Salt la conţinut

Salt la cuprins

E neştiinţific să crezi în Dumnezeu?

E neştiinţific să crezi în Dumnezeu?

 E neştiinţific să crezi în Dumnezeu?

NU E ceva neobişnuit să găsim termeni religioşi în articole şi lucrări ştiinţifice. De exemplu, oamenii de ştiinţă au fost numiţi „marii preoţi ai unei noi culturi tehnologice“, iar laboratoarele lor, „temple“ sau „altare“. Bineînţeles că aceste expresii nu sunt decât metafore. Totuşi, ele ne pot face să ne punem o întrebare importantă: Există, într-adevăr, o prăpastie între ştiinţă şi religie?

Unii consideră, probabil, că pe măsură ce oamenii de ştiinţă cunosc mai mult, ei cred tot mai puţin că ar exista un Dumnezeu. E adevărat, mulţi din comunitatea ştiinţifică iau în râs religia. Însă alţii, într-un număr destul de mare, rămân profund impresionaţi în faţa dovezilor ce atestă existenţa unui proiect în lumea vie ce ne înconjoară. Iar unii oameni de ştiinţă nu numai că sunt uimiţi de acest proiect, dar şi încep să se gândească la un Proiectant.

Vremurile se schimbă

Timp de un secol şi jumătate, teoria evoluţiei formulată de Charles Darwin a fost acceptată pe scară largă. Unii oameni instruiţi s-au aşteptat probabil ca, în timp, doar cei ignoranţi, creduli ori naivi să mai creadă într-un Dumnezeu. Dar nu s-a întâmplat deloc aşa. Mulţi oameni de ştiinţă afirmă azi în mod deschis că există un Creator. E adevărat, poate că ei nu cred într-un Dumnezeu care are calităţi şi nici în Biblie. Totuşi, sunt convinşi că proiectul vizibil în lumea vie indică în mod logic existenţa unui Proiectant inteligent.

Pot fi consideraţi aceşti oameni de ştiinţă nişte naivi? Într-o recenzie de carte, publicată de ziarul The New York Times, se vorbea despre oamenii de ştiinţă care cred că la baza cosmosului şi a vieţii stă un proiect ce reflectă inteligenţă. Iată ce se spunea în articol: „Toţi au doctoratul şi ocupă poziţii importante la unele dintre cele mai prestigioase universităţi. Argumentele aduse de ei împotriva darwinismului nu au la bază autoritatea Scripturilor; ei pleacă, de fapt, de la premise ştiinţifice“.

În acelaşi articol se mai spunea că susţinătorii proiectului inteligent „nu-şi sprijină în nici un caz ideea pe afirmaţii absurde. . . . Ei nu sunt de acord că existenţa vieţii ar putea fi explicată de teoria darwinistă, aşa cum e ea cunoscută, sau de oricare altă  teorie «naturalistă» care se limitează la nişte cauze mecanice oarbe, ce au acţionat treptat, de-a lungul timpului. Lumea biologică, susţin ei, este plină de dovezi ale existenţei unui proiect inteligent — dovezi care indică aproape sigur intervenţia unui Proiectant Inteligent“. *

În mod surprinzător, în lumea ştiinţifică asemenea concluzii sunt larg răspândite. De exemplu, un studiu dat publicităţii în 1997 a dezvăluit că 4 din 10 oameni de ştiinţă americani credeau într-un Dumnezeu cu calităţi. Raportul rămăsese aproape neschimbat faţă de rezultatele unui studiu asemănător efectuat în anul 1914.

Bineînţeles că în ţările în care oamenii au, în general, o mentalitate mai laicizată, cum e cazul statelor europene, raportul e mai mic. Totuşi, „proporţia e mai mare în rândul celor ce lucrează în domeniul ştiinţelor exacte, precum fizica şi geologia, şi mai mică în rândul celor cu profesii ce ţin de ştiinţele umane, cum e antropologia“, se arată în ziarul britanic The Guardian. Tot aici se mai spune: „În Marea Britanie există organizaţii precum Christians in Science (Creştini în Ştiinţă)“. De asemenea, ziarul preciza că, în această ţară, „proporţia celor care asistă la slujbele religioase e mult mai mare în rândul celor ce urmează cursurile institutelor de ştiinţe exacte decât în rândul celor ce studiază artele“.

Cu toate acestea, se pare că majoritatea oamenilor de ştiinţă iau în râs ideea existenţei unui Creator. O asemenea atitudine plină de dispreţ îi influenţează în mare măsură pe colegii lor. După cum remarcă astronomul Allan Sandage, „te reţii să te declari o persoană credincioasă“. De ce? „Criticile pe care ţi le atragi sunt atât de nemiloase!“ spune el, referindu-se la dezaprobarea şi dispreţul colegilor.

Astfel, oamenii de ştiinţă care îndrăznesc să spună că ştiinţa nu exclude neapărat ideea existenţei unui Creator constată că opiniile lor sunt puse în umbră de părerile mai sceptice ale celorlalţi. În următoarele articole ne vom îndrepta atenţia asupra opiniilor, adesea ignorate, ale celor dintâi şi asupra motivului pentru care ei văd astfel lucrurile. Însă cum vă afectează toate acestea? Vă poate ajuta ştiinţa să-l găsiţi pe Dumnezeu? Vă invităm să citiţi articolele următoare.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Printre distinşii profesori universitari şi oameni de ştiinţă care au declarat în mod public că susţin existenţa unui „Proiectant Inteligent“ amintim: Phillip Johnson, profesor de drept la Universitatea din Berkeley (California); biochimistul Michael Behe, autorul cărţii Darwin’s Black Box — The Biochemical Challenge to Evolution; matematicianul William Dembski; Alvin Plantinga, specialist în logică; fizicienii John Polkinghorne şi Freeman Dyson; astronomul Allan Sandage şi mulţi alţii.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Stelele: prin amabilitatea ROE/Anglo-Australian Observatory, fotografie de David Malin