Salt la conţinut

Salt la cuprins

Gladiola — O floare deosebită, de o frumuseţe delicată

Gladiola — O floare deosebită, de o frumuseţe delicată

Gladiola — O floare deosebită, de o frumuseţe delicată

Aproape toţi suntem fascinaţi de frumuseţea delicată a lumii florilor, un exemplu remarcabil din această lume fiind gladiola. Întrucât sunt flori atât de îndrăgite, gladiolele sunt cultivate în scop comercial în mai multe ţări, printre care Israel şi Olanda. În Statele Unite există şi plantaţii de gladiole de unde se exportă produse în întreaga lume la cei pe care îi pasionează cultivarea florilor.

Extraordinara familie a gladiolelor s-a îmbogăţit, cuprinzând în prezent peste 2 000 de soiuri de toate culorile, nuanţele şi formele imaginabile. Cum au produs cultivatorii de flori această aparent infinită varietate a aceleiaşi specii?

Obţinerea de noi soiuri

Cultivatorul foloseşte un instrument, cum ar fi o pensulă cu păr de cămilă, pentru a lua polen de pe stamina — partea masculină — a unei flori şi a-l transfera pe stigmatul — partea feminină — al altei flori. De obicei, polenul este aşezat pe florile cele mai de jos ale plantei-gazdă. După ce se realizează acest lucru, floarea este legată strâns pentru a împiedica polenizatorii naturali, cum ar fi albinele sau muştele, să schimbe rezultatele. Ca să se obţină o anumită culoare sau un anumit aspect, un tip de gladiolă este încrucişată cu alt tip care are caracteristicile dorite.

Aceasta nu înseamnă că noul soi, sau hibrid, este un nou tip de floare. Potenţialul pentru o astfel de varietate a existat dintotdeauna, fiind încuiat în complexul cod genetic al gladiolei. Prin intermediul încrucişării selective se pot obţine gladiole de diferite culori: de la un alb orbitor la un roşu-închis sau stacojiu-închis. De asemenea, există gladiole pătate, cu volănaşe şi cu flori duble. Unele sunt chiar uşor parfumate.

Frumuseţea lor delicată

Priviţi cu atenţie florile din imaginile alăturate şi observaţi numeroasele soiuri de gladiole. Cât de încântătoare este gladiola numită Pulchritude, care se vede pe pagina următoare! Pe măsură ce petalele se deschid, ele îşi dezgolesc marginile fine, creţe, de culoarea levănţicii, de nuanţe mai închise spre margine. Pe petalele care formează pâlnia fiecărei flori se zăreşte un încântător strop de un roz-închis şi purpuriu.

Floarea altui soi, numit Orchid Lace, ilustrată pe această pagină, pare atât de fragilă, încât cea mai uşoară atingere parcă ar strivi-o. Florile sunt fixate de tulpină, staminele lungi ieşind din centrul fiecărei pâlnii colorate. Alte soiuri au nume sugestive cum ar fi Glittering Star, Dream’s End, Red Alert, Peerless şi Silver Moon.

Cultivarea gladiolelor

Pe lângă obţinerea de seminţe de la flori, cultivatorii de gladiole recoltează tuberobulbi, partea subterană în formă de bulb a tulpinii plantei. De asemenea, ei cultivă şi tuberobulbili, care se dezvoltă pe tuberobulbii principali şi care sunt mai mici.

Gladiolele cultivate s-au obţinut în mare parte din speciile africane. Aşadar, ele îşi au rădăcinile la tropice, ca să spunem aşa, şi sunt foarte sensibile la condiţiile climaterice. Nu pot supravieţui iernilor reci din unele ţări, dar le merge bine în lunile calde ale verii.

În regiunile cu climă mai rece, tuberobulbii trebuie scoşi din pământ la sfârşitul perioadei de vegetaţie şi curăţaţi cu atenţie. Până atunci se va fi format un nou tuberobulb, iar, în urma înlăturării celui vechi, mort, chiar de la capătul tulpinii, noului tuberobulb îi va fi mult mai uşor să dea rădăcini. Mai mult decât atât, tuberobulbilii de mărimea boabelor de mazăre, care stau ca nişte ciorchini pe fiecare tuberobulb, trebuie înlăturaţi. În timpul sezonului rece, atât tuberobulbii, cât şi tuberobulbilii trebuie păstraţi într-un loc uscat şi răcoros, cu temperaturi peste zero grade.

Când este plantat, fiecare tuberobulbil va da frunze subţiri, iar, spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, tuberobulbilul va deveni un tuberobulb matur. Când aceşti tuberobulbi vor fi plantaţi în sezonul următor, ei se vor dezvolta în plante adulte luxuriante şi înfloritoare.

În regiunile cu climă temperată, plantarea poate începe primăvara devreme. În regiunile mai calde, momentul plantării nu este atât de important. Ar fi ideal ca tuberobulbii şi tuberobulbilii să fie plantaţi într-un sol umed, slab acid. Aceştia ar trebui puşi unde au suficientă lumină solară, deoarece gladiolelor nu le prieşte la umbră.

Tuberobulbilii pot fi împrăştiaţi în brazde adânci de 8 centimetri, iar apoi acoperiţi cu pământ. Tuberobulbii însă trebuie plantaţi la o adâncime de 13 centimetri. Pentru a preveni supraaglomerarea într-o grădină, tuberobulbii de mărime medie trebuie plantaţi la o distanţă de câte 8 centimetri unul de altul, iar tuberobulbii mai mari la 13 centimetri unul de altul. Dacă curăţaţi şi plantaţi cu atenţie tuberobulbii de gladiolă, după câteva luni veţi fi recompensaţi cu un spectacol ce vă va lăsa fără cuvinte: frumuseţea fragilă şi multicoloră a gladiolelor.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Orchid Lace

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Coral Dream

Monet

Dream’s End

Sunsport

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Pulchritude