Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să recunoaştem semnele

Să recunoaştem semnele

 Să recunoaştem semnele

„Tristeţea e un sentiment firesc, sănătos; depresia e o boală. Dificultatea constă în a înţelege şi a recunoaşte diferenţa dintre ele.“ — Dr. David G. Fassler.

LA FEL ca majoritatea celorlalte boli, depresia prezintă simptome clare. Însă semnele nu sunt întotdeauna uşor de recunoscut. De ce? Deoarece aproape toţi adolescenţii au din când în când perioade de tristeţe, aşa cum au, de altfel, şi adulţii. Care e diferenţa dintre o simplă stare de melancolie şi depresie? În mare parte răspunsul depinde de intensitatea şi de durata stării.

Intensitatea înseamnă gradul în care îl afectează pe tânăr sentimentele negative. Fiind mult mai gravă decât o simplă criză de disperare, depresia constituie o tulburare afectivă devastatoare, care afectează grav capacitatea adolescentului de a duce o viaţă normală. Iată ce scrie dr. Andrew Slaby despre gravitatea acestei boli: „Imaginaţi-vă cea mai mare durere fizică pe care aţi simţit-o vreodată — un os fracturat, o durere de dinţi sau durerile naşterii —, înmulţiţi-o cu zece şi faceţi abstracţie de cauză; acum aţi putea aproxima câtă durere provoacă depresia“.

Durata se referă la cât timp persistă acea stare de apatie. Potrivit opiniei profesorilor clinicieni Leon Cytryn şi Donald H. McKnew jr, „un copil care nu dă semne că s-a consolat sau că îşi reia viaţa normală în decurs de o săptămână după ce a fost cuprins de descurajare (indiferent de motiv) — sau în şase luni de la o întâmplare care pentru el a însemnat o grea pierdere — este expus riscului de a dezvolta o tulburare depresivă“.

Simptome obişnuite

Depresia poate fi diagnosticată numai când tânărul respectiv manifestă o serie de simptome în fiecare zi, în cea mai mare parte a zilei, timp de cel puţin două săptămâni. O criză relativ scurtă e considerată un episod depresiv. Distimia, o formă cronică a depresiei uşoare sau moderate, se diagnostichează când simptomele persistă cel puţin un an, cu cel mult două luni de pauză. Indiferent cum ar sta lucrurile, care sunt câteva dintre simptomele obişnuite ale depresiei? *

Schimbare bruscă de dispoziţie şi de comportament. Adolescentul care înainte era ascultător devine dintr-o dată ostil. De obicei, adolescenţii depresivi au un comportament răzvrătit şi chiar fug de acasă.

 Izolare socială. Adolescentul depresiv se îndepărtează de prieteni. Sau se poate ca prietenii să se îndepărteze de tânărul depresiv deoarece remarcă o schimbare neplăcută în atitudinea şi comportamentul acestuia.

Interes scăzut faţă de aproape orice activitate. Adolescentul e neobişnuit de pasiv. Hobbyurile pe care până nu de mult le găsea captivante acum le consideră plictisitoare.

Schimbare vizibilă în obiceiurile de alimentaţie. Mulţi specialişti consideră că tulburările de comportament alimentar — anorexia, bulimia şi hiperfagia compulsivă — se manifestă, de obicei, în acelaşi timp cu depresia (uneori s-ar putea să fie chiar cauzate de depresie).

Probleme legate de somn. Adolescentul doarme fie prea puţin, fie prea mult. La unii tineri apar dereglări în obiceiurile de somn, rămânând treji toată noaptea şi dormind întreaga zi.

Scăderea rezultatelor la învăţătură. Adolescentul depresiv nu reuşeşte să se înţeleagă cu profesorii şi cu colegii, iar rezultatele la învăţătură scad drastic. În scurt timp, el nu mai vrea nici să meargă la şcoală.

Acţiuni periculoase sau autodistructive. Acţiunile care „pun viaţa în joc“ pot arăta că tânărul nu prea e interesat să trăiască. Automutilarea (de exemplu, tăieturile în piele) poate fi, de asemenea, un simptom.

Sentimentul lipsei propriei valori sau sentimente de vinovăţie nejustificate. Adolescentul devine extrem de critic cu el însuşi, simţindu-se un ratat, chiar dacă realitatea arată că lucrurile nu stau aşa.

Probleme psihosomatice. Când nu poate fi identificată o cauză fizică, durerile de cap, de spate, de stomac şi alte probleme asemănătoare ar putea indica o depresie mascată.

Gânduri persistente despre moarte sau despre sinucidere. O preocupare faţă de subiecte de discuţie macabre poate indica o depresie. La fel şi ameninţările cu sinuciderea. — Vezi chenarul de mai jos.

