Salt la conţinut

Salt la cuprins

Nave puternice, gata să vină în ajutor

Nave puternice, gata să vină în ajutor

 Nave puternice, gata să vină în ajutor

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FINLANDA

PESCĂRUŞII plutesc pe cerul fără nori. Soarele dogoreşte. Aerul e plin de aroma plăcută a boabelor de cafea. Într-un târziu, capacele magaziilor se închid cu zgomot, sirenele urlă, iar un cargou plin de mărfuri porneşte greoi în călătorie. O încărcătură de cafea-boabe îşi începe drumul spre Finlanda, o ţară a iubitorilor de cafea. Câteva săptămâni mai târziu însă, în gerul aspru al iernii, nava care transportă sacii de cafea e cât pe ce să rămână înţepenită în gheaţa groasă a Mării Baltice. Ce se poate face? Nu e nici un motiv de îngrijorare, pentru că ajutorul e pe drum. O navă puternică apare la orizont — un spărgător de gheaţă.

Prin gheaţă

Cele mai multe mărfuri de pe glob sunt transportate pe mare. De obicei, lucrurile se desfăşoară fără incidente. Dar cum ajung navele în porturi când apa e îngheţată? Aceasta e o problemă foarte spinoasă în Marea Baltică — foarte aglomerată, de altfel —, care pentru multe ţări este singurul pasaj spre ocean. De pildă, în timpul unei ierni cumplit de geroase, cele mai multe porturi finlandeze sunt blocate din cauza gheţii, iar cele aflate în extremitatea nordică pot rămâne prinse de gheţuri până la şase luni. O asemenea situaţie poate duce la pierderi de vieţi omeneşti.

În nordul şi centrul Europei anul 1867 nu a fost prea bun în recolte. Cum toate căile maritime de acces spre Finlanda urmau să fie închise de gheaţă până în luna mai, ajutoarele nu puteau ajunge aici decât după topirea gheţii. În cartea Through Ice and Snow (Prin gheaţă şi zăpadă), căpitanul de vas Seppo Laurell spune: „Atunci au murit de foame aproximativ 110 000 de oameni, adică peste 5% din populaţia Finlandei“.

Gheaţa îngreunează transportul de mărfuri şi în alte regiuni ale lumii. În America de Nord, aceasta este o problemă des întâlnită pe Marile Lacuri, pe  râul St. Lawrence şi de-a lungul coastei canadiene. În regiunea arctică şi antarctică este şi mai dificil de navigat în timpul iernilor extrem de reci. Aici, stratul de gheaţă ajunge până la 2–3 metri grosime.

Încercări timpurii de a traversa canalele îngheţate

În epoca corăbiilor, gheaţa era un obstacol aproape de neînvins. Când a apărut primul vas cu aburi care avea coca de oţel, situaţia s-a îmbunătăţit. În cazul în care era destul de puternic, cargoul putea trece singur prin stratul de gheaţă, fără să aibă nevoie de alt ajutor. Însă aceste nave aveau limitele lor, chiar dacă unele dintre ele erau special întărite pentru a înfrunta gheaţa.

Constructorii de nave-spărgător de gheaţă au venit cu o soluţie. Se spune că primul spărgător de gheaţă din lume a fost City Ice Boat I, construit în Statele Unite, în 1837. În 1871, în Europa a fost construită la Hamburg (Germania) nava Eisbrecher. Experienţa i-a învăţat repede pe constructori ce tip de vase înfruntau cel mai bine gheaţa; aşadar, pe la începutul secolului al XX-lea au fost deja concepute unele proiecte de bază. *

Giganţi de fier plutitori

Ce se întâmplă de fapt când o navă este prinsă în gheaţă? „Nava tremură de parcă ar avea febră mare“, spune un marinar. Coca spărgătorului de gheaţă trebuie să facă faţă unei presiuni mult mai mari decât  coca unei nave comerciale. „A intra într-o banchiză e acelaşi lucru cu a merge pe o plajă cu barca cu motor“, ne spune un lucrător pe un spărgător de gheaţă. Tablele de bordaj din oţel de la prova au peste 30 de milimetri grosime — la spărgătoarele de gheaţă polare ajung chiar până la 50 de milimetri grosime —, iar corpul navei are nişte coaste, în afara celor obişnuite, special întărite pentru gheaţă. Cât de puternice sunt asemenea nave? În timpul celui de-al doilea război mondial, când spărgătorul de gheaţă Tarmo a fost lovit de o bombă, puntea de comandă şi majoritatea cabinelor au fost distruse, însă coca navei nu a suferit nici măcar o fisură.

Forma pe care o are coca este extrem de importantă la un spărgător de gheaţă. Adesea, cea mai dificilă sarcină nu e aceea de a sparge gheaţa, ci de a da la o parte bucăţile de gheaţă spartă. Multe spărgătoare de gheaţă au prova puţin rotunjită, de forma unei linguri. Nava sparge gheaţa cu masa ei şi împinge blocurile de gheaţă în lateral şi dedesubtul ei. Pentru a reduce frecarea dintre corpul navei şi gheaţă, forma pe care urmează să o aibă coca este proiectată cu multă atenţie. În plus, corpul navei este acoperit cu oţel inoxidabil sau cu vopsea epoxidică foarte fină şi rezistentă.

