Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sfârşitul prejudecăţilor

Sfârşitul prejudecăţilor

 Sfârşitul  prejudecăţilor

SESIZĂM la noi vreo tendinţă de a avea prejudecăţi? De exemplu, ne facem o părere despre caracterul unei persoane în funcţie de culoarea pielii, naţionalitate, grup etnic ori trib, fără să cunoaştem deloc acea persoană? Sau reuşim să apreciem fiecare persoană pentru calităţile ei unice?

Pe timpul lui Isus, locuitorii Iudeii şi ai Galileii ‘nu aveau [în general] legături cu samaritenii’ (Ioan 4:9). Talmudul conţine un proverb care arată cât se poate de clar sentimentele multor iudei: „Fie ca ochii mei să nu se oprească vreodată asupra unui samaritean“.

Chiar şi apostolii lui Isus au avut într-o oarecare măsură prejudecăţi faţă de samariteni. Odată, ei nu au fost bine primiţi de locuitorii unui sat samaritean. Iacov şi Ioan au întrebat dacă n-ar trebui să ceară să se coboare foc din cer asupra acestor oameni nereceptivi. Isus i-a mustrat, arătându-le că atitudinea lor nu era corectă. — Luca 9:52–56.

Mai târziu, Isus a spus o parabolă despre un bărbat care fusese atacat de nişte tâlhari în timp ce mergea de la Ierusalim spre Ierihon. Pe lângă el au trecut doi evrei religioşi, care n-au vrut să-l ajute. Însă un samaritean s-a oprit şi i-a pansat rănile. Apoi s-a îngrijit ca bărbatul să primească ajutor ca să-şi revină şi să se vindece. Acel samaritean s-a dovedit a fi cu adevărat semenul bărbatului rănit (Luca 10:29–37). Probabil, parabola lui Isus i-a ajutat pe ascultătorii lui să înţeleagă că, din cauza prejudecăţilor, ei nu văd calităţile celorlalţi. După câţiva ani, Ioan s-a întors în Samaria şi a predicat în multe sate de aici — poate chiar şi în satul pe care cândva dorise să-l vadă distrus. — Faptele 8:14–17, 25.

Apostolul Petru s-a arătat şi el imparţial când un înger i-a spus să meargă şi să-i vorbească despre Isus lui Corneliu, un centurion roman. Petru nu fusese obişnuit să trateze cu neevrei, iar majoritatea evreilor nu-i îndrăgeau pe soldaţii romani (Faptele 10:28). Dar când a văzut că îndrumarea venea din partea lui Dumnezeu, Petru a zis: „Cu certitudine, îmi dau seama că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“. — Faptele 10:34, 35.

Motive pentru a învinge prejudecăţile

Prejudecăţile constituie o încălcare a unui principiu fundamental predat de Isus: „Prin urmare, tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Cine şi-ar dori să fie dispreţuit pentru simplul motiv că s-a născut într-un anumit loc sau că are o anumită culoare a pielii  ori din cauza mediului în care a crescut? Prejudecăţile sunt o încălcare şi a normelor de imparţialitate stabilite de Dumnezeu. Biblia ne învaţă că Iehova „a făcut dintr-un singur om fiecare naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pământului“ (Faptele 17:26). Aşadar, toţi oamenii sunt fraţi.

În plus, Dumnezeu îi judecă pe oameni în mod individual. El nu condamnă pe cineva pentru ceea ce au făcut părinţii ori strămoşii lui (Ezechiel 18:20; Romani 2:6). Până şi oprimarea suferită din partea unei naţiuni nu e un motiv valid pentru a-i urî pe membrii acelei naţiuni, care, probabil, n-au nici o vină pentru nedreptăţile comise. Isus i-a învăţat pe discipolii lui ‘să-şi iubească duşmanii şi să se roage pentru cei care îi persecută’. — Matei 5:44, 45.

Beneficiind de astfel de învăţături, creştinii din primul secol au reuşit să-şi învingă prejudecăţile şi să devină o familie internaţională unică. Ei îşi spuneau unii altora frate şi se considerau fraţi, chiar dacă proveneau din culturi foarte diferite (Coloseni 3:9–11; Iacov 2:5; 4:11). Principiile care le-au dat puterea să facă astfel de schimbări pot avea aceleaşi rezultate şi azi.

Lupta împotriva prejudecăţilor azi

Aproape toţi avem idei preconcepute, dar ele nu trebuie să se transforme în prejudecăţi. „O idee preconcepută devine prejudecată numai dacă persoana nu-şi schimbă ideea când ajunge să cunoască cum stau lucrurile în realitate“, se spune în cartea The Nature of Prejudice. Adesea, prejudecăţile pot fi învinse când oamenii ajung să se cunoască mai bine. În aceeaşi carte se mai spune însă că „singurul mod prin care se poate schimba o atitudine este acela de a-i pune pe oameni să facă ceva împreună“.

