Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ar trebui creştinii să ia parte la petrecerile de Anul Nou?

Ar trebui creştinii să ia parte la petrecerile de Anul Nou?

 Potrivit Bibliei

Ar trebui creştinii să ia parte la petrecerile de Anul Nou?

„DUPĂ-AMIAZA de dinaintea Anului Nou este neobişnuit de liniştită“, a spus Fernando, un medic din Brazilia. „Apoi, a doua zi, începând de la ora 11 dimineaţa, vin încontinuu pacienţi înjunghiaţi sau împuşcaţi, adolescenţi răniţi în accidente rutiere şi soţii bătute. În general, unul dintre factorii responsabili de toate acestea este alcoolul.“

Având în vedere cele de mai sus, nu e de mirare că, într-un ziar brazilian, prima zi a anului este numită ziua internaţională a mahmurelii. O agenţie de ştiri europeană a spus că „Anul Nou este o sărbătoare pentru adepţii ocazionali ai hedonismului“ şi „o nouă rundă a eternei lupte dintre om şi alcool“.

Este adevărat că nu toţi oamenii sărbătoresc Anul Nou bând în exces şi comiţând acte de violenţă. De fapt, mulţi au amintiri plăcute despre această ocazie. „Când eram copii, abia aşteptam să vină Anul Nou“, a spus Fernando, citat la începutul articolului. „Jucam o mulţime de jocuri şi mâncam şi beam tot felul de bunătăţi. La miezul nopţii ne îmbrăţişam, ne sărutam pe obraz şi ne uram «La mulţi ani!».“

În mod asemănător, mulţi spun că petrec de Anul Nou fără să cadă în vreo extremă. Totuşi, creştinii trebuie să analizeze originea şi semnificaţia acestei sărbători larg răspândite. Contravin petrecerile de Anul Nou învăţăturilor Bibliei?

Obiceiuri din trecut

Petrecerile de Anul Nou nu sunt de dată recentă. Unele inscripţii antice arată că ele se ţineau în Babilon încă din mileniul al III-lea î.e.n. Fiind sărbătorit la mijlocul lunii martie, Anul Nou era un eveniment foarte important. În The World Book Encyclopedia se spune că oamenii  credeau că, „la acea dată, zeul Marduk decidea destinul ţării pentru anul următor“. La babilonieni, sărbătoarea Anului Nou ţinea 11 zile şi includea jertfe, procesiuni şi rituri ale fertilităţii.

Un timp, la romani anul începea tot în luna martie. Totuşi, în 46 e.n., împăratul Iulius Caesar a stabilit prin lege ca ziua de 1 ianuarie să fie data la care să înceapă anul. Această zi era deja închinată lui Ianus, zeul începuturilor, iar acum avea să marcheze şi prima zi a anului la romani. Deşi s-a schimbat data, atmosfera de carnaval a rămas. La 1 ianuarie, oamenii „se dedau la excese“, se spune în Cyclopedia de McClintock şi Strong, „şi la diverse practici superstiţioase păgâne“.

Chiar şi în prezent, ritualurile superstiţioase ocupă un anumit loc în cadrul petrecerilor de Anul Nou. De exemplu, în unele zone din America de Sud, mulţi întâmpină noul an stând pe piciorul drept. Alţii sună din corni şi aruncă petarde. Cehii au obiceiul ca de Anul Nou să mănânce supă de linte, iar slovacii bagă sub faţa de masă bani sau solzi de peşte. Aceste ritualuri, menite, după părerea celor ce le practică, să alunge ghinionul şi să garanteze prosperitatea, nu fac decât să perpetueze credinţa antică potrivit căreia trecerea de la un an la altul este un timp pentru hotărârea destinelor.

Punctul de vedere al Bibliei

Biblia îi sfătuieşte pe creştini ‘să umble decent, . . . nu în chefuri şi în beţii’ * (Romani 13:12–14; Galateni 5:19–21; 1 Petru 4:3). Întrucât petrecerile de Anul Nou sunt în general caracterizate chiar prin acele excese pe care le condamnă Biblia, creştinii nu trebuie să ia parte la ele. Aceasta nu înseamnă că creştinii sunt persoane care strică cheful altora. Dimpotrivă, ei ştiu că Biblia le spune în repetate rânduri închinătorilor adevăratului Dumnezeu să se bucure, iar aceasta din numeroase motive (Deuteronomul 26:10, 11; Psalmul 32:11; Proverbele 5:15–19; Eclesiastul 3:22; 11:9). Biblia afirmă, de asemenea, că mâncarea şi băutura însoţesc deseori bucuria. — Psalmul 104:15; Eclesiastul 9:7a.

Totuşi, după cum am văzut, sărbătorile de Anul Nou îşi au rădăcinile în obiceiuri păgâne. Închinarea falsă este necurată şi detestabilă în ochii lui Iehova Dumnezeu, iar creştinii resping practicile care au asemenea origini (Deuteronomul 18:9–12; Ezechiel 22:3, 4). Apostolul Pavel a scris: „Ce asociere are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? În plus, ce armonie există între Cristos şi Belial?“ Pe bună dreptate, Pavel a adăugat: „Încetaţi să mai atingeţi lucrul necurat“. — 2 Corinteni 6:14–17a.

Creştinii sunt, totodată, conştienţi că participarea la ritualuri superstiţioase nu garantează fericirea şi prosperitatea, ci atrage dezaprobarea lui Dumnezeu (Eclesiastul 9:11; Isaia 65:11, 12). În plus, Biblia îi sfătuieşte pe creştini să fie moderaţi şi să dea dovadă de stăpânire de sine (1 Timotei 3:2, 11). Bineînţeles, nu ar fi potrivit ca cineva care pretinde că respectă învăţăturile lui Cristos să ia parte la o petrecere caracterizată prin excese.

Indiferent cât de atrăgătoare şi de plăcute ar fi petrecerile de Anul Nou, Biblia ne spune ‘să încetăm să mai atingem lucrul necurat’ şi „să ne curăţăm de orice întinare a cărnii şi a spiritului“. Celor ce ascultă de aceste sfaturi Iehova le oferă cu căldură următoarea garanţie: „Eu vă voi primi. . . . Eu vă voi fi tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice“ (2 Corinteni 6:17b—7:1). Într-adevăr, celor ce îi sunt loiali el le promite binecuvântări şi prosperitate pentru eternitate. — Psalmul 37:18, 28; Revelaţia 21:3, 4, 7.

[Notă de subsol]

^ par. 12 Când Pavel a vorbit despre „chefuri şi . . . beţii“ e posibil să se fi referit şi la cei care luau parte la petrecerile de Anul Nou, întrucât acestea erau foarte răspândite în Roma secolului I.