Salt la conţinut

Salt la cuprins

Iarba — nu doar covorul verde de sub picioarele tale

Iarba — nu doar covorul verde de sub picioarele tale

 Iarba — nu doar covorul verde de sub picioarele tale

PENTRU unii nu este decât ceva verde ce creşte pe lângă casă şi trebuie tuns. Pentru agricultori şi pentru jucătorii de fotbal este „bancul lor de lucru“. Iar pentru copii, este locul ideal de joacă. Însă când spunem iarbă ne referim oare numai la gazoane, terenuri agricole sau terenuri de joc?

Dacă locuieşti într-un bloc la oraş, probabil te gândeşti că nu prea ai de-a face cu iarba. Cu toate acestea, aproape toţi folosim zilnic vreun soi de iarbă sau produse obţinute din ea. Dar ce este, de fapt, iarba? Şi cum ne folosim de ea?

Ce este iarba?

Hai să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei umile plante. De obicei, se spune iarbă la tot felul de plante mici şi verzi. Pe lângă plantele a căror denumire ştiinţifică arată că fac parte din familia plantelor ierboase, sau erbaceelor (Gramineae, sau Poaceae), unii consideră că în această familie intră şi rogozul şi papura. Totuşi, numai despre graminee se poate spune pe bună dreptate că sunt plante ierboase. Această familie de plante are câteva caracteristici de bază distinctive. Priveşte atent ceea ce crezi că ar fi un fir de iarbă.

Este tulpina cilindrică, goală pe dinăuntru, iar din loc în loc are noduri? Sunt frunzele ca o foaie plată, lungă şi subţire? Prezintă ele nervuri paralele şi pornesc ele din tecile ce înfăşoară tulpina? Cresc frunzele succesiv de-o parte şi de alta a tulpinii, formând astfel două rânduri verticale? Este rădăcina formată dintr-o mulţime de fire subţiri şi încâlcite şi nicidecum dintr-o rădăcină principală din care se desprind radicele scurte? Sunt florile — dacă cumva vezi vreuna — mici, de-abia sesizabile, formând fie un spic, fie un racem, fie un panicul? Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este afirmativ, atunci probabil că ai în faţă o plantă care aparţine familiei erbaceelor.

Deşi plantele din familia erbaceelor arată oarecum la fel, există o varietate uluitoare: între 8 000 şi 10 000 de specii. Înălţimea plantelor variază între 2 cm şi 40 m, cât măsoară unele specii de bambus. Erbaceele alcătuiesc cea mai mare parte din vegetaţia ce acoperă pământul. Şi nu este de mirare acest lucru, întrucât sunt unele dintre cele mai adaptabile plante, crescând în regiuni polare şi în deşerturi, în pădurile tropicale şi pe versanţii muntoşi bătuţi de vânt. Erbaceele sunt plantele predominante în unele regiuni de vegetaţie cum ar fi stepa, llanosul, pampasul, preria şi savana.

Rezistenţa este una dintre principalele caracteristici ce asigură supravieţuirea diverselor tipuri de erbacee. Spre deosebire de multe alte plante, iarba nu creşte din vârf, ci în porţiunile de creştere de deasupra nodurilor. Iar noile ramificaţii ale rizomului pot porni din tulpină crescând orizontal pe pământ sau în subteran. Prin urmare, când maşina de tăiat iarba sau dinţii vacilor rup vârful ierbii, ea continuă să crească, în timp ce multe alte  plante nu. Din acest motiv, tunderea gazonului de repetate ori este în favoarea ierbii şi în defavoarea celorlalte plante, gazonul devenind des şi frumos.

În plus, în cazul multor plante ierboase, dacă tulpina le este îndoită de vânt sau călcată în picioare, ea se poate ridica înapoi, deoarece creşte mai repede pe partea dinspre pământ. De aceea, iarba se reface, în general, rapid după ce a fost distrusă, ceea ce îi conferă un avantaj faţă de alte plante în lupta lor pentru o rază de soare. Şi putem fi fericiţi că iarba este o plantă atât de rezistentă. La urma urmei, viaţa noastră depinde de ea.

O plantă cu o mulţime de întrebuinţări

Familia plantelor ierboase este nu numai cea mai numeroasă, ci şi cea mai importantă familie de plante cu flori de pe glob. Un botanist a spus că iarba constituie baza alimentaţiei noastre. E „ca un stăvilar ce ocroteşte omenirea de foamete“. Încearcă să-ţi aminteşti ce ai mâncat azi. Ai început cumva ziua cu un bol de cereale care conţinea mei, orez, ovăz sau sorg? Ei bine, înseamnă că ai mâncat seminţe de plante ierboase. Ori poate că ai mâncat o chiflă, un  corn sau alt tip de pâine. Făina folosită a fost făcută din grăunţi de iarbă — grâul, secara, orzul şi celelalte cereale fiind toate plante ierboase. Fulgii de porumb şi mămăliga, precum şi tortillas, care se prepară din făină de porumb, nu fac nici ele excepţie. Porumbul este — da, ai ghicit — tot o plantă ierboasă. Şi ai pus cumva zahăr în ceaiul sau în cafeaua pe care le-ai băut de dimineaţă? Mai mult de jumătate din producţia totală de zahăr se obţine din trestie-de-zahăr, o plantă ierboasă. Chiar şi laptele şi brânza sunt oarecum o iarbă prelucrată, deoarece vacile, oile şi caprele se hrănesc, în general, cu iarbă.

