Salt la conţinut

Salt la cuprins

Mi-am însuşit punctul de vedere divin referitor la sânge

Mi-am însuşit punctul de vedere divin referitor la sânge

 Mi-am însuşit punctul de vedere divin referitor la sânge

Un medic îşi spune povestea vieţii

MĂ AFLAM în sala de şedinţe a spitalului şi treceam în revistă în faţa mai multor medici rezultatele unei autopsii. Pacientul care murise avusese o tumoare malignă, iar eu am spus: „De aici putem trage concluzia că principala cauză a decesului acestui pacient a fost hemoliza [distrugerea globulelor roşii] şi insuficienţa renală acută, apărute în urma unei transfuzii majore de sânge“.

Un profesor s-a ridicat în picioare şi a strigat furios: „Vrei să spui că am administrat un tip greşit de sânge?“ „Nu asta am vrut să spun“, am răspuns. Arătându-le câteva clişee cu mici secţiuni din rinichiul pacientului, am adăugat: „Putem observa aici liza [dezintegrarea] mai multor globule roşii din rinichi şi, prin urmare, putem conchide că aceasta a provocat insuficienţa renală acută“. * Spiritele s-au încins, iar eu am simţit că mi se usucă gura. Deşi eram un medic tânăr, iar el era profesor, nu puteam da înapoi.

Pe atunci nu eram Martor al lui Iehova. M-am născut în 1943 în Sendai, un oraş din nordul Japoniei. Întrucât tata fusese patolog şi psihiatru, m-am hotărât să urmez şi eu medicina. În 1970, când eram în anul doi la medicină, m-am căsătorit cu o tânără pe nume Masuko.

 Încep să studiez patologia

Masuko muncea ca să ne putem întreţine, în timp ce eu îmi continuam studiile. Domeniul medicinei mă fascina. Eram uluit de complexitatea corpului uman! Cu toate acestea, niciodată nu m-am gândit la existenţa unui Creator. Eram convins că cercetările medicale puteau să dea un sens vieţii mele. Prin urmare, după ce am devenit medic, am ales să-mi continuu studiile în domeniul patologiei — ramură a medicinei care studiază caracteristicile, cauzele şi efectele bolilor.

În timp ce făceam autopsii pe pacienţi care muriseră de cancer, am început să mă îndoiesc de eficacitatea transfuziilor de sânge. Unii bolnavi aflaţi într-o fază avansată de cancer sunt anemici în urma hemoragiilor. Întrucât chimioterapia agravează anemia, adesea medicii recomandă transfuzii de sânge. Totuşi, începusem să am bănuieli că transfuziile ar avea un rol în răspândirea cancerului. În orice caz, în prezent se ştie că hemotransfuziile induc imunosupresia, care măreşte riscul reapariţiei tumorii şi mortalitatea în rândul bolnavilor de cancer. *

Cazul menţionat la început l-am avut în 1975. Profesorul despre care vorbeam se ocupa de caz şi era specialist în hematologie. Aşadar, nu era de mirare că s-a enervat când m-a auzit spunând că o transfuzie de sânge provocase moartea pacientului! Cu toate acestea, mi-am continuat prezentarea, iar el încetul cu încetul s-a calmat.

Boala şi moartea nu vor mai fi!

Cam pe atunci soţia mea a fost vizitată de o doamnă în vârstă, care era Martoră a lui Iehova. În introducerea ei, Martora a folosit cuvântul „Iehova“, iar soţia mea a întrebat-o ce însemna. Vizitatoarea i-a răspuns că „Iehova este numele adevăratului Dumnezeu“. Masuko citea Biblia din copilărie, însă, în Biblia pe care o avea, numele lui Dumnezeu fusese înlocuit cu „DOMNUL“. Acum aflase că Dumnezeu avea un nume!

Masuko a început imediat să studieze Biblia cu acea Martoră. Când am venit acasă de la spital în jurul orei 13.00, ea mi-a spus entuziasmată: „În Biblie se spune că boala şi moartea nu vor mai exista!“ „Ar fi minunat!“, i-am răspuns eu. „Pentru că lumea nouă va veni curând, nu vreau să-ţi pierzi timpul“, a continuat ea. Crezând că voia să renunţ la profesia mea, m-am supărat, iar relaţiile dintre noi au început să fie tensionate.

