Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum să-i tratăm pe cei în vârstă?

Cum să-i tratăm pe cei în vârstă?

 Potrivit Bibliei

Cum să-i tratăm pe cei în vârstă?

ÎN VARA anului 2003, mii de oameni au murit în Europa din cauza unui val de căldură ce a depăşit toate recordurile din ultimii 60 de ani. Majoritatea erau în vârstă. Unii fuseseră lăsaţi singuri acasă de rudele lor care au plecat în vacanţă. După cât se pare, alţii au fost neglijaţi de personalul prea ocupat al spitalelor şi al azilurilor. Ziarul Le Parisien a precizat că numai în Paris au rămas 450 de cadavre, fără ca vreo rudă să vină să le identifice. „În ce lume trăim dacă uităm de taţii, mamele şi bunicii noştri?“, se spunea în ziar, referitor la situaţia celor care mor singuri, neştiind nimeni ce s-a întâmplat cu ei.

Într-o lume în care numărul persoanelor de peste 65 de ani creşte într-un ritm fără precedent — cu 795 000 de persoane în fiecare lună —, îngrijirea celor în vârstă a devenit una dintre cele mai mari preocupări ale oamenilor din zilele noastre. „Îmbătrânirea populaţiei lumii înregistrează un ritm fără precedent, iar noi va trebui să ţinem sub observaţie atentă modul în care ţările acţionează în faţa problemelor pe care le ridică acest fenomen“, a declarat Nancy Gordon, director-adjunct pentru programe demografice în cadrul Institutului American de Recensământ.

Creatorul nostru este şi el interesat de situaţia celor în vârstă. De fapt, în Cuvântul său, Biblia, primim îndrumări referitoare la modul în care trebuie să-i tratăm pe bătrâni.

Respect faţă de bătrâni

Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise, promova respectul faţă de cei în vârstă. Iată ce se spunea în Lege: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân“ (Leviticul 19:32). Dumnezeu aştepta de la închinătorii săi ascultători ‘să se scoale’ înaintea celor în vârstă din două motive: 1) în semn de respect faţă de cel bătrân şi 2) pentru a arăta o teamă reverenţioasă faţă de Dumnezeu. Astfel, cei în vârstă erau trataţi cu onoare şi erau consideraţi persoane valoroase. — Proverbele 16:31; 23:22.

Creştinii nu sunt sub Legea Mozaică, totuşi principiile acesteia ne dezvăluie gândurile şi priorităţile lui Iehova, ajutându-ne să înţelegem cu claritate că el îi apreciază mult pe cei în vârstă. Aceste principii au fost înţelese de membrii congregaţiei creştine din secolul I. Cartea biblică Faptele conţine dovezi în acest sens. În acea vreme, în congregaţia din Ierusalim erau şi văduve nevoiaşe. Fără îndoială că unele dintre ele erau în vârstă. Apostolii au numit şapte „bărbaţi cu bună mărturie“ pentru a se asigura că aceste femei urmau să-şi primească porţia zilnică de hrană într-un mod organizat. Ei au procedat aşa întrucât au considerat că o asemenea măsură specială era o „activitate necesară“ în congregaţie. — Faptele 6:1–7.

Apostolul Pavel a arătat că principiul potrivit căruia trebuie ‘să ne sculăm înaintea perilor albi’ se aplică şi în congregaţia creştină. Iată ce i-a spus tânărului supraveghetor creştin Timotei: „Să nu-l critici cu severitate pe un bărbat în vârstă. Dimpotrivă, imploră-l ca pe un tată, . . . pe femeile în vârstă ca pe nişte mame“ (1 Timotei 5:1, 2). Deşi tânărul Timotei se bucura de o anumită autoritate asupra creştinilor în vârstă, i s-a spus să nu vorbească dispreţuitor la adresa unui om în vârstă. Dimpotrivă, trebuia să-l trateze cu respect, ca pe un tată. De  asemenea, trebuia să arate onoare şi faţă de femeile în vârstă din congregaţie. De fapt, apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei — şi prin extensie pe toţi membrii congregaţiei creştine — ‘să se scoale înaintea perilor albi’.

Bineînţeles, oamenii temători de Dumnezeu n-au nevoie de o lege ca să-i trateze pe cei în vârstă cu demnitate şi respect. Să luăm, de exemplu, cazul lui Iosif. Acesta n-a precupeţit nici un efort pentru a-l aduce în Egipt pe tatăl său în vârstă, care avea 130 de ani, ocrotindu-l astfel de foametea de proporţii ce avea să vină. Când şi-a revăzut tatăl după mai bine de 20 de ani, Iosif „s-a aruncat la gâtul lui şi a plâns mult timp la gâtul lui“ (Geneza 46:29). Cu mult timp înainte ca israeliţii să aibă o lege prin care să li se ceară să-i trateze pe cei în vârstă cu respect profund şi compasiune, faptele lui Iosif au reflectat modul în care Dumnezeu îi priveşte pe cei în vârstă.

În timpul ministerului său, Isus a arătat şi el grijă faţă de cei în vârstă. El i-a condamnat cu fermitate pe conducătorii religioşi care se credeau îndreptăţiţi să-şi neglijeze părinţii în vârstă, pe motiv că respectau tradiţiile religioase (Matei 15:3–9). Isus s-a îngrijit cu iubire şi de mama sa. Când era în chinuri groaznice pe stâlpul de tortură, el s-a asigurat că mama sa înaintată în vârstă avea să fie îngrijită de apostolul său iubit, Ioan. — Ioan 19:26, 27.

Dumnezeu nu-i abandonează pe cei loiali

Psalmistul s-a rugat astfel: „Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!“ (Psalmul 71:9). Dumnezeu nu-i ‘leapădă’ pe slujitorii săi fideli, nici chiar atunci când ei simt probabil că nu mai sunt buni de nimic. Psalmistul nu s-a simţit abandonat de Iehova; dimpotrivă, el şi-a dat seama că trebuia să se bizuie pe Creatorul său tot mai mult pe măsură ce înainta în vârstă. La o asemenea loialitate, Iehova răspunde oferindu-ne ajutor pe tot parcursul vieţii (Psalmul 18:25, NW). De multe ori, acest ajutor vine prin colaboratorii creştini.

Având în vedere toate acestea, e clar că aceia care doresc să-l onoreze pe Dumnezeu trebuie să-i onoreze şi pe cei în vârstă. Aceştia sunt cu adevărat preţioşi în ochii Creatorului nostru. Fiind creaţi după imaginea sa, fie ca întotdeauna să ne străduim să reflectăm modul lui Dumnezeu de a-i privi pe cei cu părul „cărunt“. — Psalmul 71:18.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Creştinii îi tratează pe cei în vârstă cu onoare şi respect