Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce sunt atât de slab?

De ce sunt atât de slab?

Tinerii se întreabă . . .

De ce sunt atât de slab?

JUSTIN este zvelt şi sănătos, dar nu e pe deplin mulţumit de corpul său. „Încerc să mai pun câteva kilograme“, recunoaşte el. Prin urmare, el ia cinci mese pe zi, care conţin în total aproximativ 4 000 de calorii. Totuşi, el doreşte să câştige în greutate dezvoltându-⁠şi muşchii. El spune în continuare: „În unele zile, eu şi un prieten al meu ne trezim dimineaţa devreme ca să mergem la sala de gimnastică înainte de a ne duce la muncă şi ridicăm greutăţi“.

Vanessa este şi ea destul de slabă. Dar este foarte mulţumită de greutatea ei. „Când eram mai mică, copiii mă tachinau numindu-⁠mă par de fasole“, îşi aminteşte ea. „Dar acum nu mă mai îngrijorez. Pur şi simplu mă accept aşa cum sunt.“

‘Să te accepţi aşa cum eşti.’ Pare a fi un sfat bun. Însă poate că ţi se pare greu de pus în aplicare. Ca adolescent, probabil că eşti în „floarea tinereţii“ (1 Corinteni 7:36). Această perioadă în care corpul se schimbă rapid, numită pubertate, este deosebit de tumultoasă. Pe parcursul pubertăţii, nu toate părţile corpului se dezvoltă în acelaşi ritm: braţele, picioarele şi trăsăturile feţei ar putea părea extrem de disproporţionate. * Acest lucru te poate face să te simţi stânjenit şi să crezi că nu eşti atrăgător. Apoi, trebuie luat în considerare şi faptul că nu toţi tinerii se dezvoltă în acelaşi ritm. Prin urmare, poate că tu pari mai slab în comparaţie cu unii colegi de-⁠ai tăi care au, probabil, muşchii mai dezvoltaţi sau cu unele colege de-⁠ale tale care au căpătat un aspect mai feminin.

Cu toate că se spun multe cu privire la tinerii care cred că sunt supraponderali, cei adesea trecuţi cu vederea sunt tinerii care cred că sunt prea slabi. Este posibil ca lucrurile să stea astfel mai ales în cadrul anumitor grupuri etnice şi în unele ţări în care faptul de a fi slab nu constituie un semn al frumuseţii. În aceste regiuni, o fată zveltă poate fi tachinată cu cruzime, fiind numită „slăbănoagă“.

Dar cum stau lucrurile în cazul băieţilor? Potrivit opiniei cercetătoarei Susan Bordo, „studiile efectuate înainte de anii ’80 cu scopul aflării opiniei femeilor despre propriul corp au dezvăluit că acestea nu vedeau altceva decât defecte când se uitau în oglindă“. Dar bărbaţii? Susan Bordo continuă: „Când se uitau în oglindă, bărbaţii vedeau fie o imagine în regulă, fie o imagine mai bună decât în realitate“. Însă, în ultimii ani, situaţia a început să se schimbe. Observând că bărbaţii constituie un sfert din numărul pacienţilor care doresc să li se facă operaţii estetice, Susan Bordo face o legătură între actuala creştere a interesului tinerilor faţă de condiţia fizică şi prezentarea în reclamele la lenjerie intimă din Statele Unite şi din unele ţări occidentale a unui corp masculin „perfect“. După cum era de aşteptat, acest lucru a avut o mare influenţă asupra adolescenţilor. Ei se simt inferiori dacă nu au fizicul musculos al unui manechin.

Aşadar, dacă eşti slab, probabil că te întrebi: Ce nu este în regulă cu mine? Vestea bună este că nu e nimic în neregulă cu tine.

De ce eşti slab

Pentru mulţi tineri, faptul de a fi slabi este ceva cât se poate de normal. Deseori este o consecinţă a procesului de creştere şi a metabolismului rapid care însoţesc adolescenţa. De obicei, metabolismul se va reduce odată cu maturizarea. Totuşi, dacă eşti extrem de slab în pofida unei alimentaţii adecvate, ar fi bine să consulţi un medic ca să te asiguri că nu ai vreo problemă de sănătate, cum ar fi diabetul, care poate fi o cauză a pierderii în greutate.

