Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce aleg unii să se facă profesori?

De ce aleg unii să se facă profesori?

 De ce aleg unii să se facă profesori?

„Majoritatea profesorilor şi-au ales această profesie deoarece astfel pot să-i ajute pe alţii. [A preda înseamnă] a-ţi lua angajamentul că vei influenţa într-o mare măsură viaţa copiilor.“ — Teachers, Schools, and Society.

DEŞI unii profesori o fac să pară uşoară, meseria de profesor poate fi un maraton cu obstacole: profesorii trebuie să facă faţă unor probleme cum ar fi clase cu prea mulţi elevi, o grămadă de formulare şi rapoarte, prea multă birocraţie, elevi nereceptivi şi salarii mici. Pedro, un profesor din Madrid (Spania), s-a exprimat astfel: „Nu e deloc uşor să fii profesor. Se cer foarte multe sacrificii. Însă, în pofida tuturor dificultăţilor, tot mai înclin să cred că e o profesie ce-mi aduce mai multe satisfacţii decât oricare alta din lumea afacerilor“.

În majoritatea ţărilor, problemele specifice şcolilor din marile oraşe pot fi copleşitoare. Consumul de droguri, criminalitatea, valorile morale laxiste şi, uneori, indiferenţa părinţilor pot afecta mult atmosfera şi disciplina din şcoli. Atitudinea rebelă e la ordinea zilei. Atunci, de ce aleg atât de multe persoane calificate să se facă profesori?

Leemarys şi Diana sunt două profesoare din oraşul New York. Ele lucrează cu copii având vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani. Amândouă sunt vorbitoare de limbă engleză şi spaniolă şi lucrează în mare parte cu copii de origine spaniolă. Întrebarea pe care le-am adresat-o a fost:

Care este motivaţia unui profesor?

Iată ce a răspuns Leemarys: „Care este motivaţia mea? Dragostea faţă de copii. Ştiu că pentru unii copii sunt singura persoană care îi sprijină în eforturile lor“.

Diana a răspuns: „Am fost tutorele nepotului meu în vârstă de 8 ani, care avea probleme la şcoală — mai ales cu cititul. Am simţit o mare satisfacţie văzându-l pe el, dar şi pe alţi copii, învăţând! De aceea m-am decis să mă fac profesoară şi să renunţ la postul meu de la bancă“.

Revista Treziţi-vă! le-a pus aceeaşi întrebare unor profesori din mai multe ţări, iar în continuare vă prezentăm câteva dintre răspunsurile primite.

Giuliano, un italian care are peste 40 de ani, a explicat: „Am ales această profesie pentru că am fost fascinat de ea de pe vremea când eram elev (în dreapta). Am considerat-o o profesie care îţi dă ocazia să-ţi foloseşti imaginaţia şi să-i stimulezi din plin pe ceilalţi. Entuziasmul de la început m-a ajutat să depăşesc problemele pe care le-am întâmpinat în primii ani ai carierei mele“.

 Nick, din New South Wales (Australia), a spus: „Nu prea aveam perspective să-mi găsesc de lucru în domeniul meu de activitate, ca cercetător chimist, însă existau multe posibilităţi în domeniul învăţământului. Apoi am descoperit că îmi place să predau şi se pare că şi elevilor le place cum predau“.

Adeseori, exemplul părinţilor constituie un factor decisiv pentru cei ce aleg să se facă profesori. William, din Kenya, a răspuns astfel la întrebarea noastră: „Dorinţa mea de a le preda copiilor a fost în mare parte insuflată de tata, care şi-a început cariera de profesor în 1952. Un lucru care m-a făcut să nu renunţ la această profesie este faptul că ştiam că modelez mintea copiilor“.

Rosemary, tot din Kenya, ne-a răspuns: „Întotdeauna mi-am dorit să-i ajut pe cei defavorizaţi. Prin urmare, trebuia să aleg între a fi asistentă medicală sau profesoară. Prima propunere a fost aceea de a preda. Apoi, faptul că sunt şi mamă m-a făcut să iubesc şi mai mult această profesie“.

