Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Uneori mi se pare că visez!“

„Uneori mi se pare că visez!“

„Uneori mi se pare că visez!“

Lourdes priveşte oraşul de la fereastra apartamentului ei, acoperindu-şi cu degetele buzele care-i tremură. Este o femeie din America Latină şi, timp de peste 20 de ani, a suferit din cauza soţului ei violent, Alfredo. Acesta a găsit motivaţia să se schimbe. Totuşi, lui Lourdes îi este încă greu să vorbească despre suferinţa fizică şi emoţională pe care a suportat-o în toţi acei ani.

„Totul a început la numai două săptămâni de la nuntă“, povesteşte Lourdes cu voce scăzută. „Odată m-a pocnit atât de tare că mi-a spart doi dinţi. Altădată mi-am lăsat repede capul jos, iar pumnul lui s-a izbit cu putere de dulap. Însă modul înjositor în care mi se adresa mă rănea şi mai tare. Îmi spunea «gunoi» şi mă trata ca şi cum n-aş fi avut nici un pic de minte. Îmi doream să-l părăsesc, dar cum puteam s-o fac când aveam trei copii?“

Alfredo îşi pune cu tandreţe mâna pe umărul lui Lourdes. „Sunt medic primar“, spune el. „M-am simţit umilit când am primit o citaţie, iar apoi s-a emis un ordin de protecţie. Am încercat să mă schimb, dar nu după mult timp mă comportam exact ca mai înainte.“

Cum de s-au schimbat lucrurile? „Proprietara magazinului de pe colţ este Martoră a lui Iehova“, explică Lourdes, de data asta în mod vizibil mult mai relaxată. „Ea s-a oferit să mă ajute să înţeleg Biblia. Am aflat că Iehova Dumnezeu preţuieşte femeile. Am început să asist la întrunirile Martorilor lui Iehova, chiar dacă acest lucru la început l-a înfuriat pe Alfredo. Pentru mine era ceva cu totul nou să-mi petrec timpul cu prietenii la Sala Regatului. Am fost uimită să-mi dau seama că puteam să am propriile mele convingeri, să vorbesc liber despre ele, ba chiar să le predau şi altora. Am înţeles că Dumnezeu mă preţuieşte. Asta mi-a dat curaj.

Apoi a fost un moment de cotitură pe care nu-l voi uita niciodată. Alfredo încă mergea în fiecare duminică la Liturghia catolică şi nu era deloc de acord cu faptul că studiam cu Martorii lui Iehova. L-am privit în ochi şi i-am spus calmă, dar foarte sigură pe mine: «Alfredo, gândim diferit». Nu m-a lovit! La puţin timp după aceea, m-am botezat, iar în cei cinci ani de atunci nu m-a mai lovit niciodată.“

Însă lucrurile aveau să se schimbe şi mai mult. Iată ce explică Alfredo: „La vreo trei ani de la botezul lui Lourdes, un coleg care e Martor al lui Iehova m-a invitat la el acasă şi mi-a explicat lucruri fascinante din Biblie. Fără să-i spun soţiei, am început să studiez Biblia cu el. Nu peste mult timp am început să merg cu Lourdes la întruniri. Multe dintre cuvântările pe care le-am auzit acolo erau despre viaţa de familie şi, deseori, auzindu-le, m-am simţit ruşinat“.

Alfredo a fost impresionat când a văzut că membrii congregaţiei, inclusiv bărbaţii, măturau în sală după terminarea întrunirilor. Când i-a vizitat acasă, el i-a văzut pe soţi ajutându-şi soţia la spălatul vaselor. Aceste lucruri mărunte i-au arătat lui Alfredo ce înseamnă să pui în practică adevărata iubire.

La scurt timp după aceea, Alfredo s-a botezat, iar acum el şi soţia lui slujesc ca miniştri cu timp integral. „De multe ori mă ajută să strâng masa după ce mâncăm; mă ajută şi când fac paturile“, spune Lourdes. „Laudă mâncarea pe care o pregătesc şi-mi dă posibilitatea să aleg, de exemplu, ce muzică mi-ar plăcea să ascult sau ce lucruri să cumpăr pentru casă. Înainte Alfredo n-a făcut niciodată aşa ceva! De curând, mi-a adus pentru prima oară un buchet de flori. Uneori mi se pare că visez!“

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

„Am înţeles că Dumnezeu mă preţuieşte. Asta mi-a dat curaj“

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Alfredo a fost impresionat când a văzut că membrii congregaţiei, inclusiv bărbaţii, măturau în sală după terminarea întrunirilor

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

El i-a văzut pe soţi ajutându-şi soţia la spălatul vaselor

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

„De curând, mi-a adus pentru prima oară un buchet de flori“