Într-⁠un interviu acordat revistei Treziţi-⁠vă!, Steven Levenkron, un bine cunoscut specialist în tulburările comportamentului alimentar, a declarat: „Îmi amintesc de o femeie care era cu mult sub greutatea normală, care mi-⁠a fost prezentată ca având anorexie şi care părea într-⁠adevăr o persoană cu o tulburare a comportamentului alimentar. Dar, la scurt timp, mi-⁠am dat seama că problema ei era de ordin fizic, nu psihic. Medicul ei de familie nu-⁠i diagnosticase boala Crohn, o boală intestinală gravă. Această scăpare ar fi putut-⁠o costa viaţa pe tânăra respectivă“. Dacă ai diabet sau orice altă boală care cauzează pierderea în greutate, este înţelept să respecţi cu stricteţe sfatul medicului.

Bineînţeles, uneori supleţea poate fi un simptom al unei tulburări de ordin afectiv. În cartea sa Anatomy of Anorexia (Să înţelegem anorexia), dr. Levenkron face observaţia că, potrivit opiniei unor cercetători, un număr considerabil de „bolnavi de diabet insulino-⁠dependent suferă de tulburări ale comportamentului alimentar, printre care hiperfagie compulsivă, bulimie sau anorexie“. Un medic competent poate stabili dacă este vorba despre o tulburare a comportamentului alimentar. *

Sugestii practice

Să presupunem că ţi-⁠ai consultat medicul şi că eşti slab, dar sănătos. Ce e de făcut? În Iov 8:11 se spune: „Creşte papirusul fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?“ Aşa cum unei plante îi prieşte când se află într-⁠un mediu corespunzător şi când are hrană adecvată, tot aşa şi tu ai nevoie de o alimentaţie echilibrată dacă vrei să devii un adult sănătos. Acest lucru este important, indiferent că încerci să câştigi în greutate sau să slăbeşti.

Totuşi, nu cădea pradă tentaţiei de a consuma multe alimente bogate în grăsimi ca să câştigi în greutate cât mai repede. În timp ce conducea un studiu asupra alimentaţiei din timpul antrenamentelor unor culturişti, nutriţionista Susan Kleiner a observat că ei consumau zilnic aproximativ 6 000 de calorii! Dar, potrivit opiniei lui Susan Kleiner, „în urma studiului s-⁠a descoperit ceva îngrijorător, şi anume că aceşti culturişti consumau zilnic, în medie, peste 200 de grame de grăsime — aproape cantitatea de grăsime existentă în două pachete de unt! În scurt timp, majoritatea oamenilor se pot îmbolnăvi consumând o asemenea cantitate. Cu timpul, dacă este consumată cu regularitate, această cantitate enormă de grăsime va cauza cardiopatie“.

Potrivit Ministerului Agriculturii al SUA (USDA), baza unei alimentaţii echilibrate o constituie carbohidraţii, pe care îi conţin pâinea, cerealele, orezul şi pastele făinoase. Următoarele, în ordinea importanţei, sunt legumele şi fructele. USDA recomandă consumarea unor cantităţi moderate de carne şi de produse lactate.

Pentru a controla cât şi ce mănânci, ai putea încerca să păstrezi o evidenţă într-⁠un jurnal alimentar. Scrie într-⁠un carneţel de notiţe tot ceea ce consumi într-⁠o săptămână şi ora la care o faci. S-⁠ar putea să rămâi surprins când vei descoperi că nu mănânci atât de mult cât crezi tu, îndeosebi dacă eşti mereu pe fugă. Fiind un adolescent activ, arzi cu mare uşurinţă aproximativ 3 000 de calorii pe zi! De asemenea, s-⁠ar putea să-⁠ţi dai seama că alimentaţia ta nu este aşa de echilibrată cum ar trebui, aceasta conţinând prea multe alimente fast-⁠food, ca hamburgeri şi pizza, şi prea puţine fructe şi legume.