Berthold, din Düren (Germania), s-a îndreptat spre această carieră din cu totul alt motiv: „Soţia mea m-a convins că aş putea fi un bun profesor“. Şi s-a dovedit că avea dreptate. El a spus în continuare: „Acum profesia mea îmi aduce mari bucurii. Dacă un profesor nu e convins de valoarea instruirii şi nu e interesat de copii, el nu poate fi un profesor bun, cu o motivaţie corectă, care să aibă parte de satisfacţii şi rezultate frumoase“.

Un profesor japonez pe nume Masahiro, din Nakatsu, a spus: „Ceea ce m-a determinat să mă fac profesor a fost faptul că în clasa a V-a am avut un profesor extraordinar. Când ne preda, punea tot sufletul. Motivul principal pentru care n-am renunţat la această profesie este acela că iubesc copiii“.

Yoshiya, în prezent în vârstă de 54 de ani, tot din Japonia, avea un loc de muncă bine plătit într-o fabrică, dar se simţea sclavul acestui serviciu şi al navetei pe care trebuia s-o facă zilnic. „Într-o zi mi-am zis: «Până când am să continuu cu stilul ăsta de viaţă?» M-am hotărât să-mi caut un serviciu în care să lucrez mai mult cu oameni decât cu lucruri. Meseria de profesor e unică. Lucrezi cu tineri. E umană.“

Valentina, din St. Petersburg (Rusia), apreciază şi ea această latură a meseriei de profesor. Ea a spus: „E cariera pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Sunt învăţătoare de 37 de ani. Îmi place să lucrez cu copiii, mai ales cu cei mici. Îmi îndrăgesc munca şi de aceea nu m-am pensionat încă“.

William Ayers, şi el profesor, a scris: „Oamenii se simt atraşi spre meseria de profesor pentru că iubesc copiii şi tinerii sau pentru că le place  să fie în compania lor, să-i vadă cum cresc şi progresează, devenind mai capabili, mai talentaţi, mai eficienţi în această lume. . . . Cei care predau . . . se dăruiesc altora. Eu predau cu speranţa că lumea va deveni mai bună“.

Într-adevăr, în pofida tuturor problemelor şi a obstacolelor existente, mii de femei şi bărbaţi cu spirit de dăruire sunt atraşi spre cariera de profesor. Care sunt unele dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă ei? În articolul următor vom analiza acest subiect.

[Chenarul de la pagina 6]

Sugestii pentru o bună comunicare între profesor şi părinte

✔ Căutaţi să-i cunoaşteţi pe părinţi. Nu e timp pierdut. E un timp ce va aduce foloase ambelor părţi. Este o ocazie de a stabili o legătură cu cei ce s-ar putea dovedi a fi cei mai buni colaboratori ai voştri.

✔ Vorbiţi-le părinţilor la nivelul lor — nu le vorbiţi cu aroganţă, de sus. Evitaţi limbajul folosit de profesori.

✔ Când le vorbiţi despre copil, scoateţi în evidenţă părţile pozitive. Laudele ajută mai mult decât criticile. Explicaţi-le ce pot face părinţii pentru a-l ajuta pe copil să obţină rezultate bune la învăţătură.

✔ Permiteţi-le părinţilor să se exprime şi ascultaţi-i cu atenţie.

✔ Căutaţi să aflaţi în ce mediu creşte copilul. Dacă e posibil, mergeţi acasă la el.

✔ Stabiliţi o întâlnire ulterioară. E important să respectaţi data stabilită. Acest lucru demonstrează că sunteţi sincer interesaţi de binele copilului. — Extras din cartea Teaching in America.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

‘Şi tata a fost profesor.’ — WILLIAM (KENYA)

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

„Îmi place să lucrez cu copiii.“ — VALENTINA (RUSIA)

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

„Meseria de profesor e unică. Lucrezi cu tineri.“ — YOSHIYA (JAPONIA)