Masuko însă nu a încetat să-mi stârnească interesul. Se ruga să găsească versete potrivite şi mi le arăta. Cuvintele din Eclesiastul 2:22, 23 m-au mişcat în mod deosebit: „Ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se chinuieşte sub soare? . . . Nici măcar noaptea n-are odihnă în inima lui. Şi aceasta este deşertăciune“. Ele se aplicau la ce făceam eu: eram dedicat medicinei zi şi noapte, fără însă ca aceasta să-mi aducă adevărata satisfacţie.

În iulie 1975, într-o duminică dimineaţa, după ce soţia mea a plecat la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, brusc m-am hotărât să merg şi eu. Soţia mea a fost foarte surprinsă când m-a văzut acolo, iar Martorii mi-au  făcut o primire călduroasă. De atunci nu am mai lipsit de la nici o întrunire de duminica. O lună mai târziu, un Martor a început să studieze Biblia cu mine. După trei luni de la prima vizită pe care i-au făcut-o Martorii, soţia mea s-a botezat.

Accept punctul de vedere divin referitor la sânge

La scurt timp, am aflat că Biblia le spune creştinilor ‘să se abţină de la sânge’ (Faptele 15:28, 29; Geneza 9:4). Întrucât aveam deja îndoielile mele cu privire la eficacitatea transfuziilor de sânge, nu mi-a fost greu să-mi însuşesc punctul de vedere al lui Dumnezeu privitor la sânge. * Mi-am zis: „Dacă există un Creator, iar asta cere el, atunci ce spune nu poate fi decât bine“.

Am mai aflat că din cauza păcatului adamic ne îmbolnăvim şi murim (Romani 5:12). Pe atunci, făceam un studiu asupra arteriosclerozei. Pe măsură ce îmbătrânim, arterele se întăresc şi se îngustează, cauzând cardiopatie, tulburări cerebrovasculare şi boli renale. Era logic, aşadar, că imperfecţiunea moştenită era cauza acestui fenomen. După aceea, zelul meu pentru medicină s-a mai temperat. Numai Iehova Dumnezeu poate înlătura boala şi moartea!

În martie 1976, la şapte luni de când începusem să studiez Biblia, mi-am abandonat studiile de la spitalul universitar. Mi-era teamă că n-am să mai pot lucra niciodată ca medic, însă mi-am găsit un post la alt spital. M-am botezat în mai 1976. Am ajuns la concluzia că cea mai bună modalitate de a-mi trăi viaţa era aceea de a sluji ca evanghelizator cu timp integral, sau pionier, serviciu pe care l-am început în iulie 1977.

Apăr punctul de vedere divin referitor la sânge

În noiembrie 1979, eu şi Masuko ne-am mutat într-o congregaţie din prefectura Chiba, unde era mare nevoie de predicatori. Am găsit un spital în care am obţinut un loc de muncă cu jumătate de normă. În prima zi de lucru, am fost înconjurat de mai mulţi chirurgi. Ei mă întrebau cu insistenţă: „Întrucât eşti Martor al lui Iehova, ce-ai să faci când ţi se aduce un pacient căruia trebuie să-i administrezi sânge?“

Le-am explicat plin de respect că aveam să urmez ce spune Dumnezeu cu privire la sânge. Le-am mai spus că existau alternative la transfuzii şi că aveam să fac tot posibilul să-mi ajut pacienţii. După vreo oră de discuţii, şeful secţiei de chirurgie mi-a spus: „Înţeleg. Însă dacă e adus un pacient care a suferit o pierdere de sânge majoră, ne vom ocupa noi de el“. Deşi era cunoscut ca o persoană dificilă, după această discuţie relaţiile dintre noi s-au îmbunătăţit, iar el mi-a respectat întotdeauna convingerile religioase.

Respectul faţă de sânge e pus la încercare

În timp ce slujeam în Chiba, în Ebina se construia un nou sediu al Martorilor lui Iehova din Japonia. Pentru a ne îngriji de sănătatea voluntarilor Martori care construiau acest edificiu, numit Betel, eu şi soţia mea mergeam acolo o dată pe săptămână. După câteva luni, am fost invitaţi să slujim cu timp integral la Betelul din Ebina. Astfel, în martie 1981 ne-am mutat în clădirile temporare în care erau găzduiţi cei peste 500 de voluntari. Dimineaţa curăţam băile şi toaletele de pe şantier, iar după-amiaza dădeam consultaţii.

