Salt la conţinut

Salt la cuprins

Agresivitatea — câteva cauze şi efecte

Agresivitatea — câteva cauze şi efecte

 Agresivitatea — câteva cauze şi efecte

CE ÎL determină pe un copil să fie agresiv? Dacă aţi fost vreodată ţinta unei persoane agresive, poate că veţi fi tentaţi să spuneţi: „Nu-mi pasă! N-are nici o scuză pentru purtarea sa“. Şi probabil că aveţi dreptate. Dar este o mare diferenţă între un motiv şi o scuză. Motivele pentru care un copil devine agresiv nu-i scuză comportamentul greşit, ele însă ne pot ajuta să i-l înţelegem. Iar o astfel de perspicacitate în abordarea situaţiei poate fi cu adevărat valoroasă. În ce sens?

Un proverb străvechi spune: „Înţelepciunea [perspicacitatea, NW] îl face pe om încet la mânie“ (Proverbele 19:11). Mânia îndreptată împotriva conduitei agresive a unei persoane ne poate întuneca judecata, umplându-ne de amărăciune şi chiar de ură. Dar înţelegând comportamentul persoanei respective ne vom putea calma furia. Şi, în plus, vom şti mai bine ce soluţii să căutăm. Să analizăm, aşadar, câţiva factori care pot duce la acest comportament inacceptabil.

Ce factori duc la un comportament agresiv?

În multe cazuri, persoanele agresive au fost neglijate complet în copilărie sau au fost marcate de un exemplu negativ din partea părinţilor. Multe dintre aceste persoane provin din cămine unde părinţii sunt reci sau indiferenţi ori şi-au învăţat copiii să dea frâu liber furiei şi să recurgă la violenţă pentru a-şi rezolva problemele. Copiii care au fost crescuţi într-un asemenea mediu, poate nu consideră că atacurile lor verbale şi actele lor de violenţă fizică sunt de fapt acte de agresivitate; poate chiar cred că felul lor de a se comporta este normal şi acceptabil.

O tânără de 16 ani, care fusese victima agresivităţii manifestate de tatăl ei vitreg şi de colegii ei de şcoală, spune că a devenit ea însăşi o persoană agresivă când a ajuns în clasa a VII-a. Ea recunoaşte: „De fapt, fierbeam de mânie. Mă legam de toţi, de oricine. Durerea are un impact puternic asupra ta. Odată simţită, vrei să-i faci şi pe alţii s-o simtă“. Deşi agresivitatea fizică nu este caracteristică fetelor, mânia din spatele ei este! *

Numeroase şcoli au elevi din medii diverse, care au fost crescuţi  în moduri foarte diferite. E trist, dar unii copii sunt agresivi deoarece au fost învăţaţi acasă că cel mai bun mijloc de a obţine ce-şi doresc este să recurgă la intimidări şi la abuzuri verbale.

Din nefericire, astfel de metode par adesea eficiente. Shelley Hymel, consilier-asociat pe probleme de educaţie la Universitatea British Columbia (Canada), studiază de 20 de ani comportamentul copilului. Ea spune: „Există copii care-şi dau seama ce tactici merg şi, din nefericire, actele agresive dau rezultate. Ei obţin tot ce-şi doresc — putere, status şi atenţie“.

Un alt factor care le permite persoanelor agresive să aibă succes este lipsa supravegherii. Multe victime simt că nu au cui să ceară ajutor — ceea ce, din nefericire, în cele mai multe cazuri, este adevărat. Debra Pepler, directoare a LaMarsh Centre for Research on Violence and Conflict Resolution de la Universitatea York din Toronto, a observat cu atenţie ceea ce se petrecea în curtea unei şcoli şi a descoperit că profesorii detectează şi intervin pentru a pune capăt incidentelor ce implică acte de agresivitate doar în circa 4% din cazuri.

Dr. Pepler este de părere că e esenţial să se intervină în astfel de situaţii. Ea spune: „Copiii nu pot să rezolve problema pentru că aici e vorba de putere, iar cu fiecare victimă, puterea celui agresiv creşte“.

Atunci de ce nu sunt raportate mai multe acte de agresivitate? Deoarece victimele sunt convinse că dacă raportează un astfel de act, o vor păţi şi mai rău. Astfel, într-o oarecare măsură, mulţi copii îşi petrec anii de şcoală într-o stare de încordare şi de nesiguranţă permanentă. Care sunt efectele unui asemenea mod de viaţă?

Efecte pe plan fizic şi emoţional

Un raport al National Association of School Psychologists din Statele Unite spune că 160 000 de copii absentează zilnic de la şcoală deoarece le este teamă că vor cădea victimă agresivităţii. Victimele actelor agresive pot înceta să mai vorbească despre şcoală, despre o anumită oră de curs sau activitate şcolară. Ele poate că încearcă să ajungă în fiecare zi târziu la şcoală, să absenteze de la unele ore sau chiar să găsească scuze pentru a lipsi total de la şcoală.

Cum pot fi recunoscuţi copiii care cad victimă actelor agresive? Ei pot deveni abătuţi, irascibili, dezamăgiţi sau obosiţi şi retraşi. Pot ajunge să fie violenţi cu cei din casă, cu cei din anturajul lor şi cu prietenii. Martorii inocenţi ai acestor acte agresive suportă şi ei consecinţele. Situaţia poate genera în ei o teamă teribilă, care are repercusiuni asupra capacităţii lor de învăţare.

