Reîntâlniri familiale în Coreea — Un nou început?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA COREEA

A FOST numit un episod extraordinar din istoria omenirii. El a atras peste 1 300 de reporteri locali şi peste 400 de corespondenţi din străinătate. Evenimentul a constat în reunirea unor familii din nordul şi sudul Coreii, care fuseseră separate aproximativ 50 de ani.

O jumătate de secol, mulţi coreeni nu au avut nici o legătură cu rudele lor, neputând să comunice nici prin scrisori, nici prin fax, nici prin telefon. Zona demilitarizată care împarte ţara i-⁠a ţinut pe membrii familiilor separaţi unii de alţii. Ce anume a făcut posibilă această reunire? *

O întâlnire memorabilă

La 15 august 2000, un avion care flutura steagul Republicii Populare Democrate Coreene a aterizat pe Aeroportul Internaţional Kimpo, din Republica Coreea. Avionul transporta pasageri din nordul Coreii care fuseseră înştiinţaţi prin Crucea Roşie Internaţională că unele dintre rudele lor din sud erau încă în viaţă. Acelaşi avion a luat apoi 100 de coreeni din sud şi i-⁠a dus în nord, înlesnindu-⁠le întâlnirea cu rudele lor. Imaginaţi-⁠vă că de peste 50 de ani nu v-⁠aţi văzut fratele, sora, mama, tatăl, fiul, fiica sau partenerul conjugal! Mulţi dintre cei care au venit la această reîntâlnire aveau în jur de 70 sau 80 de ani şi nu îşi văzuseră rudele din adolescenţă!

Aceste vizite au fost programate să dureze numai patru zile şi trei nopţi, după care toţi au trebuit să se întoarcă în ţara lor. Cu siguranţă, acesta este motivul pentru care multe familii reunite au vorbit aproape nonstop! Deoarece era posibil ca unele  persoane să sufere traume şi şocuri, medicii, asistentele medicale şi ambulanţele au fost gata să intervină în orice moment. Însă nu ar trebui să ne mire faptul că nu a fost nevoie de ei.

La această reunire au participat doar o infimă parte din totalul familiilor separate. Unii au estimat că există 690 000 de persoane în vârstă de peste 60 de ani şi 260 000 în vârstă de peste 70 de ani care sunt încă separate de cei dragi. Cu toate acestea, dintre cei 76 000 de coreeni din Republica Coreea care au întrunit anumite condiţii şi au cerut să-⁠şi viziteze rudele din nord, numai 100 au fost selecţionaţi pentru această reîntâlnire.

Printre ei a fost şi Yang Jin-⁠yeul, în vârstă de 82 de ani. El fusese înştiinţat prin Crucea Roşie că Yang Won-⁠yeul, fratele lui în vârstă de 70 de ani, care locuieşte în nord, îşi căuta rudele din sud. În 1950, când a izbucnit războiul în Coreea, fratele mai mic al lui Yang Jin-⁠yeul era student la o facultate din Seul. După izbucnirea războiului, el a dispărut şi nu s-⁠a mai auzit nimic de el. Cei doi, împreună cu cele două surori ale lor, s-⁠au reîntâlnit după cincizeci de ani de separare.

Lee Pok-⁠yon, de 73 de ani, s-⁠a reîntâlnit cu soţia sa, în vârstă de 70 de ani, şi cu cei doi fii ai săi. Ultima dată când şi-⁠a văzut familia, cei doi fii ai săi aveau numai doi, respectiv cinci ani. În timpul războiului, el a plecat într-⁠o zi de acasă ca să cumpere o bicicletă, dar a dispărut, iar de atunci nu s-⁠a mai auzit nimic de el. În timpul întâlnirii lor emoţionante, soţia lui, acum paralizată şi bolnavă de diabet, i-⁠a pus o întrebare care a frământat-⁠o zeci de ani: De ce i-⁠a trebuit atât de mult timp să cumpere acea bicicletă?

Lee Chong-⁠pil, de 69 de ani, era elev la şcoala gimnazială în 1950, când a fost separat de familia sa şi dat dispărut. El s-⁠a reîntâlnit cu mama sa, în vârstă de 99 de ani, Cho Won-⁠ho, precum şi cu cei doi fraţi şi cele două surori ale sale, din sud. Din nefericire, fiind foarte bătrână, mama sa nu l-⁠a recunoscut.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele reuniri emoţionante care au avut loc. Evenimentul a fost transmis în direct pe câteva posturi de televiziune locale, precum şi în străinătate. Cei ce au văzut aceste reîntâlniri au fost şi ei mişcaţi până la lacrimi! Mulţi s-⁠au întrebat dacă acela nu era cumva doar începutul. Oricum, reîntâlnirile s-⁠au încheiat repede, această despărţire producând tot atâta durere ca şi prima. Cei prezenţi nu ştiau dacă îi vor mai vedea vreodată pe cei dragi şi, dacă da, când.