Unul dintre pacienţii mei a fost Ilma Iszlaub, o misionară din Australia care a venit în  Japonia în 1949. Era bolnavă de leucemie, iar medicii i-au spus că mai avea doar câteva luni de trăit. Ilma a refuzat transfuziile de sânge care-i puteau prelungi viaţa şi a ales să-şi petreacă ultimele zile ale vieţii la Betel. Pe atunci nu erau încă disponibile medicamente precum eritropoietina, care stimulează producerea de globule roşii. Prin urmare, hemoglobina îi scădea uneori la 3 sau 4 grame (valorile normale fiind de 12 până la 15)! Însă am făcut tot ce-am putut să o tratez. Ilma a continuat să manifeste o credinţă de nezdruncinat în Cuvântul lui Dumnezeu până la moartea ei survenită în ianuarie 1988 — după aproximativ şapte ani!

De-a lungul anilor, mai mulţi voluntari de la filiala din Japonia a Martorilor lui Iehova au avut nevoie de intervenţii chirurgicale. E lăudabil că medicii de la spitalele din apropiere au efectuat operaţiile fără a recurge la transfuzii. De multe ori, am fost invitat în sala de operaţii doar ca observator, însă alteori chiar am asistat. Le sunt recunoscător medicilor care respectă poziţia Martorilor lui Iehova cu privire la sânge. Lucrând cu ei am avut multe ocazii să le împărtăşesc convingerile mele religioase. Nu demult, unul dintre ei a devenit un Martor botezat.

Fapt interesant, datorită eforturilor depuse de medici în a-i trata pe Martorii lui Iehova fără transfuzii s-au făcut multe progrese în medicină. Operaţiile la care nu s-a administrat sânge au demonstrat foloasele evitării hemotransfuziilor. Studiile arată că pacienţii se însănătoşesc mai repede şi fac mai puţine complicaţii după intervenţia chirurgicală.

Continuu să învăţ de la Marele Medic

Încerc să ţin pasul cu ultimele progrese din medicină. Totuşi, continuu să învăţ de la cel mai mare Medic, Iehova. El nu se uită numai la suprafaţă, ci vede întreaga persoană (1 Samuel 16:7). Ca medic, încerc să tratez fiecare pacient privindu-l ca întreg; nu mă concentrez doar asupra bolii sale. Aceasta mă ajută să-i acord o îngrijire medicală mai bună.

Lucrez şi acum la Betel. Totuşi, faptul de a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Iehova — inclusiv să afle punctul lui de vedere referitor la sânge — îmi procură una dintre cele mai mari bucurii. Mă rog ca Marele Medic, Iehova Dumnezeu, să înlăture curând boala şi moartea. — Relatată de Yasushi Aizawa.

[Note de subsol]

^ par. 4 Potrivit manualului Modern Blood Banking and Transfusion Practices, de dr. Denise Harmening, „la un pacient care a devenit sensibil în urma unei transfuzii, a unei sarcini sau a unui transplant“ poate apărea „o reacţie hemolitică post-transfuzională“. În astfel de situaţii, anticorpii care fac ca organismul bolnavului să respingă transfuzia „nu pot fi detectaţi cu ajutorul metodelor pretransfuzionale standard“. Conform lucrării Dailey’s Notes on Blood, hemoliza „poate fi declanşată chiar şi când se administrează o cantitate mică de sânge . . . incompatibil. Când se produce blocajul renal, încetul cu încetul bolnavul e intoxicat deoarece rinichii nu mai pot înlătura impurităţile din sânge“.

^ par. 8 Iată ce se afirma în revista Journal of Clinical Oncology din august 1988: „Perspectivele de însănătoşire ale pacienţilor cărora li se administrează perioperator sânge sunt mult mai slabe decât ale pacienţilor operaţi de cancer fără transfuzie perioperatorie“.

^ par. 16 Pentru informaţii suplimentare asupra învăţăturilor biblice privitoare la sânge, vezi broşura Salvarea vieţii prin sânge — În ce mod?, publicată de Martorii lui Iehova.

[Text generic pe pagina 14]

„Le-am mai spus că existau alternative la transfuzii şi că aveam să fac tot posibilul să-mi ajut pacienţii“

[Text generic pe pagina 15]

„Operaţiile la care nu s-a administrat sânge au demonstrat foloasele evitării hemotransfuziilor“

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Sus: ţinând o cuvântare biblică

Dreapta: alături de soţia mea, Masuko, în prezent