Boala bipolară

O altă boală derutantă poate prezenta şi ea unele dintre aceste simptome. E vorba de boala bipolară. Potrivit opiniei dr. Barbara D. Ingersoll şi dr. Sam Goldstein, boala bipolară (cunoscută şi sub numele de boala maniaco-depresivă) este „o maladie caracterizată prin episoade depresive ce alternează cu perioade în care bolnavul e exagerat de bine dispus şi de plin de  energie — de fapt, cu mult peste limitele normale ale bunei dispoziţii“.

Această fază de exaltare se numeşte manie. Printre simptomele ei am putea aminti înlănţuirea cu mare viteză a ideilor, logoree fără sfârşit şi insomnie. De fapt, bolnavul ar putea sta treaz câteva zile, fără să doarmă deloc şi fără să dea vreun semn de epuizare. Alt simptom al bolii bipolare este comportamentul exagerat de impulsiv, bolnavul neţinând cont de consecinţe. „Mania afectează, în general, gândirea, judecata şi comportamentul social în aşa fel încât creează probleme serioase şi situaţii stânjenitoare“, se spune într-un raport al Institutului American de Sănătate Mintală. Cât durează accesul maniac? Uneori doar câteva zile; alteori persistă luni de zile, până când lasă loc celeilalte faze, accesul depresiv.

Printre cei care sunt cel mai expuşi riscului de a dezvolta boala bipolară se numără persoanele în familia cărora au existat cazuri de acest gen. Dar se poate da şi o veste bună: există o speranţă pentru cei bolnavi. „Când boala e diagnosticată din timp şi tratată în mod corespunzător, copiii cu această boală şi familiile lor pot duce o viaţă mult mai stabilă“, se arată în cartea The Bipolar Child (Copilul bipolar).

E important de reţinut că fiecare simptom în parte nu indică o depresie sau boala bipolară. De cele mai multe ori, pentru a se stabili un diagnostic trebuie să se manifeste mai multe simptome pe parcursul unei anumite perioade de timp. Cu toate acestea însă, rămâne o întrebare: De ce îi afectează pe adolescenţi această boală tulburătoare?

[Notă de subsol]

^ par. 7 Scopul prezentării simptomelor în acest articol este de a ne face o imagine de ansamblu asupra depresiei, nicidecum de a fi folosite drept criterii pentru stabilirea unui diagnostic.

[Chenarul de la pagina 6]

CÂND UN COPIL ÎŞI DOREŞTE SĂ MOARĂ

Potrivit Centrelor Americane pentru Controlul Bolilor, pe parcursul unuia dintre anii trecuţi, în Statele Unite, numărul tinerilor care au murit prin sinucidere a fost mai mare decât numărul total al tinerilor care au murit din cauza cancerului, a bolilor cardiovasculare, a bolii SIDA, a malformaţiilor congenitale, a accidentelor vasculare cerebrale, a pneumoniei, a gripei şi a bolilor pulmonare cronice. Un alt fapt alarmant ar fi creşterea extraordinar de mare a numărului de sinucideri în rândul tinerilor având vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani.

Poate fi prevenită sinuciderea unui adolescent? În unele cazuri, da! „Statisticile arată că multe suiciduri sunt de fapt precedate de tentative de suicid sau de aluzii ori avertismente“, scrie dr. Kathleen McCoy. „Când adolescentul vostru face doar aluzie la intenţiile sale suicidare, e momentul să fiţi foarte atenţi şi poate chiar să apelaţi la ajutor de specialitate.“

Amploarea pe care o ia depresia în rândul adolescenţilor scoate în evidenţă necesitatea ca părinţii şi ceilalţi adulţi să ia în serios orice semn dat de un tânăr că ar avea intenţia să-şi pună capăt zilelor. „În aproape toate cazurile de suicid pe care le-am analizat, semnele ce indicau intenţiile adolescentului au fost fie trecute cu vederea, fie minimalizate“, scrie dr. Andrew Slaby în cartea sa No One Saw My Pain (Nimeni nu a văzut cât sufeream). „Membrii familiei şi prietenii n-au înţeles cât de mari erau schimbările pe care le observau la adolescent. Ei s-au concentrat asupra efectelor, nu asupra cauzei problemei şi, prin urmare, diagnosticul pus a fost fie «probleme familiale», fie «consum de droguri», fie «anorexie». În unele cazuri s-au tratat furia, confuzia mentală şi iritabilitatea, dar nu depresia. Cauza problemei a rămas nerezolvată, continuând să-l macine pe adolescent şi să-i facă viaţa amară.“

Mesajul e cât se poate de clar: Luaţi în serios orice semn ce indică intenţii de sinucidere!

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Uneori, un comportament răzvrătit poate fi un semn de depresie mascată

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Adolescenţii depresivi îşi pierd adesea interesul faţă de activităţile care cândva îi pasionau