Cum sunt acţionaţi aceşti giganţi de fier? Zilele când bărbaţi asudaţi trebuiau să care cu lopata cărbuni pentru boilerul din compartimentul maşinii sunt demult apuse! Spărgătoarele de gheaţă moderne au propulsie Diesel electrică, iar puterea de propulsare este la fel de mare precum cea a unor tancuri petroliere de mărime medie. Pentru ca spărgătoarele de gheaţă să acţioneze în regiunile polare fără teama că vor rămâne în pană de combustibil, unele sunt dotate cu reactoare nucleare care le furnizează energie.

Informaţii interesante

Când o barcă cu rame se împotmoleşte în nămol, vâslaşul poate să o scoată de-acolo dacă înclină barca lateral. Acelaşi principiu se aplică şi la un spărgător de gheaţă. Dar, în acest caz, nu ar fi de-ajuns nici un echipaj întreg de până la 30 de oameni ca să încline vasul lateral. Pentru a banda nava (sau a o înclina lateral) se foloseşte un sistem special — apa este transferată înainte şi-napoi de la un rezervor imens, situat pe o parte a corpului navei, la altul, aflat pe cealaltă parte. E uimitor, dar uneori sunt necesare doar 15 secunde pentru a banda nava! Numai ideea unui astfel de balans îl poate face pe un „om de la uscat“ să pălească! Marinarii sunt, cu siguranţă, o categorie aparte!

La sfârşitul secolului al XIX-lea, cineva s-a gândit să monteze un propulsor la prova. Când propulsorul era în funcţiune, se producea un jet de apă care reducea frecarea şi împingea gheaţa deoparte. Unele tipuri de spărgătoare de gheaţă mai moderne au câte două propulsoare montate la pupa şi unul sau două la prova. Însă la multe spărgătoare de gheaţă propulsorul de la prova a fost înlocuit cu orificii, care se află de-a lungul carenei, sub apă; prin ele se eliberează mari cantităţi de aer sub presiune în apa de dedesubtul gheţii, producându-se astfel multe bule de aer, care contribuie la reducerea frecării.

O privire în zare

Soarele cald de primăvară reuşeşte să facă ceea ce toate cele nouă puternice spărgătoare de gheaţă finlandeze nu au reuşit — sparge lanţurile de gheaţă care au ferecat porturile, până şi în extremitatea nordică a acestui ţinut. Spărgătoarele de gheaţă se întorc „acasă“, iar asta înseamnă o vară uşoară pentru echipaj. Costisitoarele nave specializate vor lenevi câteva luni, deoarece modul particular în care au fost construite le face nepotrivite pentru călătoriile regulate pe mare.

Însă există o nouă generaţie de nave. Aceste spărgătoare de gheaţă multifuncţionale sunt folosite în timpul iernii ca spărgătoare de gheaţă, iar în sezonul de navigaţie, la întinderea cablurilor pe fundul mării, la operaţiuni de cercetare şi la susţinerea platformelor de foraj off-shore (în larg). O astfel de navă, Botnica, construită în 1998 pentru Administraţia Maritimă Finlandeză, are un sistem de propulsie dublu în compartimentul unui rotor care efectuează o mişcare de rotaţie de 360°, îndeplinind astfel nu numai rolul de propulsor, ci şi de cârmă. Sistemele de propulsie fac nava foarte uşor de manevrat. Acest proiect a fost aplicat şi la noile nave de pasageri.

Datorită tehnologiei avansate folosite în cazul spărgătorului de gheaţă, s-a născut o idee pentru un nou tip de cargou. În timp ce va înainta prin apă, noul tip de navă va brăzda valurile la fel ca şi până acum. Însă, pentru a sparge gheaţa, va fi folosită pupa. Această „navă-cisternă cu acţiune dublă“ va fi foarte utilă în regiunile polare, unde spărgătorul de gheaţă nu prea poate da ajutor. Această navă va putea să-şi croiască singură drum prin stratul de gheaţă înaintând cu spatele.

Între timp, Finlandei îi trebuie urgent cafeaua! Spărgătorul de gheaţă despre care am vorbit în paragraful de început al articolului tocmai a spart gheaţa din jurul cargobotului cu cafea, iar acum îl remorchează. Căpitanul spărgătorului de gheaţă se sprijină calm de balustradă. Apoi se întoarce spre pasarelă. E timpul să bem o ceaşcă de cafea fierbinte!

[Notă de subsol]

^ par. 10 Spărgătoarele de gheaţă diferă în ce priveşte mărimea şi modul în care sunt construite, în funcţie de locul unde urmează să fie folosite — în porturi, pe mare ori în regiunile polare. Acest articol se referă în principal la spărgătoarele de gheaţă folosite pe mare.

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Spărgătorul de gheaţă „Otso“ croindu-şi drum

[Provenienţa fotografiei]

Finnish Maritime Administration

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Vapor cu abur: prins de gheaţă — cca 1890

[Provenienţa fotografiei]

Museovirasto

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Nava „Taymyr“ cu propulsie nucleară

[Provenienţa fotografiei]

Kværner Masa-Yards

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Spărgătorul de gheaţă multifuncţional poate fi folosit şi la întinderea de cabluri şi la instalarea conductelor

[Provenienţa fotografiei]

Finnish Maritime Administration

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

„Botnica“

[Provenienţa fotografiei]

Finnish Maritime Administration