Salt la conţinut

Salt la cuprins

Profesorii: De ce avem nevoie de ei?

Profesorii: De ce avem nevoie de ei?

 Profesorii: De ce avem nevoie de ei?

„O zi cu un profesor bun face mai mult decât o mie de zile de studiu sârguincios.“ — Proverb japonez.

VĂ AMINTIŢI de vreun profesor care şi-a lăsat puternic amprenta asupra voastră pe vremea când mergeaţi la şcoală? Sau, dacă eşti încă elev, ai un profesor preferat? Dacă da, de ce?

Un bun profesor insuflă încredere şi face ca învăţatul să devină o plăcere. Un bărbat de 70 de ani din Anglia îşi aminteşte cu drag de profesorul lui de engleză de la o şcoală din Birmingham, unde fusese elev. „Dl Clewley m-a făcut conştient de unele talente pe care nici nu bănuisem că le aveam. Eram timid şi retras, dar, cu toate astea, el m-a pregătit pentru a putea participa la concursul de teatru organizat de şcoala noastră. În ultimul an de şcoală am câştigat premiul întâi la acest concurs. Fără încurajarea lui n-aş fi reuşit. Din păcate, în anii de mai târziu nu l-am mai întâlnit ca să-i mulţumesc pentru spiritul lui de dăruire faţă de elevi.“

Margit, o femeie simpatică din München (Germania), care are peste 50 de ani, spune: „Era o profesoară de care-mi plăcea foarte mult. Reuşea să ne explice lucruri complicate într-un mod simplu. Ea ne-a încurajat să-i punem întrebări când nu înţelegeam ceva. Nu era distantă, ci, dimpotrivă, era prietenoasă. Acest lucru făcea ca orele ei să fie foarte plăcute“.

Peter, din Australia, îşi aminteşte de un profesor de matematică: „Ne-a ajutat să vedem partea practică a lucrurilor învăţate, dându-ne exemple. Când am studiat trigonometria, ne-a arătat cum să măsurăm înălţimea unei clădiri fără s-o atingem, folosindu-ne doar de principiile trigonometriei. Mi-aduc aminte că mi-am zis atunci: «Oo, asta-i grozav!»“

Pauline, din nordul Angliei, i-a mărturisit profesorului ei: „Am probleme cu matematica“. El a întrebat-o: „N-ai vrea să te descurci mai bine? Îţi pot da o mână de ajutor“. Ea ne spune în continuare: „În următoarele luni mi-a acordat mai multă atenţie, ajutându-mă chiar şi după ore. Ştiam că voia să reuşesc — că îi păsa de mine. Acest lucru m-a făcut să muncesc din greu şi am obţinut rezultate mult mai bune la matematică“.

Angie, din Scoţia, care acum are peste 30 de ani, îşi aminteşte de dl Graham, profesorul ei de istorie. „Făcea ca istoria să fie o materie foarte interesantă! Ne relata evenimentele ca pe nişte povestiri şi ne vorbea cu mult entuziasm despre orice subiect. Făcea ca totul să prindă viaţă.“ Angie îşi aduce aminte cu drag şi de dna Hewitt, învăţătoarea ei în vârstă, pe care a avut-o în clasa întâi. „Era bună şi grijulie. Într-o zi eram în clasă şi m-am dus la ea s-o întreb ceva. Ea m-a îmbrăţişat şi am simţit că îmi purta într-adevăr de grijă.“

Timothy, din sudul Greciei, şi-a exprimat aprecierea pe care o avea faţă de unul dintre profesorii lui. „Mi-amintesc şi acum de profesorul meu care preda ştiinţele exacte. M-a ajutat să văd cu alţi ochi lumea din jur şi viaţa în general. La ore, el crea o atmosferă plină de admiraţie şi uimire. A insuflat în noi setea de cunoaştere şi înţelegere.“

Ramona, din California (SUA), este un alt exemplu. Iată ce scrie ea: „Profesoara mea de engleză din liceu îndrăgea materia. Entuziasmul ei era contagios! Făcea ca până şi lecţiile grele să pară floare la ureche“.

Jane, din Canada, a povestit cu însufleţire despre profesorul ei de educaţie fizică, un profesor „foarte inventiv când era vorba de recreare şi de învăţarea unor lucruri noi. Ne-a scos în aer liber şi ne-a învăţat schiul fond şi pescuitul la copcă. Am făcut chiar şi turte din făină de orz (un fel de pâine indiană) la un foc de tabără pe care l-am înălţat noi, elevii. Toate acestea au fost experienţe extraordinare pentru o fată obişnuită să stea închisă în casă, cu nasul în cărţi“.

 Helen este o doamnă timidă, care s-a născut în Shanghai şi a urmat cursurile unei şcoli din Hong Kong. Ea îşi aminteşte: „În clasa a V-a am avut un profesor, pe dl Chan, care preda educaţie fizică şi desen. Aveam o constituţie fizică mai delicată şi nu eram deloc bună nici la volei, nici la baschet. El nu m-a făcut să mă simt stingheră din această cauză. M-a lăsat să joc badminton şi alte jocuri pentru care eram mai potrivită. Era amabil şi plin de consideraţie.

La fel şi la desen: nu reuşeam să pictez obiecte sau oameni. Aşa că m-a lăsat să pictez forme şi figuri geometrice, la care mă pricepeam mai bine. Pentru că eram mai mică decât ceilalţi elevi din clasă, m-a convins să mai fac o dată clasa a V-a. A fost un moment hotărâtor în viaţa mea de elevă. Am câştigat încredere în mine şi am progresat. Îi voi fi întotdeauna recunoscătoare pentru ceea ce a făcut“.

Care profesori se pare că au o foarte mare influenţă asupra elevilor? William Ayers răspunde astfel în cartea sa To Teach — The Journey of a Teacher: „Pentru a preda bine trebuie în primul rând să fii un profesor atent, care se dedică elevilor. . . . A preda bine nu înseamnă a apela la anumite metode sau stiluri, planuri sau acţiuni. . . . A preda înseamnă în primul rând a iubi“. Prin urmare, despre care profesor se poate spune că este eficient? Iată ce răspunde Ayers: „Profesorul care ţi-a atins inima, profesorul care te-a înţeles sau care s-a interesat de tine personal, profesorul a cărui pasiune pentru ceva — muzică, matematică, latină, confecţionarea de zmeie — a fost contagioasă şi ţi-a insuflat forţă“.

Cu siguranţă, mulţi profesori au parte de cuvinte de apreciere din partea elevilor lor şi chiar a părinţilor elevilor, fiind astfel încurajaţi să predea în continuare în pofida obstacolelor. Numitorul comun al multora dintre aceste cuvinte de apreciere îl constituie interesul sincer şi bunătatea arătate de profesor faţă de elev.

Bineînţeles, nu toţi profesorii demonstrează aceste calităţi. Să nu uităm însă nici faptul că profesorii sunt supuşi adesea multor presiuni şi, din această cauză, nu reuşesc să dea tot ce pot pentru elevii lor. Acest lucru dă naştere la următoarea întrebare: De ce îşi aleg unii o profesie plină de greutăţi?

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

„A preda înseamnă în primul rând a iubi“