Salt la conţinut

Salt la cuprins

De la cititorii noştri

De la cititorii noştri

 De la cititorii noştri

Pornografia pe Internet Am primit numărul din 8 iunie 2000 cu seria de articole intitulată „Ce pericole prezintă pornografia pe Internet?“. Efectiv a pus degetul pe rană! Cam cu o lună înainte l-⁠am surprins pe soţul meu uitându-⁠se la materiale pornografice pe calculator; îşi instalase calculatorul chiar în acea zi. Am deschis pe neaşteptate uşa şi l-⁠am găsit privind o fotografie obscenă. Nu vă pot spune ce impact a avut acest lucru asupra relaţiei noastre. El zice că îi pare rău, dar din cauza lui relaţiile în căsnicia noastră s-⁠au deteriorat.

L. K., Statele Unite

Doresc să vă mulţumesc pentru aceste articole. M-⁠am luptat cu această problemă timp de aproape opt ani. Nu demult m-⁠am rugat şi am luat decizia să mă las de acest viciu, pornografia. Chiar în ziua aceea am primit revista.

L. M., Statele Unite

Cu câteva luni în urmă am dat din întâmplare pe Internet peste un site pornografic. Am început să mă uit şi la alte site-⁠uri, unde erau prezentate materiale mult mai explicite. Ca urmare, m-⁠am închis în mine şi am devenit ursuz, pierzându-⁠mi dragostea pentru lucrurile spirituale. E foarte uşor să ajungi dependent de aceste imagini. Acum însă voi depune toate eforturile pentru a scăpa de acest viciu.

M. G., Statele Unite

Cravata Doresc să-⁠mi exprim recunoştinţa pentru interesantul articol „Cravata — în trecut şi în prezent“ (8 iunie 2000). Sunt mama a trei copii şi îi învăţ să-⁠l iubească pe Iehova. Băiatul meu cel mare, în vârstă de 13 ani, avea nevoie de cravată când trebuia să ţină o temă la Şcoala de Minister Teocratic, însă nici eu, nici el nu ştiam cum se face nod la cravată. Soţul meu, care nu e Martor, nu poartă cravată. Vă mulţumesc pentru că ne-⁠aţi arătat într-⁠un mod atât de simplu cum se face nod la cravată.

M. B., Statele Unite

Am 11 ani şi, oricât de ciudat ar părea, ilustraţiile m-⁠au ajutat, în sfârşit, să învăţ să-⁠mi fac nod la cravată. Acum pot să port toate cravatele din dulap!

A. P., Italia

Evoluţie În articolul „Este logică teoria evoluţiei?“ (8 iunie 2000), unde se dezbate deschis subiectul evoluţiei, se pare că există câteva impedimente. Aţi afirmat la un moment dat următoarele: „Este oare de conceput ca păianjenul să fi elaborat o tehnică de fabricare atât de complexă, încât omul să nu o poată încă înţelege?“ De ce nu? Oamenii de ştiinţă nu ştiu totul.

C. W., Australia

Procesul prin care păianjenul îşi fabrică mătasea include mai multe mecanisme de o complexitate incredibilă, pe care oamenii de ştiinţă nu le înţeleg nici după decenii de cercetări. Totuşi ei afirmă în mod dogmatic că acesta este rezultatul evoluţiei. Credem că acest exemplu, precum şi numeroase alte exemple, ilustrează efectiv lipsa de logică a teoriei evoluţiei şi sugerează că a crede în această teorie e mai degrabă credulitate decât ştiinţă. — ED.

N-⁠am citit nicăieri ceva despre un subiect pe care l-⁠am considerat întotdeauna o dovadă puternică pentru a arăta cât de lipsită de logică este teoria evoluţiei: Cum s-⁠au înmulţit strămoşii noştri (indiferent cum şi-⁠i imaginează unii) şi cum au ajuns să fie de două sexe? Răspunsul că totul s-⁠a întâmplat pe parcursul a milioane de ani cu greu constituie o explicaţie, întrucât o femeie nu poate rămâne însărcinată încetul cu încetul.

H. R., Statele Unite

Cititorul nostru a făcut o observaţie pertinentă. Chiar despre acest lucru am scris în articolul „Lipseşte baza evoluţiei?“, apărut în numărul din 8 mai 1997. Aici noi am afirmat: „Se aşteaptă să credem că evoluţia a produs din întâmplare în acelaşi timp şi un mascul, şi o femelă ca să se poată perpetua noua specie. Pentru ca şansele să fie şi mai mici, noi trebuie să credem că masculul şi femela au evoluat nu numai în acelaşi timp, ci şi în acelaşi loc! Dacă ei nu se întâlneau, nu avea loc procrearea!“ — ED.