Dar ce se poate spune despre masa de prânz? Pastele făinoase, precum şi aluatul de pizza sunt făcute din făină de grâu. Puii şi celelalte păsări de casă se hrănesc, de obicei, cu grăunţe. Vitelor li se dă nutreţ. Prin urmare, într-o mare măsură, ouăle şi carnea de pasăre şi de vită pe care le mâncăm sunt ierburile prelucrate de metabolismul animalelor. Şi probabil că ai băut tot ceva din iarbă. În afară de lapte, multe băuturi alcoolice cunoscute sunt făcute din plante ierboase: berea, whiskyul, romul, saké-ul, cvasul şi majoritatea tipurilor de votcă.

Nu te îngrijora dacă n-am pomenit mâncarea ta favorită! Efectiv e imposibil să enumerăm toate alimentele preparate din plante ierboase. Unii sunt de părere că mai bine de jumătate din caloriile consumate în întreaga lume provin de la plantele ierboase. Nu e de mirare acest lucru, întrucât iarba acoperă până la 70% din totalul terenurilor cultivate!

Însă iarba este bună nu doar în alimentaţie. Dacă pereţii casei tale sunt făcuţi din argilă amestecată cu paie, iarba este cea care le asigură rezistenţa necesară. În diferite părţi ale lumii, acoperişurile sunt făcute din paie. În sud-estul Asiei, din bambus se fac schele, conducte, mobilă, pereţi şi multe alte lucruri. Din plante ierboase se împletesc covoraşe şi coşuri şi tot ele furnizează materia primă pentru lipici şi hârtie. Nu uita nici de hainele pe care le porţi. Majoritatea animalelor de la care se obţin lână şi piei se hrănesc cu iarbă. Iar din trestie (Arundo donax) se fac ancii pentru instrumente de suflat din lemn, cum ar fi clarinetul. Nu s-a găsit nici un alt material care să egaleze performanţele atinse cu anciile făcute din această plantă.

Iarba acoperă şi împodobeşte o mare parte din suprafaţa pământului. Şi ce privelişte frumoasă, liniştitoare şi relaxantă îţi oferă o pajişte verde sau un gazon bine îngrijit! Întrucât constituie o foarte mare masă de vegetaţie verde, iarba este un principal furnizor de oxigen. Iar rădăcinile ei subţiri protejează solul împotriva eroziunii. Gândindu-ne la multiplele întrebuinţări ale ierbii, nu ne mai surprinde că aceasta are o lungă istorie în ce priveşte folosirea şi cultivarea ei.

Istoria ierbii

Prima menţiune cu privire la iarbă o găsim în relatarea biblică despre creaţie. În a treia zi de creare, Dumnezeu a zis: „Să dea pământul . . . iarbă“ (Geneza 1:11, Biblia — Traducere literală nouă, 2001). * Toate civilizaţiile importante au depins de un soi de plantă ierboasă. De exemplu, alimentele de bază la egipteni, greci şi romani erau grâul şi orzul, la chinezi, meiul şi orezul, la hinduşi, grâul, orzul şi meiul, iar la mayaşi, azteci şi incaşi, porumbul. În plus, stepele întinse furnizau iarba necesară ca nutreţ pentru caii cavaleriilor mongole. Într-adevăr, iarba a fost întotdeauna foarte importantă pentru oameni.

Data viitoare când vei mai vedea un lan de porumb unduindu-se în bătaia vântului sau o pajişte de un verde crud ori doar nişte umile fire de iarbă crescând printre dalele din pavajul trotuarului, probabil că te vei opri şi te vei gândi la această minunată familie de plante, care are cele mai multe întrebuinţări. Mai mult decât atât, poate că te vei simţi îndemnat să-i mulţumeşti Marelui său Proiectant, Iehova Dumnezeu, aşa cum a făcut psalmistul care a cântat: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! . . . El face să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea pâine . . . Lăudaţi pe Domnul!“ — Psalmul 104:1, 14, 31–35.

[Notă de subsol]

^ par. 17 S-ar putea ca scriitorul antic al acestui text să nu fi făcut deosebirea dintre plantele asemănătoare ierbii şi ceea ce este considerat în prezent cu adevărat o plantă ierboasă.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Structura plantelor ierboase

Principalele tipuri de flori de erbacee

Spic

Racem

Panicul

Rădăcină fibroasă

Teacă

Lamină

Tulpină

Nod

 [Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Ai mâncat vreo plantă ierboasă azi?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Sau ai băut ceva din iarbă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Şi ele se hrănesc cu iarbă

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Şi tu ai putea trăi într-o asemenea casă făcută din iarbă