 John, un nigerian din tribul ibo, şi-a învins tocmai în acest mod prejudecăţile faţă de cei din tribul hausa. „La universitate am cunoscut studenţi hausa cu care m-am împrietenit şi am descoperit că au principii sănătoase. Am colaborat cu un student hausa la un proiect şi ne-am înţeles foarte bine; în schimb, colegul meu din tribul ibo cu care lucrasem înainte la un alt proiect nu pusese deloc umărul.“

Un instrument pentru a învinge prejudecăţile

Potrivit raportului UNESCO privind rasismul, „educaţia ar putea fi un instrument valoros în lupta împotriva noilor forme de rasism, discriminare şi politică de excludere“. Martorii lui Iehova consideră că educaţia biblică e cel mai bun ajutor în această luptă (Isaia 48:17, 18). Când oamenii aplică învăţăturile biblice, respectul ia locul suspiciunii, iar iubirea poate stinge ura.

Martorii lui Iehova au constatat că Biblia îi ajută să-şi învingă prejudecăţile. Într-adevăr, Biblia le oferă atât motivaţia, cât şi ocazia de a lua parte la activităţi alături de oameni de alte culturi şi etnii. Christina, ale cărei cuvinte le-am citat în primul nostru articol, e o Martoră a lui Iehova. „Întrunirile de la Sala Regatului îmi întăresc încrederea în mine“, spune ea. „Mă simt în siguranţă acolo întrucât observ că nimeni nu are prejudecăţi faţă de mine.“

Jasmin, şi ea o Martoră a lui Iehova, îşi aminteşte că a devenit ţinta rasismului de la 9 ani. Iată ce spune ea: „Joia a fost mereu cea mai uşoară zi a săptămânii pentru că seara merg la Sala Regatului. Oamenii de aici mă iubesc şi mă fac să mă simt o persoană deosebită, nu dispreţuită“.

La proiectele organizate de Martorii lui Iehova participă voluntari ce provin din diferite medii. Simon s-a născut în Marea Britanie, însă familia sa era din arhipelagul Antilelor. El s-a confruntat cu multe prejudecăţi când lucra ca zidar la o firmă de construcţii. Însă acest lucru nu s-a întâmplat în toţi anii în care a slujit ca voluntar la unele proiecte alături de fraţii săi de credinţă. „Am muncit alături de Martori veniţi din diverse ţări, dar am reuşit să ne înţelegem foarte bine unii cu alţii“, povesteşte Simon. „Cei mai buni prieteni mi i-am făcut dintre cei veniţi din alte ţări şi din medii diferite.“

Bineînţeles că Martorii lui Iehova sunt şi ei oameni imperfecţi. Prin urmare, şi ei se luptă să nu aibă prejudecăţi. Dar, ştiind că Dumnezeu e imparţial, găsesc motivaţia de a învinge această tendinţă omenească. — Efeseni 5:1, 2.

Avem parte de multe foloase dacă luptăm împotriva prejudecăţilor. Viaţa noastră se îmbogăţeşte când ne asociem cu oameni ce provin din alte medii. În plus, prin intermediul Regatului său, Dumnezeu va aduce în curând în existenţă o societate umană în care va locui dreptatea (2 Petru 3:13). Atunci, prejudecăţile vor dispărea pentru totdeauna.

[Chenarul de la pagina 11]

Am prejudecăţi?

Cu ajutorul următoarelor întrebări, fă-ţi o autoanaliză pentru a vedea dacă nu cumva, fără să-ţi dai seama, ai unele prejudecăţi:

1. Consider eu că persoanele care provin din anumite etnii, regiuni ori naţiuni au trăsături nedorite, precum stupiditatea, lenevia sau zgârcenia (multe bancuri alimentează acest gen de prejudecăţi)?

2. Am tendinţa să-i învinuiesc pe imigranţi sau pe cei dintr-un alt grup etnic pentru problemele mele economice ori sociale?

3. Permit ca duşmănia ce există de secole în regiunea mea faţă de altă populaţie să trezească în mine animozitate faţă de cei care aparţin acelei populaţii?

4. Reuşesc să-mi fac o părere despre fiecare persoană în parte — indiferent de culoarea pielii, de cultură ori de etnie?

5. Când mi se oferă ocazia, doresc să cunosc oameni ce aparţin altei culturi? Fac eforturi în acest sens?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

În parabola sa despre bunul samaritean, Isus ne-a învăţat cum să ne învingem prejudecăţile

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Aflat în casa lui Corneliu, Petru a zis: „Cu certitudine, îmi dau seama că Dumnezeu nu este părtinitor“

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Învăţăturile biblice îi unesc pe oameni de diverse culturi

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Martorii lui Iehova practică ceea ce învaţă

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Christina: „Întrunirile de la Sala Regatului îmi întăresc încrederea în mine“

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Jasmin: „Oamenii mă iubesc şi mă fac să mă simt o persoană deosebită“

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Simon, voluntar în construcţii: „Am reuşit să ne înţelegem foarte bine unii cu alţii“