Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum să-i spun ce simt?

Cum să-i spun ce simt?

 Tinerii se întreabă . . .

Cum să-i spun ce simt?

„Aş vrea să-mi răspundeţi la o întrebare. Cine trebuie să spună primul că s-a îndrăgostit, el sau ea?“ — Laura *.

IMAGINEAZĂ-ŢI că există cineva pe care l-ai întâlnit recent sau pe care-l cunoşti de ceva timp. Ai vrea să-ţi fie mai mult decât prieten. Eşti sigură că simte la fel ca tine, dar e prea timid ca să o spună. Aşa că te întrebi dacă n-ar fi o idee bună să faci tu primul pas. *

Dar înainte de a merge mai departe, să ne gândim cum privesc lucrurile cei din jurul tău — membrii familiei tale şi comunitatea căreia îi aparţii. De pildă, e cumva la voi obiceiul ca părinţii să-ţi găsească un partener de căsătorie? * Probabil că te gândeşti, şi pe bună dreptate, că atât curtarea, cât şi căsătoria sunt chestiuni personale. Totuşi, creştinii ar trebui să facă tot posibilul să nu-i ofenseze pe alţii fără rost. Totodată, ei caută să ţină cont de sentimentele celor dragi.

Totuşi, în multe ţări, e ceva cât se poate de normal ca tinerii să-şi aleagă singuri tovarăşul de viaţă şi să petreacă o perioadă de cunoaştere înainte de a se căsători. Ar fi greşit dacă ea ar lua iniţiativa în a-şi exprima sentimentele faţă de el? În această situaţie trebuie luat din nou în calcul modul în care sunt privite lucrurile în familie şi în comunitatea respectivă. Ar putea un asemenea gest să şocheze sau să jignească?

Ce spune Biblia în această privinţă? În timpurile biblice, Rut, o femeie temătoare de Dumnezeu, i-a propus lui Boaz să se căsătorească cu ea. Iar Iehova i-a binecuvântat eforturile (Rut 3:1–13)! Bineînţeles, Rut nu era un copil. Ea era văduvă, deci cu siguranţă avea o vârstă la care se putea căsători. Ea nu a fost neserioasă cu Boaz şi nu a flirtat cu el. Rut a respectat cu stricteţe legile lui Dumnezeu referitoare la căsătorie. — Deuteronomul 25:5–10.

Poate că ai o vârstă la care e normal să te gândeşti la căsătorie şi probabil că există un anume tânăr care îţi place. Totuşi, a-ţi deschide inima în faţa cuiva care, poate, nu simte la fel este o chestiune delicată, riscantă. E ca şi cum i-ai da cuiva inima fără să ştii ce va face cu ea. Va fi atent sau o va scăpa din mâini? Cea mai bună cale de a evita o situaţie stânjenitoare sau un dezastru afectiv este să urmezi principiile biblice.

 Fii prevăzătoare

Poţi foarte uşor să te laşi pradă visării cu ochii deschişi. Chiar ţi-ai putea imagina ziua nunţii şi tot ce urmează după aceea. Deşi visurile cu ochii deschişi sunt frumoase, totuşi, nu sunt decât iluzii! Ele pot naşte dorinţe pe care nu le poţi împlini. Aşa cum zice Biblia, „o speranţă amânată îmbolnăveşte inima“ (Proverbele 13:12). Visarea cu ochii deschişi îţi poate întuneca judecata. În Proverbele 14:15 se spune: „Omul prevăzător ia seama bine cum merge“. A fi prevăzător înseamnă a avea bun-simţ şi o judecată sănătoasă. Dar cum poţi fi prevăzător când dragostea te-a prins în mrejele ei?

Mai întâi de toate, „lucrează cu cunoştinţă“ (Proverbele 13:16). O tânără a spus: „Nu poţi iubi cu adevărat pe cineva decât după ce-l cunoşti“. Înainte de a-ţi da inima cuiva, fii atentă la cum se comportă şi cum vorbeşte. Observă cum îi tratează pe cei din jur. „Vorbeşte cu prietenii lui, cu adulţi care-l cunosc bine“, sugerează un tânăr. Are el „o bună mărturie“ din partea celor din congregaţie (Faptele 16:2)? De asemenea, „poate fi de mare folos să ieşiţi în grup şi chiar să-i cunoşti familia“, spune o tânără pe nume Isabel. Astfel de ocazii îţi permit să-l observi fără să fii în tensiune.

Deşi a cunoaşte pe cineva urmând aceşti paşi pretinde timp şi răbdare, în felul acesta vei putea vedea atitudini, trăsături de caracter şi calităţi care fie îţi vor întări, fie îţi vor schimba sentimentele faţă de el. Proverbele 20:11 afirmă: „Chiar şi un copil [sau un tânăr] este cunoscut după faptele lui: dacă purtarea lui este curată şi dacă este dreaptă“. Într-adevăr, mai devreme sau mai târziu, acţiunile îi vor dezvălui adevărata faţă.

Aşadar, fii înţeleaptă şi respinge tentaţia de a te repezi să-i spui ce simţi pentru el. Să zicem că ai făcut pasul, iar el răspunde afirmativ. Odată cu trecerea timpului însă ţi-ai putea da seama că nu este un partener de căsătorie potrivit. * Dacă ţi-ai exprimat deja sentimentele, punând capăt relaţiei îi vei provoca durere, poate chiar o durere profundă.

