prietenie.

Prieteni loiali la bine şi la rău

Dacă ne-am făcut un prieten, nu ar trebui să luăm niciodată prietenia lui ca pe ceva de la sine înţeles. Când sunt despărţiţi în timp şi spaţiu, prietenii se gândesc unul la celălalt, se roagă unul pentru altul. Şi chiar dacă rareori sunt împreună, ei se simt bine când se întâlnesc şi reuşesc să reînnoade rapid vechea lor legătură. Mai ales în timp de necaz sau de nevoie e esenţial să fim alături de prietenii noştri. Să nu-i abandonăm când au probleme. Atunci au cea mai mare nevoie de noi. „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“ (Proverbele 17:17). Iar când între prietenii adevăraţi apar neînţelegeri, aceştia îndreaptă imediat lucrurile şi se iartă. Adevăraţii prieteni nu-şi abandonează prietenii din cauza dificultăţilor ce se ivesc din când în când.

Având motivaţii neegoiste şi o atitudine pozitivă faţă de ceilalţi, vei putea să-ţi faci prieteni. Însă e important şi ce fel de prieteni îţi faci. Cum poţi să-ţi alegi prieteni buni? În articolul următor vom discuta acest subiect.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Vezi şi articolul „Zâmbiţi — Vă prieşte!“, apărut în numărul din 8 iulie 2000 al revistei Treziţi-vă!

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 6, 7]

Pot fi bărbaţii şi femeile „doar prieteni“?

Pot fi prieteni un bărbat şi o femeie care nu sunt soţ şi soţie? Depinde de ce anume înţelegem prin cuvântul „prieten“. Isus a fost prieten apropiat cu Maria şi Marta din Betania — amândouă fiind femei necăsătorite (Ioan 11:1, 5). Apostolul Pavel a fost prieten cu Priscila şi soţul ei, Aquila (Faptele 18:2, 3). Putem fi siguri că aceştia au nutrit faţă de prietenii lor o afecţiune sinceră. Însă nu ni-l putem imagina nici pe Isus şi nici pe Pavel că ar fi permis vreodată ca din aceste prietenii să se nască idile.

În societatea de azi, bărbaţii şi femeile sunt nevoiţi să-şi împartă „universul“ mai mult decât în trecut. Astfel a devenit tot mai necesar ca persoanele de sex opus să ştie cum să stabilească relaţii frumoase de prietenie între ele. Cuplurile căsătorite beneficiază şi ele de prietenii sănătoase cu alte cupluri, dar şi cu persoane necăsătorite.

„Însă poate fi extrem de greu să faci diferenţa între sentimentele romantice, cele de natură sexuală şi cele de prietenie“, avertizează revista Psychology Today. „Realitatea e că atracţia sexuală şi-ar putea face întotdeauna brusc intrarea pe scena unei prietenii între două persoane de sex opus. O simplă îmbrăţişare platonică poate căpăta într-o clipită o semnificaţie romantică.“

Cuplurile căsătorite trebuie îndeosebi să fie realiste şi practice. „Orice formă de intimitate cu alte persoane poate pune în pericol o căsnicie“, scrie Dennis Prager în cartea sa Happiness Is a Serious Problem. „Relaţie intimă nu înseamnă doar raport sexual, iar partenerul tău de căsătorie are tot dreptul să se aştepte ca el să fie singurul tău prieten intim de sex opus.“ Isus a arătat că păstrarea castităţii pe plan moral e o chestiune ce ţine de inimă (Matei 5:28). Aşadar, fiţi prietenoşi, dar păziţi-vă inima şi străduiţi-vă să evitaţi orice situaţie care ar putea duce la gânduri, sentimente sau acţiuni nepotrivite faţă de cineva de sex opus.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Îngrijindu-te de minte şi de trup vei deveni o persoană mai atrăgătoare

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Prietenii îşi deschid inima unii în faţa altora