Însă în revista Pediatrics in Review se spune: „Pentru victime şi pentru societate, cea mai nefastă consecinţă a agresivităţii este violenţa, inclusiv sinuciderea şi omorul. Sentimentul de neputinţă pe care-l trăiesc copiii care cad victimă actelor agresive poate fi atât de profund, încât unii ar putea să răspundă prin acţiuni autodistructive sau prin răzbunare fatală“.

Dr. Ed Adlaf, cercetător şi profesor de sănătate publică la Universitatea din Toronto, îşi exprimă îngrijorarea în felul următor: „E aproape sigur că atât persoanele agresive, cât şi victimele lor vor suferi pe plan afectiv acum şi în viitor“. Pe parcursul anului şcolar 2001–2002, s-a făcut un sondaj în rândul a peste 225 000 de elevi din Ontario; între o pătrime şi o treime din ei fie au comis acte de agresivitate, fie le-au căzut victimă. În acelaşi grup, o persoană din zece s-a gândit să se sinucidă.

Agresivitatea continuă poate ştirbi încrederea victimei în ea însăşi, poate cauza grave probleme de sănătate şi îi poate chiar ruina cariera. Victimele agresivităţii pot avea dureri de cap, insomnie, stări de anxietate şi de depresie. Unii pot ajunge să sufere de tulburare de stres posttraumatic. În timp ce atacurile fizice îi pot determina pe cei din jur să acorde în mod constant un sprijin plin de înţelegere, atacurile de ordin afectiv pot să nu producă aceeaşi reacţie. Rănile de acest gen nu se văd. Aşadar, în loc să manifeste empatie, prietenii şi familia pot obosi tot ascultând plângerile victimei.

Agresivitatea are efecte negative chiar şi asupra persoanelor agresive. Dacă nu încetează în copilărie cu actele agresive, acestea vor ajunge ca la maturitate să manifeste acelaşi comportament la locul de muncă. De fapt, unele studii arată că cei care au fost agresivi în copilărie au dezvoltat anumite trăsături de comportament ce s-au manifestat şi când au ajuns adulţi. Probabilitatea ca aceştia să aibă cazier judiciar este mult  mai mare decât în cazul celor care nu au fost agresivi.

Impactul asupra familiei

Agresivitatea la locul de muncă afectează stabilitatea şi pacea căminului. Victima agresivităţii va avea tendinţa să-i rănească pe cei dragi de-acasă — ceea ce este de neînţeles pentru membrii familiei. Mai mult decât atât, partenerul conjugal al victimei sau un alt membru al familiei fie va acţiona cu imprudenţă şi-şi va arăta sprijinul faţă de ea luptându-se cu persoana agresivă fie, dimpotrivă, va învinovăţi victima pentru problemele pe care le creează în casă. Când actele agresive se perpetuează, chiar şi partenerii care oferă de obicei sprijin afectiv şi moral îşi pierd răbdarea. Şi, pe măsură ce anii trec, este foarte probabil că familia respectivă se va destrăma.

În unele cazuri, agresivitatea duce la ruinarea carierei şi la pierderea mijloacelor de trai, la separare şi la divorţ sau chiar la sinucidere. În Australia, între jumătate şi două treimi dintre victimele agresivităţii la locul de muncă au menţionat efectele negative ale acesteia asupra relaţiilor cu cei apropiaţi, şi anume cu partenerul de viaţă sau cu ceilalţi membri ai familiei.

Preţul agresivităţii

Agresivitatea la locul de muncă îi costă scump şi pe angajatori. Persoana agresivă poate fi un şef caustic sau un coleg de muncă perfid, poate fi o femeie sau un bărbat. Asemenea persoane îi controlează în mod exagerat pe ceilalţi, sunt extrem de riguroase în modul de a-şi efectua activităţile şi îi înjosesc pe alţii făcând în permanenţă remarce negative şi critice la adresa lor, umilindu-i deseori chiar în faţa altora. Cei agresivi rareori îşi recunosc lipsa de politeţe sau îşi cer scuze pentru comportamentul lor. Ţintele lor sunt adesea angajaţii capabili, demni de încredere şi agreaţi de colegii de muncă.

Angajaţii care sunt trataţi astfel tind să nu mai muncească la fel de eficient. Iar randamentul colegilor de serviciu martori la actele agresive scade şi el. Agresivitatea îi poate determina pe angajaţi să nu le mai fie loiali în aceeaşi măsură angajatorului lor şi să nu mai muncească atât de conştiincios. Într-un raport se spunea că actele agresive costă industria britanică aproximativ trei miliarde de dolari în fiecare an. În plus, se afirmă că un asemenea comportament este răspunzător de peste 30% din bolile cauzate de stres.

E limpede, agresivitatea are impact asupra întregii societăţi. Întrebarea este: Se poate face ceva pentru a ţine sub control această problemă şi pentru a o elimina?

[Notă de subsol]

^ par. 6 Femeile agresive folosesc de obicei drept tactici excluderea persoanei-ţintă din anturaj şi răspândirea de zvonuri. Se pare însă că din ce în ce mai multe femei recurg şi la violenţa fizică.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Victimele actelor agresive constante se pot deprima şi izola

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Agresivitatea la locul de muncă este, din păcate, foarte răspândită