Impresia pe care o faci

E posibil ca şi el să te remarce pe tine! Ai o comportare care reflectă calităţi plăcute lui Dumnezeu? „Am observat o mulţime de fete care nu se îmbracă cum se cuvine“, spune Isabel. „Dacă vrei să te remarce o persoană spirituală, trebuie să te îmbraci cu modestie.“ Indiferent de tendinţele modei, dacă vei avea „o vestimentaţie bine aranjată, [şi te vei împodobi] cu modestie şi judecată sănătoasă“, vei fi mult mai atrăgătoare pentru un bărbat care vrea să-i placă lui Dumnezeu. — 1 Timotei 2:9.

Biblia îi mai încurajează pe creştinii tineri să fie „un exemplu . . . în vorbire“ (1 Timotei 4:12). Vorbirea dezvăluie foarte multe despre cineva. Ce ar trebui să faci când ţi se iveşte ocazia să porţi o discuţie cu tânărul respectiv? Dacă e timid, s-ar putea să nu se simtă la largul lui, să fie emoţionat. O tânără pe nume Abbie spune: „Poate că va trebui să începi tu conversaţia ca să vezi cum reacţionează“.

Dar cum să faci? Dacă vorbeşti întruna despre tine, el ar putea trage concluzia că eşti egocentrică şi superficială. Biblia ne sfătuieşte să privim ‘cu interes personal nu doar propriile noastre treburi, ci şi treburile celorlalţi’ (Filipeni 2:4). Întrebându-l câteva lucruri despre el sau despre ceea ce-l preocupă, poate că-l vei ajuta să se deschidă puţin.

Nu e potrivit să ai o ‘limbă vicleană’ şi ‘buze mincinoase’ (Psalmul 120:2). Un bărbat cu discernământ îşi dă seama că această vorbire este neserioasă. Totodată nu spune unele lucruri doar pentru că bănuieşti că el ar vrea să le audă. Şi aceasta mai ales dacă abordaţi subiecte serioase, de pildă obiectivele spirituale. Fii întotdeauna tu însăţi, încercând să fii sinceră, deschisă, onestă. Doar aşa  vei şti dacă vieţile voastre se îndreaptă în aceeaşi direcţie.

Dacă nu-ţi dă nici un semn

Dar ce poţi face dacă, în ciuda eforturilor tale discrete nu se naşte nici un sentiment romantic? Poate că au trecut deja câteva săptămâni sau luni. Oare ar trebui să pui rezerva lui pe seama timidităţii? Ar fi bine să te întrebi: Dacă e chiar atât de timid, este el pregătit pentru căsătorie? Dacă ne-am căsători, ar lua iniţiativa în calitate de cap al familiei sau ar aştepta să o fac eu (1 Corinteni 11:3)? Te-ai mai putea gândi: Este el într-adevăr timid sau pur şi simplu nu-l interesez? Aceasta din urmă ar fi o constatare dureroasă. Dar, acceptând-o, vei evita situaţia incomodă în care te-ai putea afla dezvăluindu-ţi sentimentele cuiva care pur şi simplu nu simte nimic pentru tine.

Te-ai putea gândi că el a arătat totuşi interes romantic faţă de tine, că are nevoie de mai mult timp pentru a şi-l manifesta şi că ar reacţiona dacă l-ai încuraja puţin. Se prea poate. Dar, dacă te hotărăşti să iei iniţiativa, trebuie să înţelegi că acest lucru este riscant. Ar trebui să te gândeşti bine nu numai la ce vei spune, ci şi la momentul în care o vei face.

Ai putea considera, de exemplu, că e mai bine să-i dai de înţeles că ţi-ar face plăcere să-ţi acorde atenţie decât să-l şochezi spunându-i direct că te-ai îndrăgostit de el. Într-un cadru potrivit şi o atmosferă relaxată, i-ai putea spune pur şi simplu că ţi-ar plăcea să-l cunoşti mai bine. Nu-ţi face probleme dacă nu vei găsi cele mai potrivite cuvinte. Sentimentele sincere de dincolo de cuvinte sunt mai convingătoare decât vorbele în sine. Aminteşte-ţi că tu nu faci altceva decât să-ţi exprimi dorinţa de a începe o perioadă de curtare, nu de a-l cere în căsătorie. Totuşi, iniţiativa ta l-ar putea surprinde, aşadar lasă-i timp să se obişnuiască cu ideea.

Dacă ai ajuns să-l cunoşti cu adevărat şi te-ai convins că este amabil şi plin de consideraţie, atunci nu trebuie să te temi că te va dispreţui sau înjosi. Dar cum ar trebui să reacţionezi dacă răspunsul lui este un nu spus cu tact, dar ferm? Şi cum ar trebui să procedeze un tânăr în această situaţie? Într-un articol viitor se va răspunde la aceste întrebări.

[Note de subsol]

^ par. 3 Unele nume au fost schimbate.

^ par. 4 Deşi articolul se adresează tinerelor, tinerii, precum şi alte persoane care intenţionează să curteze pe cineva, vor găsi utile sfaturile biblice date aici.

^ par. 5 Căsătoriile hotărâte de părinţi nu sunt neapărat nefericite. În timpurile biblice, de pildă, căsătoria lui Isaac şi a Rebecăi a fost aranjată. Dar Isaac „s-a îndrăgostit de ea“ (Geneza 24:67NW). Ce învăţăm de aici? Să nu ne grăbim să desconsiderăm obiceiurile locale atâta timp cât ele nu contravin legii divine. — Faptele 5:29.

^ par. 13 Capitolele 28 la 31 din cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, publicată de Martorii lui Iehova, te pot ajuta să hotărăşti dacă cineva este sau nu un partener de căsătorie potrivit.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Dacă-l observi cum se comportă, e posibil să-ţi schimbi sentimentele faţă de el

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Dacă te interesează un tânăr, vorbeşte cu adulţi responsabili, care îl cunosc