Dar cum stau lucrurile cu costisitoarele suplimente alimentare? S-⁠ar putea să nu fie necesare. Mulţi specialişti sunt de părere că poţi obţine toate substanţele nutritive de care are nevoie corpul dacă consumi alimente integrale. Mai mult decât atât, nu apela la soluţii rapide şi ineficiente, cum ar fi steroizii anabolizanţi. Din nefericire, abuzul de steroizi nu este o problemă doar a adolescenţilor. În ziarul The New York Times se spune: „Folosirea de către tot mai multe tinere [a steroizilor], pe care unii cercetători o atribuie într-⁠o oarecare măsură unui fel de revers al anorexiei, a ajuns la nivelul pe care îl atinseseră băieţii în anii ’80“. În Statele Unite, un număr şocant de 175 000 de adolescente recunosc că iau steroizi anabolizanţi. Aceste medicamente au o mulţime de efecte secundare tragice, printre care, pe de o parte, creşterea părului pe faţă, menstruaţii neregulate şi cancer de sân la femei şi cancer de prostată la bărbaţi, iar, pe de altă parte, obstrucţii arteriale şi cancer de ficat atât la femei, cât şi la bărbaţi. Steroizii nu trebuie luaţi niciodată fără recomandarea şi supravegherea medicului.

Fii modest şi realist

Biblia ne spune ‘să umblăm smerit cu Dumnezeul nostru’ (Mica 6:8). Modestia presupune conştientizarea propriilor limite. Modestia te va ajuta să fii realist cu privire la aspectul tău personal. De fapt, nu este nimic rău în faptul de a dori să arăţi bine. Dar nimeni nu trage nici un folos de pe urma obsesiei tale cu privire la aspectul fizic, cu excepţia, probabil, a celor ce lucrează în industria modei şi în cea alimentară. Specialiştii în domeniul condiţiei fizice sunt de părere că bărbatul de talie mijlocie nu are genele potrivite ca să ajungă un culturist de nivel mondial, indiferent cât de bine mănâncă sau cât timp petrece antrenându-⁠se. Iar, dacă eşti o fată, corpul tău, probabil, nu se va dezvolta mai mult, indiferent cât de mult mănânci.

Este demn de reţinut faptul că, acordând puţină atenţie garderobei, ai putea acoperi mult din ceea ce tu consideri, poate, defecte fizice. Nu purta haine care scot în evidenţă în mod inutil aceste aspecte ale corpului. Unii recomandă purtarea culorilor deschise, deoarece nuanţele închise fac ca persoanele slabe să pară şi mai slabe.

Nu uita, de asemenea, că ceea ce e mult mai important decât aspectul exterior este personalitatea. La urma urmei, un zâmbet plăcut şi o atitudine amabilă te ajută mult mai mult să devii o persoană atrăgătoare în ochii altora decât nişte muşchi sculptaţi sau o anumită mărime la îmbrăcăminte. Dacă eşti mereu ridiculizat de prieteni pentru aspectul fizic, caută oameni care te preţuiesc pentru ceea ce eşti în interior, pentru ceea ce Biblia numeşte „persoana secretă a inimii“ (1 Petru 3:4). În sfârşit, nu uita niciodată că „omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL Se uită la inimă“. — 1 Samuel 16:7.

[Note de subsol]

^ par. 5 Vezi articolul „Tinerii se întreabă . . . Mă dezvolt oare normal?“, apărut în ediţia engleză din 22 septembrie 1993 a revistei Treziţi-vă!

^ par. 12 Vezi articolele „Tinerii se întreabă . . . De ce mă obsedează greutatea corporală?“ şi „Ce să fac ca să nu mă mai obsedeze greutatea corporală?“, publicate în ediţia din 22 aprilie 1999 şi, respectiv, în ediţia din 22 mai 1999 a revistei Treziţi-vă!

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Unii tineri se subestimează pentru că sunt slabi