O jumătate de secol de separare — aproape de sfârşit?

La 15 august 1945, Coreea a scăpat de jugul a 36 de ani de ocupaţie colonială japoneză. Cu toate acestea, după puţin timp, Coreea avea să fie divizată din cauza politicii promovate în acele vremuri. Alungându-⁠i pe japonezi de pe peninsula coreeană, forţele americane au preluat controlul asupra teritoriului situat la sud de paralela 38, iar forţele sovietice au obţinut controlul asupra teritoriului din nord. Războiul care a izbucnit în scurt timp nu a reuşit să rezolve lucrurile. În acel moment, în Coreea  existau două guverne. Din 1945, inclusiv în timpul războiului coreean, mii de familii au fost separate. În 1953, când războiul a luat sfârşit, ţara a fost împărţită în două de o „zonă demilitarizată“, împânzită de mine.

Zeci de ani nu prea au existat semne de împăcare. Totuşi, la 13 iunie 2000, un avion în care se afla preşedintele Republicii Coreea, domnul Kim Dae-⁠jung, a aterizat pe Aeroportul Sunan, din Pyongyang. Preşedintele Republicii Democrate Populare Coreene, domnul Kim Jong-⁠il, se afla pe pista de aterizare, în întâmpinare. Se părea că, pe neaşteptate, se iviseră speranţe de viitor. Cei doi şefi de stat nu se mai întâlniseră niciodată. Cu această ocazie însă, ei s-⁠au purtat ca nişte fraţi care nu se mai văzuseră de multă vreme. A urmat un summit de trei zile, în cadrul căruia cei doi şefi de stat au promis că se vor strădui să pună capăt celor 50 de ani de animozităţi şi că vor colabora în vederea împăcării. Reîntâlnirea membrilor familiilor separate a fost printre primele rezultate ale summit-⁠ului. Alte iniţiative urmau să se materializeze.

Cei doi şefi de stat au ajuns, totodată, la un acord asupra reluării transportului feroviar între nord şi sud. Până în septembrie 2001 trebuie reparaţi 12 kilometri de cale ferată din sudul Coreii şi 8 kilometri de cale ferată din nord. Această cale ferată va traversa linia de demarcaţie, unind din nou cele două părţi ale Coreii. Când calea ferată va fi în final conectată la Căile Ferate Chineze, ea va lega peninsula coreeană de Europa traversând China. Va fi într-⁠adevăr, potrivit cuvintelor preşedintelui Kim Dae-⁠jung, „un nou drum al mătăsii, dar de fier“. O altă cale ferată va trece prin mijlocul liniei de demarcaţie şi va fi legată la Căile Ferate Trans-⁠Siberiene.

Rămâne de văzut dacă aceste iniţiative vor fi într-⁠adevăr zorii unui nou început. Între timp, eforturile de a reuni familiile separate sunt demne de laudă. Chiar şi aşa, este clar că omenirea are nevoie de o guvernare mondială exercitată de Regatul lui Dumnezeu (Matei 6:9, 10). Încă din 1912, Martorii lui Iehova au început să răspândească în Orient acest mesaj de speranţă. Numeroase persoane din partea de nord a peninsulei Coreii l-⁠au auzit, iar multe dintre ele l-⁠au acceptat. Totuşi, dintre acestea, multe au fost aruncate în închisoare în timpul dominaţiei japoneze, pentru că au refuzat să meargă la război.

După terminarea celui de-⁠al doilea război mondial şi eliberarea lor din închisoare, aceşti creştini Martori ai lui Iehova au început să se asocieze unii cu alţii. Cei mai mulţi dintre ei au venit în sud, unde s-⁠au bucurat de libertate de închinare. În iunie 1949 s-⁠a format prima congregaţie din Seul, iar aceasta a crescut, devenind azi o mare organizaţie de peste 87 000 de Martori care activează în Republica Coreea. Mii dintre aceştia sunt separaţi de rudele lor din nord.

Poate că evenimentele vor decurge în aşa fel încât vor face posibilă o reîntâlnire a membrilor tuturor familiilor separate din Coreea. Lucrul cel mai important este că, dacă se va pune capăt acestei separări, va fi posibil ca cei 22 de milioane de locuitori ai Republicii Populare Democrate Coreene să aibă, în sfârşit, ocazia de a auzi mesajul Bibliei.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 13]

Un soţ şi o soţie (sus) şi o mamă şi un fiu (jos) care s-⁠au reîntâlnit

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Practicând cultul strămoşilor, un bărbat se pleacă în faţa fotografiei tatălui său, care a murit înainte de a se putea reîntâlni cu el

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Yang Jin-⁠yeul (extremitatea stângă) s-⁠a reîntâlnit cu fratele său (în mijloc) din nord

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 13]

Fotografiile de la paginile 13–⁠15: The Korea Press Photojournalists Association