Salt la conţinut

Salt la cuprins

Meditarea care aduce foloase

Meditarea care aduce foloase

 Potrivit Bibliei

Meditarea care aduce foloase

„PRIMEŞTE CU BUNĂVOINŢĂ CUVINTELE GURII MELE ŞI CUGETAREA INIMII MELE, DOAMNE, STÂNCA MEA ŞI RĂSCUMPĂRĂTORUL MEU!“ — PSALMUL 19:14.

CE ÎNSEAMNĂ pentru voi meditarea? Dacă respectaţi învăţăturile vreunei religii orientale, s-⁠ar putea să credeţi că meditarea este ceva ce îţi procură o mai mare claritate în gândire sau o iluminare deosebită. Meditaţia practicată în budism îndeamnă la golirea minţii de orice gând. Alte forme ale meditaţiei se spune că îndeamnă la umplerea minţii cu „adevărurile universale ale înţelepciunii“.

Punctul de vedere al Bibliei cu privire le meditare este diferit de cele menţionate până acum. În ce sens? Să ne gândim la exemplul biblic al unui bărbat pe nume Isaac, care la vârsta de 40 de ani avea multe lucruri la care să mediteze. În Geneza 24:63 se afirmă: „Într-⁠o seară, . . . Isaac ieşise pe câmp să mediteze“. Nu există motive să tragem concluzia că Isaac şi-⁠a golit mintea de orice gând sau că, pur şi simplu, reflecta la un vag „adevăr universal al înţelepciunii“. Se pare că Isaac avea lucruri concrete la care să se gândească, cum ar fi viitorul lui, pierderea mamei sale sau cine urma să fie soţia lui. Seara, el a profitat de momentele de singurătate pentru a medita, probabil la aceste chestiuni vitale. În Biblie, meditarea înseamnă mult mai mult decât faptul de a visa cu ochii deschişi.

Meditarea înseamnă mai mult

Să ne gândim la exemplul psalmistului David. El s-⁠a confruntat cu o mulţime de probleme care, aparent, erau de netrecut, iar el ştia foarte bine că, fiind un om imperfect, avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a-⁠şi păstra conduita corectă. Ce anume l-⁠a întărit pe David când a trecut prin situaţii dificile? Potrivit celor consemnate în Psalmul 19:14, David a spus: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetarea inimii mele, DOAMNE, Stânca mea  şi Răscumpărătorul meu!“ Cuvântul ebraic tradus aici prin „cugetare“ provine dintr-⁠un termen care înseamnă literalmente „a vorbi cu sine“. Într-⁠adevăr, David ‘a vorbit cu el însuşi’ despre Iehova, despre activitatea, lucrările, legile şi dreptatea lui Iehova. — Psalmul 143:5.

În mod asemănător, pentru primii creştini rezervarea unui anumit timp ca să mediteze la lucrurile spirituale era o parte integrantă a închinării adevărate. Apostolul Pavel a dat următorul sfat: „Toate lucrurile care sunt adevărate, toate lucrurile care sunt de un interes serios, toate lucrurile care sunt drepte, toate lucrurile care sunt caste, toate lucrurile care merită să fie îndrăgite, toate lucrurile care au o bună reputaţie, dacă există vreo virtute şi dacă există vreun lucru demn de laudă, continuaţi să reflectaţi la aceste lucruri“ (Filipeni 4:8). Bineînţeles că, pentru a avea gânduri constructive, aceste „lucruri“ despre care a vorbit Pavel trebuie să intre la un moment dat în mintea noastră. Cum anume?

Psalmistul ne dă răspunsul. În Psalmul 1:1, 2 se spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi . . .; ci îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui“. Da, psalmistul citea cu regularitate legea lui Dumnezeu. Prin urmare, el putea medita la lucrurile pe care le învăţa despre Creator.

Meditarea în zilele noastre

Citirea Bibliei are o valoare inestimabilă, dar, după ce citim, trebuie să medităm, sau să ne gândim profund, la ceea ce am citit, „să vorbim cu noi înşine“ despre cele citite. Aşa cum este necesară digestia pentru a trage foloase depline de pe urma alimentelor consumate, tot aşa este necesară şi meditarea pentru a asimila ceea ce citim din Biblie. Meditarea corespunzătoare înseamnă mult mai mult decât simpla înlăturare a gândurilor negative. Ea ne ajută să găsim soluţii bazate pe Biblie la problemele noastre. Meditarea de acest gen ne poate ajuta să facem faţă cu succes îngrijorărilor vieţii de zi cu zi. — Matei 6:25–32.

Psalmistul David a recunoscut rolul pe care îl are meditarea în a ne face plăcuţi lui Dumnezeu. El a afirmat: „Gura celui drept grăieşte înţelepciune“ (Psalmul 37:30). Într-⁠adevăr, meditarea este un semn de identificare a unui închinător fidel. Faptul de a fi considerat drept în ochii lui Dumnezeu este o adevărată binecuvântare şi aduce foloase spirituale. De exemplu, în Biblie se afirmă: „Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei“ (Proverbele 4:18). Prin urmare, creştinul ascultător a cărui gură „grăieşte înţelepciune“ se poate aştepta să crească în înţelegerea Bibliei.

Biblia îi mai îndeamnă pe creştini să mediteze la responsabilităţile lor scripturale. Apostolul Pavel i-⁠a spus lui Timotei: „Meditează la aceste lucruri, fii absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie evident pentru toţi. Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aceasta, te vei salva atât pe tine însuţi, cât şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:15, 16). Da, ceea ce spunem şi facem poate avea o mare influenţă asupra altora.

Este evident, aşadar, că avem multe motive să ne gândim profund şi atent asupra lucrurilor importante. Este vital să reflectăm la trecutul nostru, să medităm la prezent şi să ne gândim la viitorul nostru. Dar, mai presus de toate, meditarea ne va aduce cea mai mare iluminare dacă ne vom concentra gândurile asupra înţelepciunii Creatorului nostru, Iehova Dumnezeu.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

„Gânditorul“, de Rodin